Al 13-lea Apostol

MARIA MAGDALENA - Alexander Ivanov

Maria Magdalena este menţionată atât în Noul Testament canonic, cât şi în diverse Evanghelii Apocrife, ca o distinsă discipolă a lui Iisus din Nazaret.  Este considerată o Sfântă de către Biserica Romano-Catolică, de Biserica Ortodoxă şi de Comuniunea Anglicană, care îi celebrează sărbătoarea pe 22 iulie.

Are o importanţă specială pentru curentele gnostice din creştinism. Numele său face referire la locul său de provenienţă: Maria din Magdala, localitate situată pe coasta occidentală a lacului Tiberiada.

Maria Magdalena în Noul Testament

În Evangheliile Canonice nu avem prea multe informaţii despre Maria Magdalena. Ea este citată în legătură cu patru întâmplări diferite:

  • Conform Evangheliei după Luca (Luca 8:2), Maria Magdalena l-a găzduit şi l-a sprijinit material pe Iisus şi pe discipolii săi în timpul predicării sale în Galileea. S-a adăugat că anterior ar fi fost vindecată de Iisus:
  • Conform Evangheliilor după Marcu (Marcu 15:45-47), Matei (Matei 27:55-56) şi Ioan (Ioan 19:25), a fost prezentă la crucificarea lui Iisus.
  • A fost primul martor al învierii, în compania şi altor femei, conform unei tradiţii asupra căreia cad de acord toate cele Patru Evanghelii (Matei 28:1-5, Ioan 20:1-2, Marcu 16:1-5, Luca 24:1-10). Posterior le-a dat de ştire lui Petru şi celorlalţi apostoli.
  • Conform unei relatări ce apare doar în Evanghelia lui Ioan, a fost martorul unei apariţii a lui Iisus înviat (Ioan 20:11-18).

Aceste relatări sunt unicele pasaje din Evangheliile Canonice în care apare „Maria din Magdala”.. Tradiţia creştină occidentală (catolică), totuşi, chiar dacă nu are dovezi scrise de nici un fel, a identificat-o pe Maria Magdalena şi cu alte personaje citate în Noul Testament:

  • Femeia adulteră pe care Iisus a salvat-o de la lapidare, într-un episod pe care îl relatează doar Evanghelia după Ioan (Ioan 8:3-11). Nu este demonstrat că ar fi fost ea, şi asta a condus la multe erori şi confuzii în cadrul Bisericii Catolice, imaginea Mariei Magdalena fiind discreditată fără o justificare aparentă.
  • Femeia care unge cu parfumuri picioarele lui Iisus şi le spală cu părul său, înainte de sosirea sa în Ierusalim, după Evangheliile Sinoptice (Luca 7:36-50, Marcu 14:3-8, Matei 26:6-13), dar al cărei nume nu este menţionat. Conform lui Marcu şi Matei, fără îndoială, ungerea a avut loc în Betania, „în casa lui Simon Leprosul”, ceea ce a dus la asocierea acestei femei, la rândul său, cu Maria din Betania.
  • Maria din Betania, sora lui Lazăr, cea căreia i se atribuie în Evanghelia lui Ioan întâmplarea mai sus menţionată (Ioan 12:1-8), care apare şi în alte fragmente cunoscute din a patra Evanghelie, cum ar fi învierea lui Lazăr (Ioan 11:20-30). Este identificată de asemenea cu Maria din episodul disputei dintre Marta şi Maria (Luca 10:38-42).

MARIA MAGDALENA - El Greco

Identificarea Mariei Magdalena cu Maria din Betania şi cu „femeia păcătoasă”, a fost stabilită într-o predică pe care Papa Gregoriu a susţinut-o în anul 591, în care a afirmat: „Ea, pe care Luca o numeşte femeia păcătoasă, pe care Iosif o numeşte Maria –din Betania-, noi credem că este Maria, din care şapte demoni au fost scoşi, conform lui Marcu”. Aceasta este predica ce a făcut ca Maria Magdalena să rămână asociată acestor cuvinte fatale, care au condamnat-o de-a lungul a multor ani să fie păcătoasa; în zilele noastre s-a putut dovedi că acest lucru nu are baze bine fundamentate şi că prima, păcătoasa, nu are de ce să fie aceeaşi cu celelalte două Marii.

Difuzată de mulţi teologi în secolele III şi IV, această teorie nedemonstrată s-a bucurat de o mare popularitate în secolul XIX, şi a cauzat multă confuzie şi o anumită discreditare celei căreia a fost una din principalii Apostoli ai lui Cristos. Acest fapt a servit şi pentru a lăsa acest Apostol feminin în afara puterii ecleziastice, să ne amintim că biserica a lăsat mereu deoparte femeia şi a exclus-o, mai ales din sfera puterii, la care nu a avut niciodată acces; chiar dacă se ştie că printre discipolii direcţi ai lui Iisus erau atât bărbaţi, cât şi femei, iar El nu făcea nicio diferenţiere specială între unii şi alţii.

Maria Magdalena în Evangheliile Apocrife

MARIA MAGDALENA - Simone Martini

Evanghelia lui Petru o menţionează pe Maria Magdalena doar în postura sa de martor al învierii lui Iisus:

În zorii zilei de duminică Maria Magdalena, ucenica Domnului- care nu făcuse la mormântul Domnului cele ce făceau de obicei femeile în amintirea morţilor dragi, şi asta numai de frica iudeilor, care erau turbaţi de furie– a luat cu ea câteva prietene şi s-a dus la locul unde a fost aşezat trupul lui Iisus.

În cel puţin două dintre textele gnostice scrise în limba coptă, găsite la Nag Hammadi, Evanghelia după Toma şi Evanghelia după Filip, Maria Magdalena apare menţionată ca şi o discipolă apropiată a lui Iisus, aveau o relaţie atât de apropiată ca şi cea pe care Acesta o avea cu Apostolii. În Evanghelia după Toma apar două menţionări despre Mariham (logia 21 şi 114), care, conform cercetătorilor, fac referire la Maria Magdalena. A doua menţiune face parte dintr-un pasaj enigmatic şi a fost obiectul a varii interpretări:

Simon Petru le-a spus: „Mariham să plece dintre noi, căci femeile nu sunt vrednice de viaţă. Iisus a spus: Iată, eu o voi călăuzi ca s-o fac bărbat, ca să fie şi ea un spirit viu asemenea vouă, bărbaţilor. Căci orice femeie care se face bărbat intră în Împărăţia Cerurilor”.

Acest text este foarte ilustrativ în lumina gnozei contemporane, chiar dacă de-a lungul istoriei a fost citit doar literalmente.

În Evanghelia după Filip (log. 32) este considerată tovarăşa (şżą˝É˝żÂ) lui Iisus:

Trei (erau erau cele care) mergeau întotdeauna cu Domnul: mama sa Maria, sora acesteia şi Magdalena, socotită tovarăşa Sa []. Maria este, de fapt, sora sa, mama sa şi tovarăşa sa.

Acest fapt este reflectat şi într-un alt text, nu mai puţin relevant, care este Pistis Sophia, în care este evidenţiată importanţa Mariei Magdalena în cadrul grupului de Apostoli. Pistis Sophia îi este atribuită lui Valentin, eminent şi curajos căutător al Adevărului, cel care a avut curajul să se răzvrătească împotriva dogmelor pontificale ale Bisericii Catolice, care deja începuse în acele timpuri (secolele I şi II ale erei noastre) să fabrice ortodoxia sa ecleziastică, cu scopul de a-i exclude pe autenticii creştini primitivi care îmbrăţişau Gnoza pe care le-a transmis-o Iisus. Mulţi teologi nu ezită să afirme că «De-a lungul celei de-a doua jumătăţi a secolului II şi începutul celui de-al III-lea, doctrina lui Valentin era cea mai puternică şi serioasă dintre toate celelalte disidente din Biserică, depăşind în scrieri, ca volum, până şi însăşi literatura Bisericii»..

În sfârşit, o altă referinţă importantă la personaj se găseşte în Evanghelia după Maria Magdalena, text din care se păstrează doar două fragmente în greacă, din secolul III, şi un altul mai extins, în coptă, din secolul V. În text, trei Apostoli discută despre mărturia Mariei Magdalena în ceea ce-l priveşte pe Iisus. Andrei şi Petru pun la îndoială mărturia sa, iar Levi (Apostolul Matei) este cel care îi ia partea Mariei.

Maria Magdalena fuge de pe Pământul Sfânt

Există o tradiţie conform căreia Maria Magdalena (identificată aici cu Maria din Betania), fratele său Lazăr şi Maximin, unul din cei şaptezeci şi doi de discipoli, şi împreună cu alţi însoţitori au călătorit cu barca pe Marea Mediterană, fugind de persecuţiile de pe Pământul Sfânt, şi în final au debarcat într-un loc numit Saintes-Maries-de-la-Mer, aproape de Arles. Ulterior, Maria Magdalena a plecat către Marsilia, de unde a început evanghelizarea regiunii Provence, pentru a se retrage mai apoi într-o peşteră -La Sainte Baume- în împrejurimile Marsiliei, unde a dus o viaţă de penitentă pentru 30 de ani. Conform acestei tradiţii, când a sosit ora morţii sale a fost dusă de Îngeri la Aix-en-Provence, la oratoriul San Maximin, unde i s-a făcut maslul. Corpul său a fost îngropat într-un oratoriu construit de Maximin în Villa Lata, cunoscut încă de atunci ca Sf. Maximin.

Venerarea Mariei Magdalena

MARIA MAGDALENA - Carlo Crivelli

Primul loc din Franţa în care se ştie că s-a dedicat un cult Mariei Magdalena a fost oraşul Vézelay, în Bourgogne. Pelerinajele la mormântul Mariei Magdalena din Vézelay sunt atestate cel puţin din anul 1030. În 27 aprilie 1050, o bulă a papei Leon IX considera, în mod oficial, abaţia de la Vézelay sub patronajul Mariei Magdalena. Iacob de Voragina menţionează versiunea oficială a transferului de relicve ale Sfintei din mormântul său de la oratoriul din Saint Maximin, din Aix-en-Provence, la nou fundata abaţie de la Vézelay, în 771. Sfântul Maximin din această legendă este un personaj ce combină caracteristici ale episcopului atestat istoric Maximin cu Maximin care, conform legendei, i-a însoţit pe Maria Magdalena, Marta şi Lazăr, în Provence.

 

Sfântul-Maximin de Saint-Baume

Interiorul bazilicii de la Saint-Maximin-la-Sainte-Baume

Un cult posterior, ce a atras numeroşi peregrini, a început când corpul Mariei Magdalena a fost oficial descoperit, în 9 septembrie 1279, în Saint-Maximin-la-Sainte-Baume, Provence, de principele de atunci al Salerno-ului, viitorul rege Carol II de Napoli. În această locaţie s-a construit o mare mănăstire dominicană, în stil gotic, una dintre cele mai importante din sudul Franţei.

În 1600, presupusele relicve au fost depozitate într-un sarcofag comandat de papa Clement VIII, dar capul a fost depozitat separat, într-o raclă. Relicvele au fost profanate în timpul Revoluţiei Franceze. În 1814 s-a restaurat templul şi s-a recuperat capul Sfintei, care este venerat actualmente în acel loc.

 

Detalii importante despre Maria Magdalena: soţia lui Iisus

Maria Magdalena

Tradiţia gnostică şi esoterică vorbeşte despre Maria Magdalena ca fiind soţia, partenera sentimentală, a lui Iisus din Nazaret; în plus, deţinătoarea unei tradiţii creştine de gen feminin, care ar fi fost cu grijă ascunsă de Biserica Catolică.

Posterior, aceste idei au fost preluate de diferiţi scriitori de ficţiune ca Peter Berling (Fiii Graal-ului) şi Dan Brown (Codul lui Da Vinci, 2003), printre mulţi alţii, indicând dinastia Merovingiană ca şi dinastie ipotetică.

Această idee se sprijină pe câteva argumente:

  1. În diverse texte gnostice, cum ar fi Evanghelia după Filip, se arată că Iisus avea cu Maria Magdalena o relaţie mai apropiată decât cea pe care o avea cu restul discipolilor, inclusiv decât cea cu Apostolii. Mai concret, Evanghelia după Filip vorbeşte de Maria Magdalena ca de „partenera” lui Iisus.
  2. Acelaşi lucru apare în Pistis Sophia, în care conversaţiile şi întrebările pe care le are Maria Magdalena cu Maestrul denotă că era cea mai apropiată dintre Apostoli şi înţelegea cel mai bine Înţelepciunea pe care El le-o dădea, şi de asemenea că aveau la nivel personal o mare afinitate şi comuniune.
  3. În Evangheliile Canonice, Maria Magdalena este, în afară de mama lui Iisus, femeia care apare cel mai des, şi este prezentată, în plus, ca şi o adeptă apropiată a lui Iisus. Prezenţa sa în momentele cruciale ale morţii şi învierii lui Iisus pot sugera că era legată de El printr-o uniune conjugală.Fra Angelico - Noli Mi Tangere
  4. Un alt argument adus de susţinătorii teoriei căsătoriei dintre Iisus şi Maria Magdalena este că în Palestina, în acea epocă, era rar ca un bărbat evreu de vârsta lui Iisus (de aproximativ treizeci de ani) să rămână singur, în special dacă se dedica să predea ca şi rabin, pentru că aceasta era împotriva poruncilor divine.
  5. Orice dezvoltare spirituală la care se referă Iisus în învăţătura sa şi pasajele clar simbolice care se găsesc în Evangheliile Canonice şi Apocrife sunt evident alchimiste şi kabaliste. Tocmai astfel, se deduce uşor că Maestrul era un cunoscător al artei alchimice şi al regulilor acestei arte.
  6. De asemenea, această frază din Evanghelia după Toma, pe care am menţionat-o anterior, revelează în mod alchimic şi kabalistic, relaţia pe care o aveau:

Simon Petru le-a spus: „Maria să plece dintre noi, căci femeile nu sunt vrednice de viaţă. Iisus a sus: Iată, eu o voi călăuzi ca s-o fac bărbat, ca să fie şi ea un spirit viu asemenea vouă, bărbaţilor. Căci orice femeie care se face bărbat intră în Împărăţia Cerurilor”.

Evanghelia după Maria Magdalena

Maria Magdalena - De la Tour

Este intitulată Evanghelia după Maria Magdalena, o Evanghelie Gnostică Apocrifă, posibil din secolul II, din care au ajuns până în zilele noastre doar câteva fragmente.

Caracteristici ale textului

 

Din această evanghelie se păstrează doar trei fragmente: două foarte scurte, în greacă, sub forma unor manuscrise din secolul III (papirusul Rylands 463 şi papirusul Oxyrhynchus 3525), şi un altul mai extins, în coptă (Berolinensis Gnosticus 8052,1), probabil traducere a originalului grec. Textul copt a fost găsit în 1896 de C. Schmidt, dar nu s-a publicat decât în 1955. Fragmentele în greacă au fost publicate în 1938 şi respectiv în 1983.

În niciunul din fragmente nu se face vreo menţiune cu privire la autorul acestei evanghelii. Numele pe care îl primeşte tradiţional, de Evanghelia după Maria Magdalena, se datorează faptului că în text apare citată o discipolă a lui Iisus numită Maria, pe care majoritatea specialiştilor o identifică cu Maria Magdalena ce apare în Evangheliile Canonice.

Nu poate fi posterioară secolului III, pentru că manuscrisele în greacă corespund acestei epoci. Datorită caracteristicilor interne ale textului, cum ar fi prezenţa de idei gnostice, se consideră că a fost redactată în secolul II.

Conţinutul

 

Din fragmentul copt, care este cel mai extins, lipsesc câteva pagini (mai exact 1-6 şi 11-14). Este vorba despre un dialog între Iisus (menţionat ca şi „Salvatorul”) şi discipolii săi. După plecarea lui Iisus, Apostolii rămân dezorientaţi:

Dar ei erau îndureraţi. Au plâns cu amărăciune, spunând: Cum Doamne să mergem la Gentiles şi să propovăduim evanghelia Regatului a Fiului Omului? Dacă pe El nu l-au cruţat, ne vor cruţa pe noi?

Atunci Maria s-a ridicat în picioare, I-a binecuvântat pe toţi şi le-a spus: fraţilor, nu plângeţi şi nu fiţi îndureraţi şi nici şovăielnici, pentru că Graţia Sa va fi cu voi şi vă va proteja. Mai degrabă, haideţi să ne rugăm pentru Măreţia Sa, pentru că El ne-a pregătit şi ne-a făcut Oameni. Când Maria a spus aceasta, le-a convertit tuturor inimile către Bine, şi ei au început să discute despre cuvintele Mântuitorului.

Maria, atunci, relatează o viziune, iar dialogul pe care l-a avut cu Iisus în această viziune este plin de termeni specifici gândirii gnostice. Mărturia Mariei este respinsă de Andrei şi de Petru, care se îndoiesc de faptul că Iisus a preferat o femeie înaintea lor pentru a-i face revelaţii secrete. Totuşi, Levi (apostolul Matei) hotărăşte să predice „Evanghelia după Maria.”

Conform unor interpretări, cum ar fi cele ale lui Karen King, textul revelează tensiunile existente în comunităţile creştine primitive, între protoortodocşi, reprezentaţi de Petru, şi gnostici, reprezentaţi de Maria Magdalena. O confruntare similară se găseşte şi în alte texte gnostice, cum ar fi Evanghelia după Toma, Pistis Sophia sau Evanghelia Coptă a egiptenilor. În plus, în concordanţă cu acest text, Maria Magdalena ar fi fost păstrătoarea revelaţiilor secrete ale lui Iisus şi ar fi avut un rol important în comunitatea creştină de după înviere.

Se pot întâlni anumite analogii între ideile expuse în această evanghelie şi religiile orientale, ca taoismul şi budismul.

Maria Magdalena în viziunea Bisericii Catolice

 

Maria Magdalena este venerată de Biserica Catolică, în mod oficial, ca şi Sfânta Maria Magdalena. Există numeroase biserici în toată lumea dedicate acestei Sfinte catolice.

Maria Magdalena

MAGDALENA PENITENTA

 

În timp ce creştinismul răsăritean o onorează pe Maria Magdalena, în special datorită apropierii sale de Iisus, considerând-o „egală Apostolilor”, în occident, din pricina asocierii ei cu alte femei din Evanghelii (a se vedea mai sus), s-a propăşit ideea că înainte de a-l cunoaşte pe Iisus, s-a dedicat prostituţiei.

Această idee se naşte, în primul rând, de la asocierea Mariei cu păcătoasa din Evanghelia după Luca 7:36-50, de care se spune doar că era păcătoasă şi că a iubit mult; în al doilea rând, de la referinţa din Evanghelia după Luca 8:2, unde se spune, de această data referindu-se clar la Maria Magdalena, că din ea „au ieşit şapte demoni”. După cum se poate observa, nimic din aceste fragmente evanghelice nu sugerează că Maria Magdalena s-ar fi dedicat prostituţiei.

Nu se ştie cu exactitate când a început să se facă asocierea Mariei Magdalena cu Maria din Betania şi femeia din Evanghelia după Luca 7:36-50, dar într-o predică a papei Grigorie cel Mare (mort în 591) este exprimată, fără echivoc, identitatea acestor trei femei, şi o arată pe Maria Magdalena ca fiind o prostituată spăşită. De aceea, legenda posterioară spune că îşi va petrece restul vieţii într-o peşteră din deşert, făcând penitenţă şi mortificându-şi carnea, şi sunt frecvente în arta occidentală reprezentări ale „Magdalenei penitente ”.

Imaginea de penitentă a Mariei Magdalena poate fi de asemenea confundată din pricina tradiţiei unei Sfinte a secolului V, Maria Egipteanca, cea care, conform cărţii „Viaţa Sfinţilor” de Iacob de Voragina, s-ar fi dedicat prostituţiei şi s-a retras apoi în deşert să-şi ispăşească păcatele. Sunt des întâlnite reprezentări ale Mariei Egipteanca cu părul lung învăluindu-i trupul sau acoperită cu stuf, simboluri ale penitenţei sale în deşert. Aceste caracteristici o însoţesc uneori pe Maria Magdalena, creând câteodată confuzie între cele două Sfinte.

În tradiţia catolică, prin urmare, Maria Magdalena a ajuns să fie un personaj secundar, în ciuda neîndoioasei sale importanţe în tradiţia evanghelică. Defăimarea pe care a suferit-o Maria Magdalena a fost relaţionată de unii autori cu situaţia de subordonare a femeii în Biserică.

În 1969, Biserica Catolică a retras din calendarul liturgic apelativul de „penitentă” adjudecat tradiţional Mariei Magdalena, şi de asemenea, tot de atunci, a încetat să se mai citească în liturghia sărbătorii Mariei Magdalena, Evanghelia după Luca (Luca 7:36-50) despre femeia păcătoasă. De atunci, Biserica Catolică a încetat să o mai considere pe Maria Magdalena o păcătoasă spăşită. În ciuda acestui lucru, această imagine continuă să predomine în viziunea multor catolici.

Maria Magdalena şi alte Sfinte catolice

 

Sfânta Tereza de Avila

Maria Magdalena Maria Magdalena a fost o sursă de inspiraţie pentru una din misticele cele mai importante din cadrul Bisericii Catolice, Tereza Copilului Iisus, care admira această iubire atât de profundă relatată în evanghelie, prin care Maria Magdalena doreşte să-l servească pe cel iubit; astfel, Tereza a decis să-şi dedice viaţa celui pe care mai mult îl iubea: Iisus din Nazaret (cf. LT 169 Sfânta Tereza). În 1894 a scris: „Iisus ne-a apărat prin persoana Mariei Magdalena”.

O altă mistică remarcabilă din cadrul catolicismului, care a găsit inspiraţie şi consolare în Maria Magdalena, a fost doctora bisericii, Tereza de Avila, cea care a relatat că a primit ajutor spiritual de la Maria Magdalena.

 

Sursa: Wikipedia și redacția Vopus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Taulescu.

%d blogeri au apreciat asta: