Teama de a pierde controlul, teama de a avea orgasm

intimacy-sex-couple2

„În spatele tuturor problemelor sexuale se afla teama. Orgasmul ne  ameninta eul, pentru ca el declanseaza o forta pe care noi nu o mai putem conduce si nici controla cu egoul nostru. Toate starile extatice si euforice – indiferent ca sunt de natura extatica sau religioasa declanseaza întotdeauna la om simultan o atractie fascinanta, si o mare teama. Frica este preponderenta în masura în care omul este obisnuit sa se controleze. Extazul înseamna pierderea controlului.

Controlul de sine este evaluat în societatea noastra drept o calitate deosebita si, de aceea, ea este inoculata cu harnicie si copiilor („… aduna-te acum!”). Capacitatea unui ridicat control de sine usureaza considerabil convietuirea sociala, dar reprezinta totodata expresia incredibilei falsitati a acestei societati. Controlul de sine nu înseamna nimic altceva decât refularea în inconstient a tuturor impulsurilor care nu sunt binevenite într-o societate.

În felul acesta, impulsul dispare din sfera vizibila, dar se pune întrebarea ce se petrece în continuare cu impulsul disparut. Si deoarece împlinirea impulsului tine de natura acestuia, el va avea în continuare tendinta de a reveni în sfera vizibila, si astfel omul
trebuie sa investeasca încontinuu energie daca vrea sa suprime si sa controleze în continuare impulsul refulat. Aici ne devine limpede de ce îi este omului teama de pierderea controlului. O situatie extatica sau euforica deschide oarecum „accesul la inconstient”, lasând cele refulate cu grija pâna atunci sa iasa la lumina. Iar omul devine în asemenea cazuri atât de onest, încât se simte de cele mai multe ori penibil. Vechii romani stiau deja ca „In vino veritas – În vin se afla adevarul”. În timpul unei betii, dintr-un „miel blând” apare o agresiune salbatica, pe când un „tip brutal” izbucneste în lacrimi. Situatia devine de-a dreptul onesta, dar ea da de gândit din punct de vedere social si, de aceea, „oamenii ar trebui sa se poata stapâni”. În asemenea situatii pacientii unui spital sunt foarte onesti.

Daca omului îi este teama sa nu-si piarda controlul si, de aceea, exerseaza zilnic controlul de sine, îi este adesea dificil sa renunte, în cadrul sexualitatii, la controlul eului, si sa lase sa se întâmple ceea ce se întâmpla. În timpul orgasmului, micul nostru eu – de care suntem mereu atât de mândri – este pur si simplu de negasit. Eul moare în timpul orgasmului ( … din pacate, doar momentan, pentru ca altfel iluminarea ar fi considerabil mai simpla!). Dar cel care se cramponeaza de eu îsi împiedica orgasmul. Si cu cât eul încearca mai mult sa produca în mod voluntar orgasmul, cu atât mai lipsita de perspectiva este reusita. Aceasta lege nu este luata în considerare în importanta ei, în ciuda faptului ca este foarte cunoscuta. Atâta timp cât eul vrea ceva, îi va fi imposibil sa-I atinga. Dorintele eului se concretizeaza în final întotdeauna în contrariile lor: faptul de a voi sa adoarma îl trezeste, faptul de a vrea sa fie potent îl duce la impotenta. Atâta timp cât eul îsi doreste iluminarea, nu va ajunge niciodata la acest tel! Orgasmul este renuntarea la eu, caci numai aceasta renuntare face posibila „devenirea Una”, caci atâta timp cât mai exista un eu exista si un non eu, iar noi existam în dualitate. Daca e ca femeia si barbatul sa vietuiasca un orgasm, li se cere amândurora, în egala masura, dispozitia de a lasa lucrurile sa-si urmeze cursul. Însa pe lânga aceasta tema comuna, barbatul si femeia mai trebuie sa împlineasca si teme diferite, specifice sexului, daca e sa se ajunga la o sexualitate armonioasa între ei.

Frigiditatea indica faptul ca o femeie nu vrea sa se daruiasca cu totul, ci vrea sa fie ea însasi barbatul. Ea nu vrea sa se subordoneze, sa fie „supusa”, ci vrea sa domine. Dar dorintele de dominare si fanteziile de putere sunt expresie a principiului masculin si, de aceea, împiedica la femeie o identificare desavârsita cu rolul feminitatii. Astfel de deplasari tulbura, desigur, în conformitate cu natura, un proces polar atât de sensibil cum este sexualitatea. Acest raport se confirma si prin faptul ca femeile care sunt frigide fata de partenerul lor pot vietui foarte bine un orgasm prin onanie. Prin onanie problema dominarii sau a daruirii este înlaturata – femeia este singura si nu trebuie sa lase pe nimeni sa patrunda în ea, cu exceptia propriilor fantezii. Iar eul, care nu se vede amenintat de existenta unui „tu”, se retrage cu mai multa usurinta si de bunavoie.

Prin frigiditate se arata în majoritatea cazurilor si teama femeii fata de propriile impulsuri, în special atunci când la ea se manifesta aprecieri stricte asupra cliseelor unei femei decente si ale unei femei usoare etc. Femeia frigida nu vrea sa lase nimic sa patrunda înauntru si nici sa iasa nimic în afara, ci ea vrea sa ramâna rece.

Principiul masculin este actiunea, creatia si înfaptuirea. Principiul masculin (Yang) este activ, si cu aceasta si agresiv. Potenta este expresia si simbolul puterii, impotenta este lipsa de putere. În spatele impotentei se afla teama fata de propria barbatie si fata de propria agresivitate. Omului îi este teama sa-si afirme principiul masculin. Impotenta este si expresia unei frici fata de feminitatea din sine. Feminitatea este vietuita drept o amenintare care vrea sa-I înghita pe om. În acest context, feminitatea se prezinta în aspectul strabunic ii care-si înghite copiii, respectiv al vrajitoarei. Iar omul nu vrea deloc sa intre în „coliba vrajitoarei”.

Si cu acest prilej se dovedeste identificarea redusa cu aspectul barbatesc, si cu aceasta cu atributele de putere si agresivitate. Barbatul impotent se identifica mai mult cu rolul pasiv si cu rolul celui supus. Lui îi este teama de actiune. Si aici începe cercul vicios daca se încearca obtinerea potentei prin vointa, încordare si stradanie. Cu cât presiunea de realizare este mai înalta, cu atât mai lipsita de perspectiva este orice erectie. Impotenta ar trebui mai degraba sa devina punctul de plecare din care omul sa-si dea siesi socoteala referitor la legaturile sale cu temele: putere, actiune si agresivitate, si totodata cu temerile legate de acestea. La considerarea tuturor problemelor sexuale nu trebuie uitat niciodata ca în fiecare om exista atât un aspect sufletesc feminin cât si unul masculin, si ca la urma urmelor orice om trebuie sa dezvolte ambele aspecte în sine, indiferent ca este barbat sau femeie. Însa aceasta cale dificila începe prin aceea ca omul îsi realizeaza deplina identificare cu acel aspect pe care îl reprezinta prin sexul corporal. Abia dupa ce am putut vietui în întregime unul dintre poli se deschide calea de a trezi în noi, prin întâlnirea cu celalalt sex, si partea sufleteasca polar opusa, si de a ne-o integra constient.”

sursa : Thorwald Dethlefsen; Ruediger Dahlke „Puterea vindecatoare a bolii”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Taulescu.

%d blogeri au apreciat asta: