Ceea ce cauti esti deja

51+naczKsKL._SY300_

„Conştienţa ta îşi are sursa în unitate, iar în loc să cauţi în afara ta, mergi la SURSĂ şi înţelege cine eşti. A căuta este un cuvânt ce se aplică adesea căii spirituale şi mulţi oameni se numesc cu mândrie căutători. Problema este că actul căutării, în sine, porneşte de la o presupunere falsă.  Actul de căutare este blestemat, deoarece reprezintă o vânătoare care te duce în afara ta, nu contează că este DUMNEZEU sau bani. Căutarea productiv este atunci când laşi la o parte
presupunerea de a câştiga un premiu. Începi de la tine însuşi, deoarece SINELE tău este cel care conţine toate răspunsurile.
Pentru materialismul spiritual, avem următoarele capcane:
– Să ştii încotro mergi.
– Să te lupţi ca să ajungi acolo.
– Să foloseşti harta altcuiva.
– Să lucrezi pentru a deveni mai bun.
– Să-ţi stabileşti un orar.
– Să nu aştepţi o minune.
Un căutător adevărat evită aceste capcane şi le aplică pe următoarele:
Să nu ştii încotro mergi. Evoluţia spirituală este spontană, iar întâmplările importante au loc pe neaşteptat, la fel ca şi cele mărunte. Un singur cuvânt îţi poate deschide inima, iar o singură privire îţi poate spune cine eşti cu adevărat. Trezirea nu se întâmplă după un plan. Tot ce poţi să-ţi imaginezi dinainte sunt doar imagini, iar imaginile nu sunt niciodată aceleaşi, deci, lucru cu obiectivul.
Nu te lupta să ajungi acolo. Dacă la capătul drumului ar exista vreo răsplată spiritual, cum ar fi un vas cu aur sau cheia raiului, cu toţii am munci din greu pentru această recompensă. Nu primeşti un CEC, ci devii altă persoană, acelaşi lucru este adevărat şi pentru dezvoltarea spirituală, lucru ce se întâmplă în planul conştienţei, mai degrabă decât pe tărâmul fizic.
Nu urma harta altcuiva. Au fost timpuri când eram sigur că meditaţia profundă cu o mantră specială practicată continuu este cheia de a ajunge iluminare. Este nevoie de precauţie, căci dacă urmezi harta altcuiva s-ar putea să intri într-un mod fix de gândire, dar ele nu sunt acelaşi lucru cu libertatea. Trebuie adunate învăţături din toate direcţiile şi să le consideri adevărate, doar pe acelea ce duc la progresul propriu, dar să rămâi deschis la schimbările care se petrec în tine.
Nu face din asta un proiect de autoperfecţionare. Autoperfecţionarea este ceva real, dar oamenii rămân blocaţi în locuri din care pot să înveţe să iasă. Unii oameni simt că se îmbunătăţesc extraordinar atunci când li se lărgeşte conştienţa, însă este nevoie să fii foarte puternic, pentru că a te confrunta cu multe obstacole şi provocări ce te aşteaptă pe CALE. Conştienţa lărgită vine ca un preţ, acela de a-ţi abandona limitările şi pentru oricine ce se simte o victimă, aceste limitări sunt adeseori atât de rezistente încât evoluţia este foarte lentă. Este de înţeles ă cauţi ajutor la nivelul la care a apărut problema.
Nu-ţi stabili termene. Sunt mulţi oameni care au renunţat la spiritualitate, pentru că nu-şi atingeau obiectivele suficient de repede. Cel mai bun mod de a evita o dezamăgire este să nu-ţi stabileşti de la început nici un termen, deşi multora li se pare că acest lucru e greu de făcut, fără să-şi piardă motivaţia. Fără îndoială disciplina are de-a face cu a-ţi aminti să meditezi regulat, să te ţii de cursuri, să citeşti cărţi care te inspiră. Pentru a ajunge la o viaţă spirituală este nevoie să te dedici, în acest mod e mai puţin probabil să cazi pradă dezamăgirii.
Nu aştepta o minune. Nu contează cum defineşti miracolul, extazul permanent şi veşnic. Miracolul înseamnă să-l laşi pe DUMNEZEU să facă tot, el separă lumea supranaturală de această lume, aducând speranţa că într-o zi această lume supranaturală îşi va face prezenţa.

Dacă poţi să eviţi capcanele materialismului spiritual, eşti mai puţin tentat să alergi după un obiectiv anume şi imposibil. Cele mai spiritualizate personalităţi din istorie nu au fost nici ele totalmente bune, dar au fost totalmente fiinţe umane, deci, au acceptat şi au iertat ş nu au judecat. Oamenii trebuie să accepte pentru totdeauna că avem o viaţă căreia fiecare dintre noi este liber să-i dea o formă, prin alegerile ce le face. Singurul lucru care va fi întotdeauna pur şi neprihănit este propria conşţienţă după ce o înţelegi. Conştienţa oferă o alternativă dincolo de conflict. Trebuie să existe altcineva care priveşte, deci, există un observator care este conştient, fără să se lase prins în fi treaz, adormit sau în stare de vis. Acest observator tăcut este cea mai simplă versiune a noastră, adică aceea care pur şi simplu este.

Ca să te recâştigi pe tine însuţi, trebuie să ajungi cât mai aproape de zero cu putinţă (observatorul tăcut). În esenţa sa, realitatea este existenţa pură, deci, întâlneşte-te pe tine însuţi acolo şi atunci vei fi capabil să creezi orice să existe. Conştiinţa EU SUNT conţine tot ce este necesar pentru a face o lume, deşi, în sine este formată din nimic altceva, decât dintr-un martor tăcut. Acest lucru este motiv de incredibilă bucurie, dacă adevăratul TU nu se află în capul tău, atunci înseamnă că ai fost eliberat la fel ca şi conştienţa însăşi, libertate ce nu are limite. Poţi crea orice, deoarece te afli în atomul creaţiei, oriunde vrea să meargă conştienţa ta, materia trebuie să o urmeze. La urma urmei, mai întâi eşti TU şi apoi universul. Toate experienţele au loc în cazanul clocotitor al CREAŢIEI. Într-un moment de trezire creierul este fel de derutat, de bucuros, de nesigur, de stânjenit şi uluit ca şi un bebeluş ce–şi descoperă picioarele, dar la nivelul martorului acest amestec confuz este limpede ca lumina zilei: TOATE SUNT UNA.

Un punct de stabilitate mai solid este martorul tăcut. Întâlnirea cu martorul tăcut se face prin a căuta în interiorul tău, astfel:
– Urmează curentul conştienţei.
– Nu te împotrivi la ceea ce se întâmplă în interior.
– Deschide-te către necunoscut.
– Nu cenzura şi nu nega ceea ce simţi.
– Caută să te depăşeşti.
– Fii sincer şi spune adevărul
– Lasă centrul fiinţei să-ţi fie casă.
Urmează cursul conştienţei. Expresia urmează-ţi fericirea, a devenit o maximă pentru multă lume.. Uneori, conştienţa nu e acelaşi lucru cu bucuria sau fericirea. Cei mai mulţi oameni nu urmează aceste indicii. Însă, dacă îţi urmezi conştienţa, îţi dai seama că ea taie o cale prin timp şi spaţiu. Conştienţa nu se poate desfăşura, fără desfăşurarea unor evenimente exterioare, care să o oglindească. Astfel, dorinţa şi scopul sun legate, dacă îţi urmezi dorinţa, scopul se dezvăluie singur. Există un flux care leagă evenimentele separate, iar acest flux eşti tu. Însă, dacă eşti dispus să te duci unde te duce curentul, calea ta va duce, cu siguranţă, mai aproape de martorul tăcut, care se află la originea tuturor dorinţelor tale.
Nu te împotrivi la ceea ce se întâmplă în interior. Ca să cauţi cine eşti, trebuie să dai drumul imaginilor vechi pe care le ai despre tine. Faptul că îţi place sau nu de tine, nu are nici o relevanţă. Partea din noi care a găsit pacea în toate bătăliile este martorul tăcut, iar dacă ceri să te întâlneşti cu el, fii pregătit. Nu te împotrivi acestei schimbări, pentru că scapi de capcanele ego-ului şi treci la o nouă abordare a SINELUI.
Deschide-te către necunoscut. Cine crezi că eşti nu e real, ci un amestec de evenimente trecute, dorinţe şi amintiri. O nouă experienţă nu este nouă cu adevărat, ci doar o variaţiune uşoară a unor senzaţii familiare. A te deschide către necunoscut înseamnă să tai creanga pe care stau relaţiile şi rutinele noastre obişnuite. Toată această structură familiară este o carapace, necunoscutul se află în afara carapacei, iar pentru a-l întâlni trebuie să fim dispuşi să-l întâmpinăm în interiorul nostru.
Nu cenzura şi nu nea ceea ce simţi. La suprafaţă viaţa zilnică a devenit mai confortabilă decât a fost vreodată. Un creator n-ar trebui să fie nici odată blocat în felul acesta. Nu este nici o persoană cu autoritate, care să impună această reprimare, ea este în totalitate autoimpusă. Scopul nostru nu este să experimentăm numai emoţii pozitive, căci drumul spre libertate nu este prin a te simţi bine, ci prin a te simţi sincer şi adevărat faţă de tine însuţi. Trecutul nu este trecut, atâta vreme cât datoriile acestea rămân neplătite, deci, nu trebuie să revii la persoana care te-a supărat sau te-a înfuriat cu intenţia să revizuieşti modul în care s-a desfăşurat trecutul. Scopul în a scăpa de datoriile emoţionale este acela de a-ţi găsi locul în prezent. Însă fiecare sentiment ascuns şi blocat este o bucată mare de conştiinţă îngheţată. Până nu se dezgheaţă, spui doar că SUNT RĂNIT, chiar dacă refuzi să o vezi, te ţine în ghearele ei, deci, este un obstacol în plus între mine şi martorul tăcut, ce trebuie eliminat. Trebuie să acordă timp şi atenţie, să fim conştienţi de sentimentele noastre, lăsându-le să spună ce au de spus.
Caută să te depăşeşti. Când SINELE meu este fix şi stabil, se poate şti că s-a realizat ceva pozitiv. Trebuie să căutăm să mergem dincolo de această identitate auto-creată, pentru a găsi sursa ei de energie. Martorul tăcut nu e un al doilea SINE, nu este ca un costum nou ce atârnă în dulap şi pe care poţi să-l îmbraci, astfel, înlocuind costumul ponosit cu cel nou. Martorul tăcut este o accepţie despre SINE, care se află dincolo de graniţe, este ochiul cel tăcut ce priveşte în jos. A căuta să te depăşeşti, înseamnă să-ţi dai seama, extrem de hotărât, că identitatea ta fixă este falsă, atunci când ego-ul îţi cere să vezi lumea din perspectiva sa şi mie ce-mi iese din asta, poţi să te eliberezi spunând acel eu nu mai deţine conducerea.
Fii sincer şi spune adevărul. Adevărul vă face liberi (Ioan VIII, 32), care nu a fost menit să fie un sfat practic. Deşi în spatele acestor cuvinte există o intenţie spirituală, care în esenţă spun: Tu nu te poţi elibera, dar adevărul poate să o facă. Altfel spus, adevărul are puterea să dea la o parte ceea ce este fals şi făcând acest lucru ne va elibera. Dacă vrei să te eliberezi trebuie să onorezi acest impuls. Câteva idei de eliberare:

– Ştii că nu poţi să fii ceea ce vrea altcineva să fii, indiferent cât de mult iubeşti acea persoană.
– Ştii că iubeşti, chiar şi atunci când este înfricoşător să o spui.
– Ştii că lupta altcuiva nu este lupta ta.
– Ştii că eşti mai bun decât pari.
– Ştii că să supravieţuieşti.
– Ştii că trebuie să mergi pe drumul tău, indiferent de ce înseamnă.
Fiecare frază începe cu ştii, deoarece martorul tăcut este la acel nivel la care te cunoşti pe tine, indiferent de ce anume cred alţii că ştiu. Genul de adevăr care vine de la cel care ştie este calm şi nu se referă la cum se comportă alţii, ci clarifică cine eşti cu adevărat, deci, preţuieşte aceste străfulgerări şi care au fost creat ca să te facă să te simţi în siguranţă şi acceptat.

Lasă centrul fiinţei tale să-ţi fie casă. În mod paradoxal, centru este peste tot, deci este spaţiu deschis ce nu are limite. În loc să te gândeşti la centrul tău, ca un punct definit, în felul în care oameni arată spre inimă, ca fiind lăcaşul sufletului, mai bine fii în centrul experienţei. Experienţa nu este un loc ci o concentrare a atenţiei, deci, poţi să trăieşti acolo în punctul nemişcat în jurul căruia se învârte totul. Nu poţi să citezi martorul tăcut, dar poţi să te plasezi aproape de el prin faptul că refuzi să te pierzi în propria ta creaţie. Când te copleşeşte ceva, sunt câţiva paşi simpli pe care te poţi sprijini şi anume:
– Este posibil ca această situaţie să mă zguduie, dar eu sunt mai mult decât orice situaţie.
– Respirăm profund şi ne concentrăm pe ceea ce simte corpul nostru.
– Facem un pas în spate şi ne vedem aşa cum ne-ar vedea o altă persoană, de preferinţă persoana cu care am conflictul.
– Ne dăm seama că emoţiile noastre sunt nişte indicii de încredere, care să-ne arate ceea ce este permanent real. Ele sunt reacţii de moment şi cel mai probabil născute din rutină.
– Dacă suntem pe punctul de a exploda în reacţii necontrolate plecăm de acolo.
Cu toţii suntem închişi în personalităţi şi conduşi de ego-uri. Personalităţile ego sunt antrenate de rutină şi de trecut şi ele merg ca nişte motoare cu autopropulsare.
Dacă poţi vedea o a doua perspectivă, care întotdeauna este calmă, alertă, detaşată,
acordată dar nu copleşită, acest loc este centrul tău. Nu eşti câtuşi de puţin un loc ci o întâlnire îndeaproape cu martorul tăcut.

Propunem un exerciţiu pentru a găsi martorul tăcut.
Sinele nostru adevărat are calităţi pe care noi le experimentăm deja, în fiecare zi, deci, inteligenţa, starea de veghe,, de adaptare, de cunoaştere, ori de câte ori intră în joc una dintre aceste calităţi, trăim aproape de SINELE nostru real. Atunci când ne simţim distraşi, pierduţi, derutaţi, înfricoşaţi, împrăştiaţi sau suntem prinşi între limitele ego-ului, deci se întâmplă contrar SIELUI real.
Încercaţi să vă surprindeţi într-un asemenea moment şi să ne îndepărtăm de el, aici, alegeţi o experienţă puternic negativă, de genul celor enumerate în continuare:
– Ne înfuriem din cauza traficului.
– Ne-am certat cu partenerul sau partenera.
– Am avut o atitudine de împotrivire faţă de şef la serviciu.
– Am pierdut controlul asupra copiilor.
– Am fost înşelaţi într-o tranzacţie sau afacere.
– Am simţit că ne-a trădat un prieten apropiat.
Atunci când simţim înţepătura furiei, jignirii, neîncrederii, suspiciunii sau trădării, să ne spunem: Aceasta este ce simte ego-ul meu şi-mi dau seama de ce, fiind foarte obişnuit cu aşa ceva. Deci, o accept, atât cât va dura. După care lăsăm sentimentul să curgă, cu toate implicaţiile sale, imaginaţi-vă ca va umplut sentimentul nostru, că se revarsă din noi, ca unda de şoc a unei explozii. Nu cronometraţi, sentimentul poate fi suficient de puternic, încât să dureze o vreme până să vrea să se extindă. După care uitându-ne la unda sentimentului ce dispare în infinit şi încercă să vedem dacă avem vre-o senzaţie din cele de mai jos:
– O chicoteală, dorinţa de a râde de toate.
– O ridicare din umeri, ca şi cm toată treaba n-a fi cine ştie ce.
– Un sentiment de calm sau pace.
– Un oftat profund de uşurare sau de epuizare.
– Un sentiment de eliberare sau că aţi dat drumul la ceva.
– Ne dăm brusc seama că cealaltă persoană ar putea avea dreptate.
Acestea sunt sentimente de avertizare, care apar în noi, atunci când traversăm graniţa invizibilă dintre ego şi SINELE real. Scopul este să ajungem la frontieră, la linia de unde nevoile ego-ului încep să-şi piardă puterea. Apar după cum sunt arătate în continuare.
– Atunci când râdeţi, dispare nevoia de a vă lua în serios.
– Când ridicăm din umeri, dispare nevoia de a le da lucrurilor proporţii exagerate.
– Când ne simţim calmi, dispare nevoia de a ne simţi agitaţi sau de a trăi o dramă.
– Când putem să ne uităm la noi însuşi ca şi cum am fi o altă persoană şi dispare nevoia de a fi singurul care contează.
– Când simţim uşurare sau oboseală , dispare nevoia de a menţine stresul (semn că ne-am reconectat cu corpul, în loc să trăim în minte).
– Când avem sentimentul că am dat drumul la ceva, dispare nevoia de răzbunare şi apare posibilitatea iertării.
– Când ne dăm dintr-odată seama că cealaltă persoană ar putea să aibă dreptate, dispare nevoia de a judeca.
Acest exerciţiu nu va risipi, în mod miraculos, orice sentiment negativ, dar scopul lui este să ne ducă la întâlnirea îndeaproape cu SINELE nostru real. Încercându-l cu această intenţie, pe viitor vom fi surprinşi cât de uşor vă va scăpa de ghearele emoţiilor care vă controlează de ani de zile.”

„Deepak Chopra – Cartea Misterelor)

Comments

  1. daniel comsa says:

    Multumesc! Adevarat!

    Apreciază

  2. cristytepes says:

    Reblogged this on The Impaler.

    Apreciază

Trackbacks

  1. […] via Ceea ce cauti esti deja – Natura Divina. […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Taulescu.

%d blogeri au apreciat asta: