Esenta Sinelui

1235393_10152243415823185_2097390692_n

Psihologia sugerează că o mare parte din capacitatea noastră de a funcţiona ca adulţi echilibraţi şi maturi este determinată de modul în care ne-au fost împlinite în copilărie nevoile specifice de dezvoltare. Acele nevoi care nu au fost împlinite corespunzător apar ca „goluri” ce interferează cu capacitatea noastră de a experimenta din plin Esenţa fiinţei noastre. Tradiţia spirituală sugerează că personalitatea noastră s-a format pentru a compensa golurile din dezvoltarea noastră. Personalitatea noastră este ca un bandaj de gips care protejează o mână sau un picior rupt. Cu cât rănile iniţiale sunt mai mari, cu atât bandajul trebuie să fie mai extins. Desigur, bandajul e necesar pentru ca membrul să se poată vindeca şi să redevină funcţional. Dar dacă nu vom scoate bandajul niciodată, el va limita foarte mult folosirea acelui membru şi îl va împiedica să crească şi să se dezvolte normal. Unii oameni şi-au dezvoltat o personalitate asemănătoare cu un bandaj gipsat al întregului corp. Niciunul dintre noi nu a ieşit din copilărie fără să aibă anumite necesităţi interioare sau să nu se închidă pentru a se proteja de alte răni.

Văzută ca un bandaj temporar, personalitatea este extrem de utilă şi foarte necesară, pentru că ea s-a dezvoltat în special în jurul zonelor din sufletul nostru care au fost lezate cel mai tare. A devenit puternică acolo unde noi suntem cel mai slabi. Psihologic vorbind, ea nu numai că ne-a ajutat să supravieţuim, dar ne poate îndruma şi în direcţia în care este cea mai mare nevoie să ne îndreptăm munca de transformare.

Deoarece cea mai mare parte a personalităţii noastre nu este decât o colecţie de reacţii condiţionate, frici şi credinţe subconştiente Şi pentru că ea nu reprezintă Şinele nostru, identificarea cu ea ne duce la o profundă uitare de sine. Experienţa identităţii noastre s-a schimbat dinspre adevărata noastră natură către carapacea pe care a trebuit să ne-o creăm pentru a ne apăra. Atâta timp cât vom crede că „eu sunt personalitatea” vom rămâne identificaţi cu ea. Unul dintre motivele principale pentru care ne opunem schimbării este că întoarcerea la Esenţă implică întotdeauna să simţim durerea acestei uitări de sine. Atunci când suntem gata să spunem: „Vreau să fiu eu însumi, vreau să trăiesc în adevăr”, procesul de recuperare a început deja.

Din aceste motive, ne vom confrunta cu adevăruri despre noi înşine pe care nu le-am cunoscut până acum sau vom experimenta răni vechi, frici sau supărări. De aceea e important să ne cultivăm compasiunea faţă de noi înşine; e important să ne iubim suficient de mult încât să ştim că merităm efortul de a ne cunoaşte aşa cum suntem noi cu adevărat. Trebuie să ne iubim suficient de mult încât să înţelegem că, chiar dacă vom fi anxioşi sau deprimaţi, nu ne vom mai abandona din nou. Atunci când suntem gata să ne lăsăm vindecaţi şi să vedem adevărul despre cum am fost şi cum suntem acum, adevărata noastră natură va ieşi la suprafaţă. Rezultatul e sigur: trebuie doar să vrem asta.

Indiferent de trecutul nostru, trebuie să înţelegem că Esenţa noastră nu poate fi vătămată sau distrusă nici de cele mai traumatice experienţe din copilărie. Esenţa noastră rămâne pură şi neatinsă, chiar dacă e închisă şi umbrită de structurile personalităţii noastre. Dacă provenim dintr-o familie foarte disfuncţională, această structură va fi foarte rigidă şi restrictivă. Dacă venim dintr-o familie mai funcţională, structura personalităţii va fi mai uşoară şi mai flexibilă.

Aceia care vin din familii foarte dizarmonioase pot fi îmbărbătaţi de ideea că Şinele nostru Esenţial este complet intact şi caută mereu modalităţi de a se manifesta. La început poate că va trebui să investim mult timp şi efort în umplerea golurilor din dezvoltarea noastră, dar miezul fiinţei noastre este mereu acolo pentru a ne susţine. O spunem din nou, indiferent cât de dureroase au fost experienţele noastre din copilărie, Esenţa noastră nu poate fi rănită. Ea de-abia aşteaptă ocazia să se reveleze. La modul foarte serios, noi de-abia aşteptăm ocazia sa devenim noi înşine. Spiritul nostru tânjeşte să fie liber, să se exprime, să fie din nou viu, să se manifeste în lume în modul în care i-a fost menit să o facă.

Şi totuşi, în mod ironic, noi opunem întotdeauna rezistenţă faţă de ceea ce este mai adevărat în noi. Atunci când avem încredere în acest proces de transformare şi ne dedicăm lui, natura noastră reală iese la suprafaţă.

Vom găsi atunci adevărata integritate, iubire, autenticitate, creativitate, înţelegere, ghidare, fericire, putere şi seninătate – toate calităţile pe care i le cerem în van personalităţii noastre.

Fragmente selectate din volumul ÎNŢELEPCIUNEA ENEAGRAMEI, de Don Richard Riso şi Russ Hudson

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Taulescu.

%d blogeri au apreciat asta: