Craciunul in Lumina Maestrilor

14390719_559116654288986_2823608449958074329_n

Fie ca Lumina si Pacea sa fie pururea cu voi ! Un Craciun plin de bucurie si iubire !

….. alaturi de cateva invataturi pline de Lumina Maestrului Omraam Aivanhov,  despre Craciun:

„….În natură, Cristos se naşte în fiecare an pe 25 decembrie, la miezul nopţii. Noaptea de 25 decembrie este noaptea cea mai lungă. Plecând de aici, nopţile se micşorează şi zilele se  măresc. Este mai multă lumină, mai multă căldură, mai multă viaţă. Şi aceasta se reflectă asupra tuturor creaturilor. Voi lăsa la o parte problema dacă Iisus s-a născut cu adevărat la această dată sau nu, dar, la 25 decembrie are loc în natură naşterea principiului Cristic, adică al acestei vieţi, acestei lumini, acestei călduri care vor transforma totul. În acel moment, în Cer, de asemenea, se sărbătoreşte aceasta: îngerii cântă şi toţi Marii Maeştrii şi Iniţiaţi se reunesc în rugăciune, pentru a omagia Eternul şi a sărbători naşterea lui Cristos, care se naşte cu adevărat în Univers.

Şi mulţimea unde se află atunci? În cabarete, baruri şi cârciumi, unde mănâncă, bea, chefuieşte pentru a sărbători naşterea lui Iisus. Ce mentalitate! Şi ceea ce este uimitor, chiar oamenii inteligenţi cred că aşa trebuie sărbătorit Crăciunul. În loc de a fi conştient de
importanţa unui eveniment care nu se produce decât o singură dată pe an, când toată natura este atentă să pregătească o viaţă nouă, omul are capul aiurea. De aceea nu primeşte nimic, din contră, pierde graţia şi dragostea Cerului. Ei da, ce vreţi voi ca Cerul să dea unei fiinţe care nu este sensibilă nici la această lumină, nici la aceşti curenţi divini, şi care îşi petrece Crăciunul sub masă, cu o sticlă, şi mâine va zace pe un pat de spital? Astăzi mulţi vor ajunge în spitale pentru că nu au ştiut să reziste tentaţiilor. Cunoaşteţi povestea. Un om îşi invită prietenul:”Ascultă, îi spune prietenul, luni sunt invitat undeva, marţi voi fi deja la pat…,miercuri sunt în altă parte, joi la pat, hai să ne întâlnim vineri”. Vedeţi cum se
cunoşteau!

Numai Iniţiaţii se pregătesc, pentru că ştiu ce se petrece sus. Ei încearcă să nu-şi piardă timpul în preocupări obişnuite, pentru a nu se demagnetiza, pentru a nu se degrada. Şi în acelaşi fel în care Cristos se naşte în lume sub formă de lumină, căldură, viaţă, ei pregătesc condiţiile naşterii copilului divin în ei înşişi.

Au trecut 2000 de ani de când Iisus s-a născut în Palestina, dar aceasta este partea istorică, vedeţi voi, pentru un Iniţiat este un lucru secundar. Înainte de a fi un eveniment istoric, este prima manifestare a vieţii în natură, începutul tuturor naşterilor. Apoi, această naştere este un eveniment mistic, adică Cristos trebuie să se nască în fiecare suflet omenesc ca supraconştiinţă, ca dragoste divină, ca înţelegere, ca sacrificiu. Aceasta este naşterea lui Iisus, şi atâta timp cât omul nu posedă toate aceste virtuţi şi calităţi, Copilul Iisus nu s-a născut în el. Îl putem sărbători, îl putem aştepta… nu va veni nimic.

Iisus s-a născut acum 2000 de ani; atunci, ca amintire, mergem la biserică şi cântăm că Iisus a venit pentru a ne salva. Şi pentru că suntem salvaţi, nu-i aşa, hai să păcătuim, putem mânca şi bea şi suntem liniştiţi pentru eternitate. Iată cum înţeleg oamenii naşterea lui Iisus. Evident, cum oamenii nu au interes să facă vreun efort, ei găsesc o justificare sau alta. Aspectul istoric, dragii mei fraţi şi surori, este pe locul al treilea. Cele mai importante aspecte sunt aspectele mistic şi cosmic, pentru că naşterea lui Cristos este o realitate care se produce în fiecare an în univers şi pentru că în fiecare moment Cristos se poate naşte de asemenea în noi; ceea ce este mult mai important decât aspectul istoric.

Veţi putea reciti istoria naşterii lui atât cât veţi dori, dar atâta timp cât Cristos nu se naşte în voi înşivă, nu veţi simţi nici căldură, nici lumină, nici bunătate, nici fericirea, nici eliberarea, nimic.

Atunci la ce foloseşte că s-a născut acum 2000 de ani? Oamenii se mulţumesc să cânte:” Acum 2000 de ani Isus s-a născut… Acum 2000 de ani… “. Şi aceasta le este de ajuns, ei nu doresc naşterea lui înăuntrul lor, pentru ca Pământul să fie plin de cristoşi. Şi totuşi aceasta o cerea şi Isus când spunea “Adevărat v-o spun, cel care crede în mine, va face şi el ca mine. Şi chiar mai mult.” Şi atunci, unde sunt acele opere?

Pentru unii, Cristos este deja născut. Pentru alţii, se va naşte anul viitor. Pentru alţii, în următorul… Şi pentru alţii, peste câteva secole. Totul este în pregătirea condiţiilor. De aceea vă spuneam că este foarte important a pregăti venirea Crăciunului.

În ceea ce priveşte Crăciunul, sunt lucruri interesante de spus. Ce înseamnă, de exemplu, naşterea într-o iesle, între un măgar şi un bou? Şi păstorii? Şi regii magi? Veţi spune: “ Dar toată lumea o ştie!…” Vom vedea dacă acestea se ştiu sau nu, şi cum se ştiu. Dintre toţi evangheliştii, sfântul Luca vorbeşte mai în amănunt despre naşterea lui Isus. Alţii, de abia o menţionează, sau o încep atunci când Isus a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul. Vă voi citi acum pasajul despre naşterea lui Isus în Evanghelia după Luca:

“ În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când ei erau acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor şi slava lui Dumnezeu a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis:” Nu vă temeţi căci astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul. Iată semnul după care-l veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle”.

Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:” Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii:” Haidem să mergem până în Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul. S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pe pruncul culcat în iesle. După ce l-au văzut au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toţi cei ce i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi care erau întocmai cum li se spusese. Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele ISUS, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece. Şi când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfăţişeze înaintea Domnului, după cum este scris în Legea Domnului:” Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”, şi ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cumeste poruncit în Legea Domnului.

Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simion. Omul acesta ducea o viaţă sfântă,  şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi când au adus părinţii înăuntru pe pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simion l-a luat în braţe şi a zis:

“Acum slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău Israel.”

Aţi citit probabil, sau aţi ascultat de mai multe ori acest capitol. În realitate, el conţine multe detalii care sunt simbolice. Sunt, de asemenea, două pasaje foarte misterioase. Se spune că Maria îşi păstra cu grijă toate aceste amintiri şi medita asupra lor în inima ei… Exista deci, ceva despre care ea nu putea vorbi. Dacă ar fi fost cele spuse de păstori, ar fi putut să le spună, fiindcă păstorii le povesteau tuturor. Era deci, altceva ce păstra ea cu grijă în sufletul ei, ceva sfânt. Şi cine era Simion? Se spunea că Duhul Sfânt era peste el… aceasta însemnând că era foarte pur. Dar nu voi vorbi despre problema lui Simion, fiindcă aş tulbura toate conştiinţele creştine. Cine, cine era Simion? Cine era el pentru copilul Iisus?……”

pentru a citi mai departe:
Aivanhov, Omraam Mikhael – Craciunul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Taulescu.

%d blogeri au apreciat asta: