Sa ne asumam responsabilitatea pentru propria viata

Sunt momente in viata noastra cand ajungem intr-un asa-zis impas,  sa ii spunem „hop” pe care ar trebui sa il trecem ….  dar, in incercarea de a face acest lucru consumam enorm de multa energie facand orice altceva, mai putin constientizarea lui in esenta care ne-ar aduce linistea si armonia. Persistam in aceeasi lectie care se repeta in continuu … sau invatam?

Iata un fragment dintr-un interviu interesant al Paulei Coppel, jurnalistă la Unity Magazine realizat cu Eckhart Tolle:

Paula Coppel: Mulţi oameni spun că sunt nefericiţi şi totuşi nu doresc să-şi transforme starea. De ce rămân oamenii legaţi de nefericirea lor?

Eckhart Tolle: Deoarece ego-ul nefericit sau „eu, cel nefericit” a devenit o parte din identitatea lor. Acesta le spune continuu cine sunt sau cât de nefericiţi sunt. Ei nu vor să-i dea drumul deoarece se tem că îşi vor pierde simţul identităţii de sine. Ei au nevoie să li se arate că fluctuaţiile minţii nu îi reprezintă ca indivizi. Pentru unii oameni este începutul unei treziri spirituale atunci când aud sau citesc: „Aveţi o voce în capul vostru care nu tace niciodată. Aţi observat asta?” Şi brusc îşi dau seama că gândurile doar le trec prin cap, în timp ce înainte erau atât de identificaţi cu ele încât se considerau a fi ei acele gânduri.

Paula Coppel: Deci, un mod de a ne ajuta pe noi şi pe alţii este să observăm că acestea sunt doar gânduri şi să practicăm observarea mai degrabă decât ataşarea de ele?

Eckhart Tolle: Da. Înseamnă că toţi cei care citesc acest interviu şi găsesc că el are un sens, s-au trezit deja. Trezirea nu s-a produs încă pentru toţi cei care citesc acest interviu şi, de aceea, consideră că este de neînţeles. A recunoaşte adevărurile fundamentale  ce sunt exprimate prin aceste cuvinte, înseamnă că acea mică deschidere trebuie să fie acolo deja, în interiorul vostru, deoarece doar acolo puteţi recunoaşte toate acestea.

Gândirea singură nu poate recunoaşte adevărurile spirituale, indiferent cât de dezvoltată este mintea. Este imposibil. De aceea, foarte des întâlnim oameni educaţi ce lucrează în domeniul mass-media şi care studiază cărţile spirituale, dar care sunt atât de identificaţi cu procesul gândirii lor încât nu prind esenţa lucrurilor. Ei scriu recenzii sau articole despre aceste cărţi, dar nu le înţeleg. Nu pot vedea esenţa.

Nu e vina lor – nu este despre ei personal. Este vorba de condiţia umană şi starea de identificare cu mintea. Inteligenţa, în sine, nu ajută. Puteţi avea două sau trei doctorate, dar asta nu vă apropie cu nimic de realizarea spirituală. De fapt, s-ar putea să vă îndepărteze.

Un mod de a vă îndrepta privirea către trezire este ca, atunci când vă gândiţi că aveţi probleme mari, să vă întrebaţi: „Ce problemă am în acest moment?” De obicei găsiţi că nu aveţi o problemă în acest moment, deoarece staţi aici şi respiraţi, vă uitaţi pe fereastră şi este bine. Este suficient aer. Chiar aţi şi mâncat suficient astăzi. Şi chiar dacă nu aţi mâncat suficient astăzi nu ar fi o problemă, dar ar putea fi o încercare. Astfel, încercările există, dar problemele sunt generate de minte. Încercările sunt situaţii ce pot fi abordate doar în momentul prezent şi solicită acţiune.
Astfel, dacă nu aveţi bani, puteţi să vă folosiţi mintea şi să spuneţi: „Ce acţiune să întreprind?” Apoi deveniţi liniştiţi. Să nu vă folosiţi mintea, deoarece, dacă începeţi să vă gândiţi renunţând la liniştea interioară, s-ar putea ca foarte curând să vă pierdeţi pe voi în propria minte şi asta se schimbă în îngrijorare. Îngrijorarea înseamnă că mintea vă controlează. Ea este întotdeauna fără sens. Din îngrijorare niciodată nu apare o soluţie.

Paula Coppel:  Deşi ne spunem că îngrijorarea este un lucru productiv, eficient!

Eckhart Tolle: Da, mintea vă va spune că trebuie să vă gândiţi la asta, altfel totul se va prăbuşi. Dar, de fapt, activitatea necontrolată a minţii este ceea ce vă opreşte de la a găsi soluţia. Găsiţi o soluţie doar atunci când ieşiţi din ea, deveniţi liniştiţi şi vă daţi seama că, în acest moment, nu există o problemă.

S-ar putea ca, datorită faptului că aţi fost în tărâmul liniştii, să vă vină realizarea bruscă a ceea ce puteţi face sau a ceea ce trebuie să faceţi, atunci când nu o căutaţi.

Paula Coppel: Este starea aceasta similară cu ceea ce spun oamenii: „Cele mai bune idei îmi vin când sunt la duş”?

Eckhart Tolle: Bineînţeles că mulţi oameni sunt prezenţi în minte chiar şi atunci când fac un duş, dar unii sunt capabili să se bucure de duş şi să aibă un moment de relaxare şi de linişte şi astfel le vine o idee, un gând original. Deci, trebuie să fiţi capabili să păşiţi în dimensiunea în care nu există gânduri pentru ca gândirea să devină puternică şi asta înseamnă să fiţi pe deplin conştienţi de momentul prezent.

Când sunteţi în contact cu Prezentul, vă simţiţi acasă oriunde aţi fi. În schimb, dacă nu sunteţi aşa, atunci oriunde v-aţi duce, simţiţi întotdeauna că ceva nu este în ordine. Chiar şi aşa-zisele situaţii ideale au limitările lor. Aţi putea spune „Vreau să fiu ca Oprah”. De îndată ce sunteţi ca Oprah, veţi descoperi că nu mai puteţi să ieşiţi singuri în lume, să mergeţi la cumpărături sau să vă plimbaţi pe stradă deoarece sunteţi asaltat de oameni. Deci, brusc apare o limitare în viaţă şi mintea spune: „O, îmi doresc ca asta să nu se fi petrecut”.

Paula Coppel: Cum descrieţi o relaţie de iubire între doi oameni treziţi spiritual?

Eckhart Tolle: Există o lipsă a aşteptării cum că celalalt ar trebui să te împlinească sau să te facă fericit. Există o deschidere în care, pur şi simplu, te poţi bucura de celălalt şi îi poţi accepta limitele. Orice fiinţă umană are propriile sale limitări. Te poţi căsători, de exemplu, cu Buddha dar, după câteva luni, îi vei găsi în forma lui umană multe limitări. S-ar putea să existe aspecte la Buddha la care mintea ta să reacţioneze şi să te irite. De exemplu: „De ce stă acolo şi meditează?”

Atunci când accepţi limitele celuilalt, totul devine un dans între două forme şi o înţelegere a faptului că esenţa relaţiei este spaţiul prezent în relaţie. Astfel, întrebarea care este necesar să vi-o puneţi întotdeauna este: „Există spaţiu în această relaţie?” Spaţiul înseamnă, în mod real, nivelul de cunoaştere şi conştienţă sau prezenţă, nicidecum gândirea.

Deci, puteţi să vă priviţi fiinţa dragă şi să nu emiteţi gânduri? Două fiinţe conştiente îşi dau seama că esenţa unei relaţii este spaţiul din ea. Chiar şi când există o formă de ego, nu este dificil să străpungeţi acest strat şi să vedeţi ascunsă esenţa cea adevărată. Nu e nevoie să reacţionaţi la manifestarea ego-ului. Când nu reacţionaţi la el, nu-i daţi forţă.

Paula Coppel: Cum ne ajută faptul că suntem mai conştienţi, la abordarea întâmplărilor tragice din viaţa personală şi din lume? Există acolo un element de credinţă că dintr-o tragedie personală se va naşte şi ceva bun?

Eckhart Tolle: Da, atunci când formele încep să se năruie – forma fizică, situaţia de viaţă, relaţiile, orice – întotdeauna există o ocazie de pătrundere în profunzime. Prin aprofundare înţeleg ridicarea dincolo de forma care sunteţi. Uneori, oamenii trebuie să experimenteze o mare pierdere pentru a intra, cu adevărat, în profunzime.
Atunci când are loc o mare pierdere – moartea cuiva apropiat, sau apropierea de propria moarte – este o ocazie de a ieşi complet din identificarea cu forma şi de a realiza esenţa a cine sunteţi sau că esenţa oricui care suferă sau moare este dincolo de moarte.

Asta nu înseamnă că nu aveţi compasiune. Compasiunea are două aspecte. Când vedeţi în jurul vostru forma umană suferind sau dizolvându-se, sunteţi empatic faţă de nivelul uman. Împărtăşiţi suferinţa deoarece aceasta este în relaţie cu aspectul efemer al formei. Dar dacă acesta este singurul nivel care se activează în voi, nu treceţi de suferinţă. Doar la nivelul fiinţei realizaţi că cine sunteţi în esenţă este dincolo de formă şi că cine este cealaltă persoană în esenţă este dincolo de formă. Această înţelegere nu este intelectuală, este o percepţie sau o trăire. Apoi, priviţi cealaltă fiinţă umană şi suferinţa şi poate că plângeţi, dar în profunzime există pace şi putere.

Acea pace şi putere reprezintă, de asemenea, aspectul care aduce uneori vindecarea.

S-ar putea să vindece forma sau s-ar putea să vindece cealaltă persoană, în sensul că cealaltă persoană intră în contact cu nivelul său mai profund. Aceasta este cea mai importantă vindecare– să înţelegi cine eşti. Vindecarea pe planul exterior e bună

, dar ea nu reprezintă esenţa vindecării.

Paula Coppel: Aţi spus în interviul cu Oprah: „Lumea nu există ca să vă facă fericiţi. Ea este aici, ca să vă facă conştienţi.” Oare această neînţelegere reprezintă rădăcina suferinţei umane?

Eckhart Tolle: Ei nu-şi dau seama că lumea – şi prin asta vreau să spun orice din lumea formei, forma fizică, unele forme mentale sau forme emoţionale – nu le poate da împlinire durabilă, satisfacţie, sau să le spună cine sunt. Ei nu-şi dau seama că ceea ce caută se află pe nivelul fără de formă. Ei caută la nivelul formei şi asta duce la frustrarea din existenţa umană.

Astfel, lucrul important de care trebuie să vă daţi seama este că lumea nu e aici pentru a vă face fericiţi.  Când nu pretindeţi ca situaţia, locul, sau persoana să vă facă fericiţi, atunci, de fapt, situaţia, locul sau persoana vă satisfac pe deplin.

Paula Coppel: Învăţăturile dumneavoastră contribuie la o transformare globală a conştiinţei. Cum percepeţi ceea ce se petrece?

Eckhart Tolle: Un număr imens de oameni trec prin procesul de trezire spirituală – unii în etapele iniţiale, alţii în cele finale şi e minunat să văd asta. Ia ceva timp până când procesul se va filtra prin structurile economice, politice şi sociale. Tendinţa oamenilor care conduc aceste structuri este să fie încă total identificaţi cu ego-ul lor. Deci, va lua ceva timp până va ajunge la politicieni … deşi, cine ştie?
Ocazional, deja apar unii politicieni relativ conştienţi şi există şi oameni normali, cu bun simţ (comparativ cu politicienii inconştienţi de dinainte).

Paula Coppel: Faptul că se petrece această trezire spirituală transmite un simţământ de speranţă pentru lume?

Eckhart Tolle: Da. Întrebarea este: „E nevoie ca vechea conştiinţă să continue până când va duce la propria prăbuşire prin haos şi năruire? Sau noua conştiinţă ce se ridică poate să înlocuiască treptat vechea conştiinţă, fără distrugeri excesive?”
Nu cunosc răspunsul. Va trebui să asteptăm şi vom vedea.
Tot ceea ce putem face este să ne asumam responsabilitatea pentru propria viaţă.

Dacă oamenii cred că lumea este aici pentru a-i satisface pe ei, atunci ori de câte ori încep să-şi atingă limitele, vor deveni din nou nefericiţi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Taulescu.

%d blogeri au apreciat asta: