Cum sa lucram cu ingerii celor patru elemente

13076654_502396936627625_2871429219894275598_n

Va redau alaturat o tehnica foarte puternica pentru purificare, din invatatura mestrului Omraam Mikhael Aivanhov descrisa in conferinta din 14.07.1969 de la Bonfin.

„În realitate aceşti Îngeri sunt în număr de 16, fiindcă cele 4 elemente (pământul, apa, aerul şi focul) se regăsesc în 4 planuri, în 4 lumi: lumea fizică, lumea astrală, lumea mentală şi lumea spirituală sau lumea cauzală. Vom vorbi imediat despre cele patru lumi.

Foarte departe, în regiunea Kether, se află cele patru Animale Sfinte: Serafimii. Ei sunt aceia care dirijează cele 4 elemente. Bineînţeles, nu este vorba despre cele 4 elemente pe care le cunoaştem aici sub aparenţa focului, aerului, apei şi a pământului şi care nu sunt decât palide reflectări şi condensări grosolane ale materiei ce se află în înalt, în sânul Domnului. Această materie, în care Dumnezeu s-a înveşmântat pentru a se manifesta, este atât de subtilă, de subţire şi atât de pură încât ne este imposibil să o concepem. Este materia primară despre care vorbeau alchimiştii.

Cabala spune că Dumnezeu, Absolutul, este de neconceput, este insesizabil şi nu este posibil să aveţi o idee despre El decât parcurgând materia pe care El a emanat-o. De aceea cabaliştii spun că există două aspecte ale lui Dumnezeu: Dumnezeu manifestat şi Dumnezeu nemanifestat.

Am studiat sistemul cosmogonic ale principalelor religii şi am constatat că noţiunile sunt prea disparate, prea risipite. Nici unul dintre aceste sisteme nu ne dă nici o idee atât de clară despre creaţie cum ne-o dă Cabala. Eu cred că sistemul cabalistic este cel mai bun pentru că este concis şi de o precizie cu adevărat matematică.

Pentru a explica creaţia cabaliştii au dat sistemul celor 10 Sefiroţi dincolo de care se întinde o regiune necunoscută numită Ain Sof Aur: Lumina nesfârşită” (Ain = fără, Sof = sfârşit, Aur = lumină). Deci, dincolo de Kether străluceşte o lumină nesfârşită, imposibil de conceput şi despre care nu putem nici măcar vorbi, sunt abisuri. Unele persoane s-au apropiat dar noţiunile pe care le-au adus sunt lucruri care depăşesc spiritul uman. Aproape că nu putem concepe ce este Kether, cum putem atunci concepe ce există dincolo de el, de Ain Sof Aur ?

Deci, după tradiţia cabalistică Dumnezeu, Absolutul, pentru a se manifesta, pentru a crea, s-a înveşmântat cu materia cea mai pură, mai subtilă. Această materie primordială este simbolizată de cele 4 Animale Sfinte care ocupă regiunea Kether. Sunt cele 4 Principii ale materiei, cele 4 Elemente, dar aceste 4 Elemente nu au nimic în comun cu cele 4 elemente pe care le cunoaştem în universul nostru, ele sunt dincolo de ceea ce pot cunoaşte oamenii noştri de ştiinţă. [Read more…]

Spune-i o poveste

4c4a75d1aa224a5582ba253621a7ce7c

Deseori am fost provocata de a intra in universul copiilor si de a interactiona cu ei in cel mai delicat mod cu putiinta, pentru a-i face sa constientizeze anumite emotii sau chiar isi schimbe perspectiva asupra lor. Intram cu adevarat in universul lor abia cand ii onoram atat pe ei, cat si pe cei dragi lor. Atunci cand zambesc, zambetul lor e cald si pur caci vine direct din suflet.   Bert Hellinger in cartea „Fericirea care dureaza” face cateva referiri interesante, din care extrag un paragraf:

„Adesea copiii cunosc, în sinea lor, lucrul de care au nevoie. Dar nu vor ca acesta să fie rostit. El trebuie scos la iveală printr-o înţelegere lăuntrică. Atunci îi spunem copilului anumite poveşti care îl ajută să depăşească o dificultate. îi spunem poveşti în aşa fel încât ne contopim cu buna lui înţelegere, plini de iubire, ca persoane de încredere.

Mai trebuie avut în vedere ceva: inconştientul nu cunoaşte negaţia. Când părinţii îi spun copilului: „ai grijă să nu cazi”, sufletul aude „ai grijă să cazi”. Cuvântul „nu” nu se aude în suflet. Aici ajută să rostim astfel de fraze în mod afirmativ, fără cuvântul „nu”. De exemplu: „ai grijă de tine”, „mergi cu bine spre scoală”, „umblă cu grijă cu cuţitul”. De aceea este important ca frazele din poveştile spuse copiilor să fie formulate afirmativ.

Părinţii au uneori probleme cu copiii mărişori care mai fac încă în pat. Acestor copii le putem spune poveşti în care inserăm mici scenete. De exemplu un robinet este strâns sau un jgheab este reparat. De pildă Scufiţa Roşie ajunge la bunicuţă şi observă că jgheabul curge. Atunci îşi spune în sinea ei: „mai întâi trebuie să rezolv asta”. Se duce în magazie, ia puţină smoală, se urcă pe scară, acoperă gaura din jgheab şi abia apoi intră la bunicuţă. Ori, la Albă ca Zăpada vine unul dintre pitici şi se plânge că noaptea trecută a plouat prin acoperiş şi dimineaţa s-a trezit ud leoarcă. Albă ca Zăpada îi spune: „Rezolv eu problema cât ai bate din palme”. Când piticii sunt plecaţi la lucru ea se suie pe scară, vede că o ţigla este deplasată şi o aşează la loc. Seara, când piticul se întoarce, este prea obosit ca să mai întrebe de acoperiş. A două zi de dimineaţă uită din nou, pentru că acoperişul fusese reparat.

Un tată a cărei fiică mai făcea în pat, i-a povestit seara astfel de istorioare şi ele au acţionat imediat. A doua zi patul fetiţei era uscat. Dar, cu această ocazie tatăl a mai experimentat ceva aparent miraculos. Mai înainte, când îi spunea fetiţei poveşti, ea era atentă ca el să le rostească întocmai de fiecare dată, fără a scoate sau a adăuga nimic. Numai că la această ultimă inserare a unei mici scenete, fetiţa nu a protestat, ci a acceptat- o ca pe ceva de la sine înţeles. De aici observăm cum sufletul copiilor, care ştie ceva pentru sine, intră în legătură cu cel care povesteşte. El doreşte rezolvarea problemei fără că aceasta să îi fie rostită cu glas tare, astfel încât copilul să adopte noua atitudine prin înţelegere tacită şi încurajare. In mod sigur, copilul a perceput ceea ce tatăl dorea să-i spună, altminteri efectul nu ar mai fi apărut. Nespunînd problemei pe nume, tatăl a respectat ruşinea copilului. Copilul a observat, a simţit că tatăl se poartă atât de delicat cu el şi astfel a putut să reacţioneze.

Copilul ştie că face în pat. Nu trebuie să-i povestim asta. Mai ştie şi că nu trebuie să facă în pat. Nimeni nu trebuie să-i spună asta. Dacă îl sfătuim sau îl confruntăm direct cu problema, se va simţi umilit. Iar dacă sfatul este urmat, stima de sine a părinţilor creşte, însă cea a copilului scade. El se apără împotriva acestei scăderi a stimei de sine prin aceea că nu urmează sfatul. Tocmai pentru că i-am dat un sfat, copilul e nevoit să nu facă întocmai, pentru a-şi salva demnitatea. Demnitatea este lucrul cel mai important pentru om, chiar şi pentru un copil. El va urma de bunăvoie sfatul doar dacă simte în acesta o iubire adâncă.”

Cand putem sa-i ajutam pe ceilalti

28eea3c74cca4edbb20466193828b0e0

Deseori am fost pusa in situatia de a interveni in niste situatii imposibile dar ceva mult mai puternic decat vointa mea si care venea din interior m-a oprit. Este bine sa ascultam aceste semne caci vin de la natura noastra divina. Pe de alta parte am vazut consecintele in plan fizic ale unor fiinte care nu au tinut cont de aceste mesaje si au intervenit peste voia omului si mai ales peste Voia Lui Dumnezeu.

Iata cateva reguli simple de tinut minte :

Poti sa-i ajuti pe ceilalti ajuti cand:

1. Intampini o nevoie. Iar ajutorul este necesar, incurajeaza, zideste si este demn.

Necesar – Este necesar sa spun aceasta?; Incurajare – Ii va incuraja aceasta? Ii va face sa se simtă mai bine? Zidire – Ceea ce vrei sa spui ii va zidi şi îi va face mai puternici? Demnitate – Ii va onora aceasta? Domnul Iisus i-a tratat pe ceilalţi oameni cu demnitate.

2. Ar fi o lipsa de responsabilitate pentru tine daca n-ai vorbi. Este potrivit sa te implici, daca esti intr-o pozitie strategica buna care-ti permite sa ajuţi.

3. Ai fost rugat sa intervii de catre o persoana responsabila care nu tine in socoteala greselile.

4. Esti complet impartial si nu esti tulburat sau suparat.

5. Nimic nu conteaza mai mult pentru tine decat onoarea lui Dumnezeu. Fii atent! Multi folosesc aceasta ca o justificare a amestecului lor in treburile altora. Intr-o zi vei afla daca a fost intr-adevar onoarea lui Dumnezeu ceea ce te-a interesat – sau a fost doar onoarea ta!

Nu-i poti ajuta pe ceilalti cand:

1. Esti suparat pentru ca ceva sau cineva te-a tulburat. Cu alte cuvinte, cand eşti tulburat, stai deoparte.

2. Esti implicat personal sau emotional. Chiar daca s-a comis o nedreptate, trebuie sa stai deoparte – doar daca nu cumva ti s-a cerut in mod expres sa depui marturie sau sa-ti spui parerea.

3. Vrei sa pedepseşti sau sa te razbuni.

4. Există invidie sau gelozie in inima ta.

5. Este în joc respectul tau personal.

(sursa R.T. Kendal)

Duhul Intelegerii

df03f68404b3ec6fa1af1f4a3f747babTot ceea ce credem despre ceilalti, se va trezi la un moment dat in noi insine, in natura noastra inferioara. Este o invatatura profunda, dificil de urmat intr-o lume agresiva, falsa, corupta. Si atunci ne punem intrebarea cum au putut initiatii sa faca fata acestei lumi? Cum de au gasit puterea de a discerne, de a recunoaste adevarul , de a iubi fara limite, de a deveni izvoare nesecate de intelepciune care au devenit nemuritoare.  Cum au reusit sa faca lucrarea de purificare asupra lor, astfel incat sa se elibereze de lantul karmic? Au lucrat vreme de cateva vieti la inchiderea contractelor si a datoriilor karmice si s-au eliberat pe calea cea unica.

Chiar daca… s-au plantat seminte de dezbinare si de dezechilibru, care au condus la un moment dat la haos, fiintele de lumina au continuat sa intervina si  sa vegheze permanent realizarea planului lui Dumnezeu, ghidand continuu omenirea.

„Tot ceea ce Dumnezeu creează, topeşte şi îmbină laolaltă, fără a accepta nimic drept vrednic şi fără a înlătura nimic drept nevrednic. Având Duhul înţelegerii, el ştie prea bine că El însuşi şi creaţia sa sunt una; şi a arunca o parte înseamnă a arunca întregul; iar a respinge întregul înseamnă a se respinge pe sine. De aceea el de-a pururi este unul, ca înţeles şi scop. In schimb, cuvântul Omului este un ciur. Cerne tot ce creează, parte spre înşfăcare, parte spre aruncare. Veşnic alege, îl ia pe acesta ca prieten şi îl alungă pe acela ca duşman. Şi prea adeseori prietenul său de ieri devine duşmanul de astăzi; duşmanul de astăzi, prietenul de mâine.

Astfel se dezlănţuie crâncenul şi sterpul război al Omului împotriva lui însuşi. Şi toate din cauză că Omului îi lipseşte Duhul Sfânt, singurul care îl poate face să înţeleagă că el şi reaţia lui sunt una; că a-1 alunga pe duşman înseamnă a-1 alunga pe prieten. Căci amândouă cuvintele, „prieten” şi „duşman”, sunt plăsmuiri ale cuvântului lui, a eu-lui lui. [Read more…]

Calea Iubirii sau Calea Fricii?

a65c3dd22dff5b46dcde8f56b3f594ce

„Cele doua căi sunt puncte de referinţă pentru a înțelege mai bine felul în care trăim. Ele reprezintă delimitări făcute pentru ca mintea logică să înţeleagă şi să poată controla deciziile pe care le luăm. Să vedem aşadar care sunt caracteristicile fricii şi ale iubirii.

Iubirea nu presupune nici un fel de obligaţii. Teama este caracterizată în primul rând de obligaţii.

Atunci când mergem pe calea fricii, facem tot ceea ce facem pentru că trebuie să facem acest lucru, şi ne așteptăm ca şi ceilalţi oameni să facă anumite lucruri pentru că trebuie să le facă. Noi avem obligaţii, iar atunci când avem posibilitatea, ne opunem lor. Cu cât le opunem mai multa rezistenţă, cu atât mai mult suferim. Mai devreme sau mai târziu, noi încercăm să scăpăm de aceste obligaţii. Pe de altă parte, iubirea nu opune nici un fel de rezistenţă. Atunci când iubim, noi facem tot ceea ce facem pentru că dorim să facem acest lucru. Orice acţiune a noastră devine o plăcere; este ca un joc care ne amuză.

Iubirea nu are așteptări. Teama este plină de așteptări. Atunci când te temi, faci tot ceea ce faci pentru că te aștepți să fii nevoit, dar te aștepți ca şi ceilalţi să facă acelaşi lucru. Aşa se explică de ce teama rănește atât de uşor, în timp ce iubirea nu rănește pe nimeni. Noi avem așteptări, iar dacă acestea nu se împlinesc, ne simțim răniţi – nu ni se pare drept. Îi condamnăm pe cei din jur pentru că nu ne-au împlinit aşteptările. Cine iubeşte nu are așteptări. El face ceea ce face pentru că doreşte şi nu este deranjat dacă alți oameni nu doresc să facă la fel, căci el nu interpretează faptele altora la modul personal. Întrucât nu se așteaptă să se întâmple ceva anume, dacă lucrul respectiv nu se întâmplă, nu se simte deranjat. Orice s-ar întâmpla, el nu suferă, căci tot ceea ce se întâmplă este în regulă pentru el. Aşa se explică de ce îndrăgostiților viaţa li se pare „în roz”; ei nu se așteaptă ca partenerii lor să facă ceva anume şi nu simt obligaţii faţă de aceştia.

Iubirea este bazată pe respectul reciproc. Teama nu respectă pe nimeni, nici măcar pe sine. Dacă îmi pare rău pentru tine înseamnă că nu te respect, că nu te las să iei propriile tale decizii. Când eu iau deciziile în locul tău, înseamnă în mod evident că nu am încredere în tine. Lipsa respectului conduce automat la tentativa de a controla viaţa celuilalt. În marea majoritate a cazurilor, atunci când le spunem copiilor noştri cum să-şi ducă viaţa, noi facem acest lucru pentru că nu îi respectăm. Ne pare rău pentru ei şi încercăm să facem în locul lor ceea ce ar trebui să facă ei înșiși. Dacă nu ne respectăm pe noi înşine, ne va părea rău pentru noi, ni se va părea că nu suntem destul de buni ca să reuşim în această lume. Cum ne-ar putea respecta alţii în aceste condiţii? Atunci când spunem: „Bietul de mine, nu sunt suficient de puternic, nu sunt suficient de frumos, nu sunt suficient de inteligent, nu am cum să reușesc”, înseamnă că nu avem nici un pic de respect pentru propria noastră fiinţă. Auto-compătimirea se naște din lipsa respectului de sine.

Iubirea este nemiloasă, ei nu-i pare rău pentru nimeni; în schimb, este plină de compasiune. Teama este foarte miloasă; celui care se teme îi pare rău pentru toţi cei din jur. Lui îi pare rău de alţii pentru că nu îi respectă, pentru că nu îi crede suficient de puternici pentru a reuşi. Pe de altă parte, iubirea respectă pe toată lumea. Cine iubeşte pe altcineva crede că acesta poate reuşi prin propriile sale forţe. El crede că acesta este suficient de puternic, de inteligent, de bun pentru a-şi stabili propriile sale decizii. Nu se grăbeşte în nici un caz să ia decizii în locul celuilalt. Evident, dacă acesta din urmă dă greş, el îi întinde mâna, îl ajută să se ridice şi îi spune: „Continuă. Mai devreme sau mai târziu vei reuşi, sunt convins de acest lucru”. Aceasta înseamnă compasiune, care nu are nimic de-a face cu mila. Compasiunea se naşte din respectul reciproc şi din iubire; mila se naşte din teamă şi din lipsă de respect. [Read more…]

Saint Germain si Flacara Violet

headway-imported-image500

La inceputul zorilor Erei Varsatorului, Saint Germain a primit de la Lorzii Karmei, posibilitatea de a elibera cunoasterea Flacarii Violet in afara Retreat-urilor Interioare ale Marii Fratii Albe sau ale Scolii Misterelor.

Saint Germain (Sfantul Frate) este Cohanul (Lordul) razei a saptea, Mestrul Alchimist al focului sacru care poarta darul Flacarii Violet pentru transmutare, ierarhul Erei Varsatorului. Flacara sa geamana este Lady Portia, doamna Justitiei

Saint Germain a fost un mare preot in Atlantida in Ordinul lui Zadkiel; Hesiod, poet grec in perioada 700 i. Hr; Platon,  cel care a infiintat prima scoala de filosofie din Athena (427-347 i. Hr); profetul Samuel; Sfantul Iosif, sotul Maicii Domnului si gardian al lui Iisus;  Sfantul Alban, primul martir al Marii Britanii; Proclu, mare filosof grec (410-485 i. Hr) care a scris pe larg despre filosofie, astronomie, matematica si gramatica in Atena; Merlin, profetul si consilierul Regelui Arthur. Mai recent, a fost Roger Bacon (1220-1292 AD) filosof, reformator educational si om de stiinta experimentala, Cristofor Columb (1451-1506 AD), Sir Francis Bacon (1561-1626 AD) filosof, om de stat, eseist si maestru literar, autor al pieselor shakespeariene. Francis Bacon, numit si cea mai mare minte pe care Occidentul a avut-o vreodata; si nu in ultimul rand Contele Rakoczy.

Castelul Rakoczy se afla la poalele Muntilor Carpati din Transilvania, in Romania. Inainte de scufundarea Atlantidei, Saint-Germain se spune ca ar fi venit aici purtand flacara libertatii sub indrumarea directa a Marelui Spirit Divin. Saint Germain s-a reintors aici in secolele urmatoare si sub îndrumarea maestrului sau, a redescoperit Flacara. A construit un templu eteric, pentru protectie, care se afla in forma de cruce malteza. Acest templu este considerat o fantana spirituala numita de catre cautatori „fantana tineretii vesnice”. Aici sunt consacrate inregistrari ale civilizatiilor trecute dar si planurile Epocii de Aur care urmeaza sa vina.

Saint Germain a transmis prin chanelling, ca pentru multi, o mare parte de karma a fost echilibrata, iar in profunzimea chakrei inimii vom incepe sa activam, o noua perceptie a iubirii, a compasiunii si a sensibilitatii fata de viata si Planeta Pamant, o noua perceptie sfanta asa cum este flacara preotiei din Ordinul lui Melhisedec. In acest mod vom putea sa dizolvam ignoranta si problemele densitatii mentale putand sa ne intoarcem complet catre calea maiestriei, catre Dumnezeu.

Flacara Violet a ajutat la purificarea relatiilor din cadrul familiei si a servit la eliberarea si echilibrarea unei parti importante de karma provenita din suferintele vechi ale lumii. Flacara Violet contine Flacara Dreptatii si a Justitiei lui Dumnezeu, astfel Flacara Violet vine intotdeauna ca o sabie cu doua taisuri pentru a separa realul de ireal …

Este imposibil de enumerat toate beneficiile Flacarii Violet si alchimia pe care o produce in personalitate. Flacara Violet purifica problemele psihologice din copilaria timpurie si incarnarile anterioare, care au creeat santuri adanci in constiinta noastra. 
[Read more…]

Meditatia Bunatatii Iubitoare

10378935_492503640950288_2902711985126981404_n

Scopul acestei meditaţii este cel de a dezvolta o experienţă mai profundă de dragoste necondiţionată şi bunătate. Începe prin a-ţi găsi o poziţie confortabilă şi închide ochii. Petrece câteva momente în care să dezvolţi apreciere şi mulţumire faţă de tine şi faţă de mediul tău înconjurător. Îndreaptă-ţi atenţia înspre zona inimii tale şi trage aer în zona inimii, în centrul pieptului tău. Concentrează-te asupra respiraţiei pentru câteva minute privind cu blândeţe inspiratul şi expiratul, devenind una cu această curgere. Apoi vizualizează în inima ta o imagine a ta aşa cum eşti tu sau repetă-ţi numele sau pur şi simplu simte-ţi prezenţa ta acolo. Ai grijă de tine în inima ta aşa cum o mamă are grijă de copilul ei încet şi cu blândeţe. Apoi repetă-ţi în gând: “Să fiu bine, să fiu fericit, să fiu plin de bunătate iubitoare”. Repetă aceste cuvinte în inima ta. În timp ce faci acest lucru, rămâi conştient de gândurile opuse care ar putea apărea – motive pentru care nu ar trebui să fii fericit, sau bine, să simţi vina sau ruşine sau să nu fii demn de atâta iubire sau incapacitatea ta de a primi. Fii conştient de acestea şi apoi lasă-le deoparte. Continuă să repeţi: ”Să fiu bine, să fiu fericit, să fiu plin de bunătate iubitoare”.

Inspiră iubire şi bunătate în inima ta şi expiră orice tensiune. Acceptă-te, doreşte-ţi numai bine, fericire şi pace. Acceptă-te în totalitate aşa cum eşti, iubeşte-te în totalitate aşa cum eşti. Adânceşte-ţi aprecierea şi dragostea pentru tine. Inspiră în inima ta deschizând-o mai mult cu fiecare respiraţie. Fă acest lucru timp de câteva minute… Acum începi să-ţi extinzi dragostea mai mult aducând în inima ta acele rude sau prieteni pe care-i iubeşti. Adu-i în inima ta unul câte unul, vizualizează-i pe rând sau repetă-le numele. Spune-le ce simţi, împărtăşeşte dragostea ta cu aceste fiinţe preţioase. Repetă în gând: “Să fii tu bine, să fii tu fericit, să fii tu plin de bunătate iubitoare”. Respirând în inima ta doreşte-le fericire, deschide-ţi sufletul spre bunătate iubitoare şi iertare dând la o parte orice diferenţe şi acceptând legătura voastră. Vezi cum fiecare dintre voi este legat de celălalt reflectând frumuseţea pe care fiecare o are de oferit. Eliberează-te de orice diferenţe care au fost între voi, orice diferenţe de opinie, orice trebuie iertat. Deschide-ţi inima să poţi accepta pe fiecare dintre ei. „Te iubesc şi te iert. Te iubesc şi te iert”. Gândeşte-te la acest lucru câteva minute. Acum simte-ţi inima cum se îndreaptă cu iubire şi acceptare spre cineva cu care ai avut un conflict. Acesta poate fi o rudă, un prieten sau un coleg – oricine cu care nu este totul în regulă. Adu această persoană în inima ta şi începi să-ţi extinzi bunătatea iubitoare şi compasiunea chiar şi asupra ei. Lasă-ţi acceptarea, dragostea şi iertarea să se îndrepte spre această persoană. Repetă încet: “Să fii bine, să fii fericit, să fii plin de bunatate iubitoare”. Expiră orice tensiune şi lasă dragostea din inima ta să ajungă la această persoană.

Adu-ţi aminte că durerea şi amărăciunea sunt rezultatul uitării inter-conexiunii esenţiale. Ne retragem în interior şi ne închidem inimile unii faţă de alţii. Deschide-ţi inima acum, caută în interiorul tău să găseşti iertare pentru această persoană şi pentru tine. Eliberează-te de toate diferenţele şi bucură-te de această legătură. „Să fii tu bine, să fii tu fericit, să fii tu plin de bunătate iubitoare. Rămâi cu acest gând pentru câteva minute.” Acum începi să-ţi extinzi bunătatea iubitoare mai departe înspre alte persoane. Dragostea ta radiază încet precum unduirile unui heleşteu înspre toate fiinţele în toate direcţiile, realizând că nu există nici o diferenta între tine si ceilalţi. Inima ta se deschide pentru toate fiinţele, oriunde, oricine ar fi acestea “Tuturor să le fie bine , toate fiinţele să fie fericite, toate fiinţele să fie pline de bunătate iubitoare”. Caută orice prejudecată pe care ai putea-o avea, orice rezistenţă faţă de ceilalţi. Expiră acea rezistenţă. Lasă-ţi dragostea să ajungă atât în închisori cât şi în locuri sfinte. Orice fiinţă de pe această planetă este demnă de dragostea ta, oricine ar fi ea.

Adu lumină celor care se află în întuneric, dragoste celor care au nevoie de ea. Simte legătura ta cu toate fiinţele pentru că în final suntem toţi –unul. Fie ca toate persoanele să fie în relaţii de pace şi fie ca eu să fiu în relaţii de pace cu toate fiinţele. Acum adu conştiinţa ta înapoi la tine în inima ta. Simte iubirea cum radiază prin toată fiinţa ta. Dezintegrează-te în această iubire. Fii conştient de faptul că atâta iubire câtă dai celorlalţi tot atâta îţi va umple toata fiinţa. Aşa cum flacăra unei lumânări, poate aprinde o mie de alte flăcări fără să-şi piardă propria flacără aşa iubirea ta poate ajunge la alte fiinţe iar tu vei fi mereu într-o stare de dragoste. Inspirând-o în suflet, această iubire nu cunoaşte bariere, limite; trece dincolo de toate condiţiile. Ai fost născut să ştii acest lucru. În timp ce ieşi uşor din această meditaţie, simţi cum această dragoste te umple de bucurie şi îţi aduce un zâmbet pe faţă. Aceasta este adevărata fericire, necondiţionată şi liberă. „Fie ca toate fiinţele să trăiască în pace şi bucurie.”

 

Intamplari din viata unui Maestru

10421229_355715847962402_9107160699425652616_n

Cardinalul Giuseppe Roncalli, un ambasador al Vaticanului în Bulgaria înainte de al doilea război mondial, ales ca Papa Ioan al XXIII – lea mai târziu, a spus, „În epoca actuală cel mai mare filozof care trăiește acum pe pământ este Peter Deunov. ‘

Rudolf Steiner, fondatorul antroposofiei, a declarat într – o conversație cu Boyan Boev (München, 1910): „Poporul slav are o mare misiune. Ei, și mai ales Bulgaria, vor contribui la înălțarea omenirii. In Bulgaria, există o mișcare spirituală puternică, condusa de un mare inițiat spiritual. „ După această conversație Boyan Boev a devenit unul dintre cei mai apropiați discipoli ai maestrului Beinsa Douno.

Paramahansa Yogananda, când a fost întrebat în timp ce vizita Grecia cu privire la intențiile sale în ceea ce privește stabilirea unui ashram în Bulgaria, a declarat: „Duhul Adevărului este activ acolo”.

Jiddu Krishnamurti, liderul mișcării teozofice a refuzat să fie declarat Maitreya și Hristos și a spus participanților la un Congres Mondial teozofic că Maestrul mondial a fost în Bulgaria.

Albert Einstein „Toată lumea aduce omagiu pentru mine și eu fac un omagiu Maestrului Peter Deunov din Bulgaria”

„Maestrul Peter Deunov este o fiinţă de o foarte înaltă spiritualitate care a dat, pe tot parcursul vieţii sale, un exemplu de puritate, de înţelepciune, de inteligenţă. El s-a stabilit, de mai mulţi ani, lângă Sofia, într-un loc numit Izgrev, ceea ce înseamnă “răsărit de soare”. Acolo, mulţi discipoli locuiesc în nişte case mici, luminoase, înconjurate de grădini cu flori, fără garduri, astfel încât toate aceste locuinţe par grupate într-un acelaşi parc.

Prin strălucirea sa puternică, prin cuvintele şi exemplul său, Maestrul realizează nişte minuni în jurul său; mai multe mii de femei şi bărbaţi bulgari şi străini i-au devenit discipoli. Învăţământul său, bazat pe legile armonioase ale naturii, aduce numeroase metode psihologice şi pedagogice susceptibile să amelioreze viaţa oricărei fiinţe umane, fiind deja editate 70 de volume de conferinţe, stenografiate, de discipoli. În Învăţământul Maestrului (Peter Deunov), muzica şi cântecele ocupă un loc important fiindcă este considerată ca un mijloc foarte puternic de legătură cu forţele constructive ale naturii şi restabilirea echilibrului fizic şi psihic. Maestrul a compus el însuşi numeroase cântece şi a creat un fel de dans ritmic, paneuritmia, ce poate fi executat de sute de persoane care se deplasează formând un cerc mare în jurul unei orchestre. Paneuritmia se dansează în aer liber, dimineaţa, după răsăritul soarelui. Ea exercită o influenţă favorabilă asupra sistemului nervos. Toate gesturile, oricât de simple, sunt de o mare frumuseţe plastică, ele corespund unei ştiinţe profunde a structurii psihice a fiinţelor şi a legilor acusticii. Maestrul a indicat, deopotrivă, nişte exerciţii de gimnastică ce sunt executate tot dimineaţa, de preferinţă înaintea paneuritmiei. Aceste mişcări, care armonizează toate celulele, întăresc organismul şi ameliorează sănătatea.

Maestrul preconizează postul. Toţi discipolii postesc în fiecare săptămână de joi la prânz până vineri la prânz. În timpul celor 24 de ore, ei nu se hrănesc cu nici o hrană solidă, ci numai cu apă caldă, fiartă în prealabil care, uşurând eliminarea resturilor, contribuie la purificarea organismului. Cei care postesc cinci, zece zile sau mai mult, o fac după sfaturile Maestrului şi sub supravegherea sa.

Învăţământul Maestrului exclude tutunul, alcoolul şi carnea. Mesele fraterne, luate împreună, îi determină pe discipoli să aprecieze din ce în ce mai mult puterea comportamentului fratern. Fraternitatea se reuneşte vara în jurul Maestrului pe munţii Rila pe care el l-a ales ca loc de tabară fiindcă, din punct de vedere geologic, sunt cei mai vechi munţi de pe glob. Din timpuri imemorabile templele celor mai înalte Iniţieri s-au construit pe munţii Rila, dar nişte evenimente, ce ne-ar lua prea mult timp să le evocăm, i-au obligat pe Iniţiaţi să mute aceste temple în Tibet. Fraternitatea îşi face deci tabăra, timp de mai multe săptămâni, aproape de cele şapte lacuri de la Rila. Este un drum lung de străbătut la picior pentru a ajunge acolo sus… [Read more…]

Mesaj de Craciun

f04ea207c433821c73f3269c5b195baf

Suntem impinsi din ce in ce mai mult, sa ne trezim si sa intelegem dintr-o alta perspectiva viata. Suntem impinsi de maini nevazute sa intelegem ca de oriunde privim, lectia este mereu aceeasi, in fiecare an…

Ni se da cat timp vrem, poate chiar si o viata intrega, daca asta dorim. Insa putem rata acel moment pentru care am venit, acea persoana, acea dorinta a sufletului.  Credem ca putem stapani timpul. Credem ca putem controla totul. Fals. Totul este deja creat. Timpul este doar aici in aceasta dimensiune.

Ceea ce putem controla este doar propriul nostru sine si alegerile. Avem puterea ca prin liberul arbitru, sa alegem cea mai buna varianta a acestei vieti!

Acum, ca suntem in pragul celor 12 nopti sfinte, sa alegem sa dobandim darurile pretioase : sanatatea, bunatatea, intelepciunea, iubirea si tot ce este divin. Prin stapanirea de sine, putem atinge magia si dorintele sufletului sa ne devina realitate.

Va urez o Sarbatoare a Sufletului incarcata cu Daruri Sfinte si Binecuvantari Ceresti, in care Iisus Hristos sa deschida poarta Iubirii din noi toti!

Alaturi de voi cu multa dragoste,

Maria Karyn

 

Flacara Geamana si Sufletele Pereche

love-and-relationships-background

Flacăra geamănă sau dragostea perfectă, este născută din ovoidul original de foc alb. Acesta este un ovoid de lumină creat în Soarele Central, cea mai mare concentraţie de Spirit pur din univers. Dumnezeu ia ovoidul şi face din el două sfere de lumină. Şi fiecare sferă arată precum corpul cauzal în partea superioară a Diagramei Sinelui Tău Real.

Deci imaginați-vă această diagramă de două ori. Coborând din aceste sfere în Materie, apoi, apar sufletele care sunt omologul Sferelor de Spirit. Se numesc flăcări gemene pentru că au ieşit din ovoidul unic original. Prezenţa Electronică a fiecărui suflet este duplicatul exact a celeilalte. Şi când coboară în formă, unul îşi asumă polaritatea pozitivă sau masculină şi unul îşi asumă polaritatea negativă sau feminină. Acum, acel ovoid are un tipar unic. Acesta este un tipar electronic. Numai tu şi flacăra ta geamănă îl aveți. Îl aveți în Spirit. Aveţi imaginea divină în asemănarea căruia aţi fost făcut. Aceasta este aceeași imagine. Nimeni altcineva în întregul cosmos nu poate pretinde această unitate cu tine pentru că te-ai născut doar o singură dată, spiritual.

Deci, noi toţi ne-am început călătoria în epocile de aur de demult cu persoana perfecta, flacăra geamănă, dar apoi am început să facem karma. Am coborât în octavele inferioare, am fost separaţi de flacăra noastră geamănă. Am pierdut acea manifestare fizică a omologului divin în cer, şi apoi am început să ne creăm  obligații cu alte persoane. Şi acesta este motivul pentru care, întrupare după întrupare, suntem căsătoriți cu persoane diferite. Unele pot fi suflete pereche, unele relaţii karmice. Şi sperăm că vom face tot ce putem mai bun din ea şi vom împărtăși o dragoste care va atinge un anumit scop şi, de asemenea, va echilibra karma. Legea karmei cere întâi să ne întoarcem şi să ne îndeplinim responsabilităţile. Întotdeauna este prima ta obligaţie. Te poate lua de lângă flacăra geamănă timp de mai multe vieți.

Şi scopul este de a echilibra acea karma, de a deveni purificat pe Calea Duhului Sfânt, atinge reunirea cu Dumnezeu şi flacăra geamănă, şi de a urca înapoi pe scara vieții la Sursa de unde ai venit. Şi aceasta este povestea lungă a Cuvântului pierdut ce a fost găsit din nou.

Un suflet pereche este o persoană cu care poate ai lucrat timp de multe secole la aceeaşi misiune sau aceeaşi deschidere a chakrelor — o cale paralelă de dezvoltare sufletească. Şi chiar dacă poate exista o atracţie şi legătură puternică între sufletele pereche, fundamental, în sensul suprem, o poți defini mai mult ca o relație frate/soră, chiar dacă sufletele pereche au căsătorii grozave şi o mare uniune de inimi. Este acel sentiment de „suntem tovarăşi, suntem pelerini împreună pe drum, şi ceea ce facem trebuie să fie făcut împreună.” Puteți să vă întâlniți pentru mai multe vieti, şi puteți simți o legătură puternică. Dar dacă meditezi într-adevăr la nivel interior, ştii faptul că acea relaţie nu ajunge la fel de sus sau nu este la fel de profundă ca cea cu persoana care este omologul tău direct — flacăra geamănă pe care ai cunoscut-o ca celălalt sine al tău din primul moment al creației tale în Marele Soare Central. [Read more…]

Am ales libertatea

91e58ddee07632b4b73b26a740631e55

Intreaga natura s-a dezgolit de toate vesmintele. Intreaga suflare este intr-o forfota continua. In mica mea camera cu vedere la parc este o liniste perfecta.  Inca port cu mine imagini care mi se deruleaza prin minte despre ultimele vise. Locuri in care nu am fost niciodata in aceasta lume dar imi sunt atat de familiare.  Am adus odata cu visele o simtire a omului binecuvantat.  Sunt imagini ale unei alte lumi, lumea sufletului meu.

Cand eram copil visam atat de mult incat simteam ca traiesc in doua vieti. Apoi cand am inceput sa lucrez, am inceput sa visez din ce in ce mai rar, pana cand nu am mai visat…  Lumea in care traim mi-am spus, imi fura visele. In spatiul viselor, fiecare este un creator.

Este o bucurie sa poti visa si sa poti simti plenar lumea sufletului tau, o lume divina care te sustine, care te creeaza. Visul este o forma de exprimare a tot ceea ce esti. Multi imi spun : „Nu imi mai amintesc visele… „  Ori eu cred, ca atunci cand incetezi sa mai visezi, iti pierzi identitatea.

Cel mai pretios lucru este propria fiinta. Iar de mici am fost invatati sa cautam sa descoperim lumea dinafara noastra si nu pe noi insine. Am fost invatati ca trebuie sa facem o facultate si nu sa ne urmam vocatia. Am fost invatati ca trebuie sa ne casatorim si sa facem copii si nu cum sa iubim pe celalalt. Am fost invatati sa avem case si nu sa ne gasim locul in lume sau cum sa creem valori.

Am cautat asemanari, modele si apoi am cautat sa ma vindec. Aveam atat de multe rani incat la un moment dat imi pierdusem speranta, eram cufundata intr-o bula si nu vroiam sa mai ies de acolo. Durerea mi-a deschis poarta catre celalata lume din dorinta de a supravietui. Aceasta lume nu ma putea primi, nu ma putea accepta. Asa am ajuns acolo.

Am incercat sa ma cunosc prin ceilalti, am cautat modele, dar unele imi erau prea mari altele prea mici, iar alte modele nu mi se potriveau de loc.  Cand am incetat sa mai caut si sa fiu eu insami, am inceput sa exist cu adevarat si sa exprim ceea ce vad si ceea ce simt, fara sa mai am nici o retinere.  In mine am deschis poarta catre divinitate, catre maestrii, sfinti, ingeri. O lume incredibil de frumoasa.

In aceasta lume interioara gasesc raspunsuri, vindecare, sustinere, intelepciune, ma rog neincetat. Dumnezeu ne vorbeste inauntrul fiintei noastre, ne inspira, ne creeaza mii de oportunitati pentru a intelege perfect Voia Lui.  Cand il respiri pe Dumnezeu, cand il canti pe Dumnezeu, cand il mananci pe Dumnezeu, cand faci dragoste cu Dumnezeu, cand tot ceea ce faci Il include si Il exprima, prezent, trecut si viitor sunt toate impreuna. Ajungi la punctul zero, punctul din care totul devine posibil, iar singura stare in care te gasesti este aceea de libertate.

Am ales libertatea.

Mori mai putin…

10553437_10153025259035830_3709312894201063598_n

„De-a lungul secolelor şi în toate tradiţiile, căutarea autocontrolului a presupus necesitatea disciplinei şi practicarea unor tehnici, menite să elimine ceea ce Lupelius numea „balast emoţional”. Era o operaţiune indispensabilă, care urmărea să deschidă rănile interioare şi să alunge orice umbră din cutele fiinţei.

„Trupul este câmpul de luptă…”, susţine Lupelius. „Fiecare gest de refuz al mâncării, fiecare clipă de nesomn, toate vor fi considerate drept o victorie asupra morţii… moartea fizică este imorală… nefirească… inutilă.”  Lupelius credea că lipsa de cumpătare în hrană, somn şi muncă este cauza principală pentru pierderea energiei şi vitalităţii, cea care a făcut posibilul imposibil, până când a intervenit inevitabilul, moartea fizică. Există foarte puţini oameni în istorie, în toate civilizaţiile şi tradiţiile religioase, care s-au deşteptat din somnul hipnotic descris de Lupelius şi au încercat să urmeze o disciplină, să aşeze ideea de nemurire fizică în centrul sistemului lor de gândire și să o considere izvorul prosperităţii şi longevităţii.

Omul moare lăuntric de mai multe ori pe zi. Gândurile, stările distructive şi emoţiile negative ne învolbură în interior fiinţa şi se perpetuează la nesfârşit, în timp ce distilează otrava grea care ne ucide. Probabil nu ştim de unde să începem să trăim etern, însă, dacă vom urma aforismul milenar al lui Lupelius, cu siguranţă vom putea să „murim mai puţin”. Am fredonat imnul lupelienilor de mai multe ori:

Mănâncă mai puţin şi Visează mai mult.
Dormi mai puţin şi Respiră mai mult.
Mori mai puţin şi Trăieşte pentru totdeauna.

Trecutul, prezentul şi viitorul unui om… evenimentele, circumstanţele şi experienţele pe care le întâlneşte în calea lui sunt umbre proiectate de credinţele lui. Existenţa şi destinul lui sunt materializarea convingerilor şi iluziilor lui…

Invariabil, toată lumea îşi vede visurile devenite realitate… Omul întotdeauna creează. Obstacolele pe care le întâmpină, constituie materializarea propriilor lui limite, a gândirii sale contradictorii şi a neputinţei… Unii cred în paupertate, unii venerează boala…. unii cred cu sfinţenie în limitare şi puţinătate…. unii mizează totul pe infracţiuni… Omul întotdeauna creează, chiar şi în cele mai înnegurate stări ale Fiinţei.

Dacă omul ar avea capacitatea de a schimba sensul credinţei sale măcar cu un milimetru, dacă ar putea schimba tăria convingerilor sale şi le-ar trimite spre viaţă şi nu spre moarte… ar putea strămuta munţii, în lumea evenimentelor. ” fragmente din Scoala Zeilor – Stefano Elio D’Anna

Ceea ce construim in mintea noastra se proiecteaza in intreaga lume.

Sa construim o lume frumoasa …!

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Taulescu.

%d blogeri au apreciat asta: