Impresii, pe urmele Mariei Magdalena

800px-Rennes-le-Château

Putine locuri mai sunt pure si autentice pe Pamant in afara propriului suflet. Deseori omul uita de ce a venit pe Pamant si de natura sa divina.

In urma cu 3 ani la Bellaria, la congresul anual de Parapsihologie, Gian Marco Bragadin isi prezenta opera „Profetii si revelatii: intalniri cu fiinte de lumina” intr-un minunat discurs despre Iisus si Maria Magdalena. Nu a fost acela inceputul, insa m-am bucurat mult de aceasta puternica regasire. Erau lacrimi mari, foarte mari, pfff niciodata nu am simtit lacrimi atat de mari. Am depanat impreuna istorii, despre Melchisedec, despre ingeri, …arhanghelul Uriel, inspiratie si fiinte de lumina. In 2013 nici o editura careia i-am scris nu a fost interesata de subiecte precum Maria Magdalena, ereditatea lui Iisus sau Melchisedec… poate ca nu a fost inca timpul.

Am purtat cumva dintotdeuna cu mine imaginea Mariei Magdalena, nu stiu exact de cand dar parca a fost acolo tot timpul. De la Gian Marco Bragadin am aflat despre Rennes-le-Chateau si nu am mai avut pace pana cand nu am ajuns acolo. Desigur, ca aceasta chemare a influentat mai multe suflete, insa eu trebuia sa fac un anume traseu, deloc intamplator: Domeniul Bonfin (locul in care a trait si a transmis invataturi maestrul Omraam Mikhael Aivanhov), Saint-Maximin-la-Sainte-Baume (locul in care Maria Magdalena s-a retras in ultimii 30 de ani din viata pana in 22 iulie 72 D. Cr), SaintesMariesde-la-Mer (locul in care Maria Magdalena ar fi ajuns cand a fugit din Egipt), Rennes le-Chateau (unul din cele mai importante centre energetice puternic incarcat de energia Magdalei) si ultima oprire Aix-en-Provence (care pastreaza inca vie energia pasilor cautatorilor Graalului).

In mai putin de 2 ore de la postarea anuntului pe FB partenerele mele de drum si-au facut prezenta ca si cum era deja stabilit.

Am ajuns la Nisa, la cateva zile dupa atentat. Insa de cand am plecat si pana la intoarcere am simtit protectia divina. Am ajuns destul de tarziu la Frejus mai ales ca masina pe care o inchiriasem arata ca o nava spatiala pe care nu stiam sa o folosim. In cele din urma „Alice” cum am botezat computerul de bord ne-a purtat prin Tara Minunilor.

Mi-am pregatit hainele albe cu grija si emotie pentru intalnirea de la domeniul Bonfin, locul in care mestrul Omraam a transmis intreaga sa lumina lumii.

Pe 20 iulie dimineata, chiar de Sfantul Ilie am ajuns la domeniu. Ghidul nostru, Monique ne-a facut sa ne simtim pentru cateva ore cu adevarat Acasa. Ne-a condus in locul de unde se fac meditatiile la rasaritul soarelui, la casa si gradina maestrului Omraam si apoi la mormantul acestuia. Intreaga energie a locului m-a purtat cu gandul la un loc din cer descris de Chico Xavier atat de bine in filmul Nosso Lar. Toti fratii si surorile erau imbracati in alb. Iar pe maestru il simteam pretutindeni.

Am participat la activitati si am ascultat cantece care deschid cerul interpretate cu credinta si lumina incat totul vibra in jur. Am servit masa intr-un mod sacru asa cum este descris si in cartea Yoga Nutritiei, alaturi de discipoli, rostind impreuna atat la inceput cat si la sfarsit : „Dragostea lui Dumnezeu rezolva toate problemele”, cuvinte a caror vibratie a ridicat lumina in corp intr-un mod spectaculos.

Priveam cum totul in jur devenea simbolic. Ma hraneam cu Dumnezeu si il serveam cu adoratie si respect in corpul meu. Si ce parfum aveau acele fructe, salata, rosiile si busuiocul crescute chiar acolo pe domeniu. Totul capata un alt sens, in acea energie. Lucruri simple deveneau simboluri, apa o simteam cum ma curata iar mancarea cum hranea intreaga mea fiinta. Ne-am plimbat prin acele locuri si nu am simtit ca plec ci ca urmeaza sa revin, cu smerenie si cu recunostinta, pentru tot ce s-a pastrat viu si curat. Eram fericita ca pasesc pe aleile pe care maestrul a pasit, ca sunt in gradina din care si-a inaltat cele mai inalte idealuri, in apropierea locului in care s-a odihnit si se odihneste acum vesnic. M-am intrebat deseori de unde vine aceasta dragoste pe care i-o port si de fiecare data nu am stiut sa imi raspund… este o iubire de dincolo de timp.

A doua zi pe 21 iulie, am ajuns la Catedrala din Saint-Maximin-la-Sainte-Baume si apoi am pornit spre mare la Saintes-Maries-de-la-Mer unde am si innoptat.

Saint-Maximin este astazi un superb orasel medie­val, aflat la poalele Muntelui Sainte-Baume, unde, po­trivit traditiei occidentale, a pustnicit timp de treizeci de ani Sfanta Maria Magdalena. Cand te apropii de el, strabatand campiile de lavanda din Provence, casutele de piatra, acoperite toate cu olane, lasa sa se intrevada, maiestuoasa si masiva, silueta catedralei.

Imediat dupa descoperirea moastelor Mariei Magdalena s-au pe­rin­dat pe aici, veniti sa se inchine, mai multi papi, sute de cardinali, si aproape toti regii Frantei. Cronicile descriu suite fastuoase, cu sute de cai si domnite inso­tite de cavaleri inzaoati, principi ilustri, veniti din tot Apusul sa vada minunea descoperita de Charles al II-lea. Si, laolalta cu ei, cersetori si leprosi, plebe de rand si negustori bogati, oameni simpli, cautand man­tui­rea trupului de boli sau a sufletului de durerile vea­cu­lui. Ei nu veneau la Saint-Maximin ca la mormantul unui sfant obisnuit. Nu. Aici era Maria Magdalena, cea „intocmai cu apostolii”, prima fiinta de pe acest pamant, care l-a vazut pe Hristos inviat si, mai ales, care a si crezut in miracolul ridicarii Lui din morti, pro­povaduindu-l ucenicilor. Pelerinii nu o cautau pe ea in primul rand, ci pe Hristos insusi. Doreau sa atin­ga si sa sarute crestetul pe care Iisus Domnul il man­ga­iase de atatea ori, crestetul pe care degetele sale in­via­te il atinsesera in dimineata Pastilor. Moastele de la Saint-Maximin erau dovada palpabila a faptului ca toa­ta credinta crestina se intemeiaza pe un miracol.

Vitraliile imense ale celor 66 de ferestre fac zidurile catedralei aproape inexistente, transparente, asa cum si le-a dorit Charles al II-lea. Ca sa ajungi la moastele sfintei, trebuie sa cobori intr-o cripta din adancul pamantului. Aici este mor­mantul din care a inceput totul. Pe langa peretii reci, taiati in piatra, se insira sarcofagele de marmura ale sfintilor care au intovarasit-o pe Maria Magdalena: Saint Maximin, Saint Sidoine, Saint Marcelle and Saint Suzanne. In fundul acestei incaperi, simple si austere, ca ultimii ani de viata ai sfintei, se zareste luciul stins al aurului raclei. Un soi de chi­vot, in care aripi aurite de inger tin crestetul sfintei care l-a iubit pe Iisus si l-a insotit mereu. Sub craniul Mariei, asezate in­tr-un sipet de sticla, se afla o parte a tam­plei sfintei.

Traditia spune ca acolo a fost atinsa de Hristos, in acea dimineata tainica a Invierii, cand Domnul insusi i-a spus – „Nu ma atinge, caci inca nu m-am inaltat la ceruri!” Si in locul in care mana sfanta si ridi­cata din morti, mana sfanta si ves­nic vie a Mantuitorului i-a atins crestetul, carnea s-a nemu­rit. Nu s-a descompus impreuna cu restul trupului, ci a ramas pana astazi, cale de doua mii de ani, un semn peste veacuri al faptului ca Iisus nu a fost un simplu pro­fet, mare facator de minuni, ci Dumnezeu cel ade­varat, Iubire nesfarsita in trup de om. Si, ca un Dum­nezeu adevarat, a Inviat a treia zi din mormant.

IMG_3988

Regiunea Provence a fost evanghelizata in primul secol de catre Lazar, Marta si Maria Magdalena, care au venit in sudul Frantei. Traditia provensala spune ca la paisprezece ani de la Inviere, mai marii templului din Ierusalim au starnit o prigoana cumplita asupra crestinilor. Sfantul Stefan fusese ucis cu pietre, Sfantul Iacob sfarsise decapitat. Atunci i-au prins si batut pe multi dintre apostoli. Lazar si Marta au fost aruncati in inchisoare impreuna cu Maria Magdalena si alti membri ai comunitatii crestine din Betania: Sfantul Maximin (unul dintre cei saptezeci de ucenici apropiati ai lui Hristos), Sfanta Marcella, Sfanta Sarah, Sidonius (orbul din nastere, caruia Hristos ii deschisese ochii trupului si ai inimii), Maria Salomea (mama apostolilor Iacob si Ioan si Maria Iacobeea (sora Fecioarei Maria).

Pentru a se salva au fugit cu o barca pe care au navigat fara carma. Cantand si rugandu-se au ajuns pe malul Galiei, la locul numit Saintes Maries de la Mer (Rha pe numele antic).  Ei au calatorit pe uscat pana in Marsilia de unde au inceput sa predice in apropierea templelor, unde erau adorati zeii pagani. Maria Magdalena le-a predicat impreuna cu grupul ei Evanghelia lui Iisus Hristos.

Astfel ei au convertit pe multi la crestinism. Martha s-a dus la Avignon si Tarascon. Maria Salomeea, Maria Jacobeea si Marcella au ramas in Rha. Maximin s-a dus la Aix in timp ce Maria Magdalena, Lazar si Sidonius au continuat sa predice in Marssilia. Dupa cateva luni, Maria Magdalena si Sidonius l-au lasat pe Lazar in Massilia, unde devine primul episcop, si calatoresc spre nord pana la dealurile cunoscute sub numele de Sainte Baume. Maria Magdalena se retrage intr-o pestera in acesti munti si traieste in penitenta severa.

Greu de patruns in adancul acestei hotarari. Poate ca dorul de Hristos ii va fi covarsit fervoarea evan­ghe­­­lizarii sau cine stie, s-a gandit ca poate sluji bise­ri­cii mai mult prin rugaciune, decat prin cuvant. Un lu­cru e sigur. In toti anii petrecuti in pestera din Sainte-Baume, treizeci la numar, Domnul ii va fi fost tovaras nedespartit.

Dar, singuratatea ei este doar aceea a lumii, timp de sapte ori pe zi ingerii au coborat in pestera si au luat-o in partea de sus a dealului, unde avea harul de a asculta muzica cerului. Se presupune ca nu a mancat si nici nu a baut pentru cei treizeci de ani, cat a trait in grota.

IMG_4022

A petrecut acesti ani in rugaciune si dorinta de a fi in unire cu Iisus. In ziua mortii Sfantul Maximin, a fost inspirat divin sa mearga sa o aduca la biserica sa. Odata ajuns acolo, dupa ce a primit sfanta din mana lui, ea cade fara viata in fata altarului. Data a fost 22 iulie in jurul anului 72 D. Cr.

IMG_4017

St Maximin a ordonat ca trupul ei sa fie inmormantat cu mare demnitate si pompa, si a poruncit ca el insusi sa fie ingropat langa mormantul ei, dupa moartea sa. Se spune ca timp de sapte zile, oratoriul a fost umplut cu parfumul sfinteniei ei.

Mormantul ei a fost mutat continuu pentru a nu fi distrus si nu se stie cu adevarat unde se afla nici pana astazi.

Baume sau Bama este echivalentul provensal la „pestera”. Sainte-Baume Pestera din Sudul Frantei este considerata oficial al Mormantul Mariei Magdalena. Este situata la 25 de kilometri de orasul St. Maximin pe un drum de munte de aproximativ 45 de minute printr-o padure straveche.

Imediat ce am pornit mi-am gasit un toiag care m-a insotit pana sus si apoi o multime de ganduri mi-au traversat continuu constiinta. Frici, frustrari si tot ceea ce umbra mea construise in ultimii ani. Mi se parea ireal ce se intampla. Le priveam pe celelalte partenere de drum si descopeream in ele parti din mine, ca o reflexie a mea care se distorsiona. Nu stiu exact daca au fost 45 de minute dar inauntrul meu se petreceau lucruri incredibile.

Am ajuns la pestera si am ramas coplesita de puritatea care domnea acolo. Adoram acea liniste si din cand in cand o picatura de apa imi reconstruia relatia cu timpul. Traiam o stare de vid in care simteam ca ma pot uni complet cu divinul. Oriunde privesti este un simbol, incepand de la vitralii, insemne, altare. Daca stii sa citesti simbolurile ele iti vorbesc in acea limba nerostita in care taina trebuie sa ramana taina.

Am coborat in grota si mi-am cufundat mana in apa rece straveche a acelor izvoare. Mi-am sters fata, ochii si capul cerand binecuvantarea Ei.

Am asteptat in tacere, glasul meu interior sa se armonizeze cu mine si mi-am dorit o pestera a mea. E straniu chiar si acum cand scriu aceste randuri imi pot reconstrui senzatia avuta acolo in acel loc, atat de pur atat de divin, incat il simt ca un portal creat cu Dumnezeu.

13754626_10210232346391722_539664235575741422_n

Pe masura ce coboram ma simteam mai usoara, mai radianta dinauntru si fluturii veneau catre mine. Inchideam ochii si paseam ca si cum nu aveam nevoie sa vad ci doar sa simt padurea. Razele soarelui ma dezmierdau printre ramuri si ascultam … ascultam. La un momendat o calugarita in alb urca pe langa noi, iar cand a ajuns in dreptul nostru ne-a zambit si ne-am cutremurat … toate am avut strania senzatie ca parca Ea insasi ne zambise. Eram in tacere toate si fascinate de fiecare pas. Ai mei arau inauntru nu in afara si cu cat inaintam cu atat ma simteam ca dupa o puternica initiere.

Conectarea cu energia ei, cu amprenta ei mi-a adus noi intelesuri si fiecare noapte imi era o epopee de vise simbolice.

Am inapoiat toiagul acelor locuri si ne-am indreptat spre mare la Saintes-Maries-de-la-Mer unde am si innoptat.

220px-Croce_camargue

La intrare ne-au intampinat hergheliile de cai andaluzi si simbolul orasului care era prezent pretutindeni : Crucea Camargue care contine trei embleme distincte: o ancora, o inima si o cruce. Crucea reprezinta virtutea crestina a credintei, ancora reprezinta pescarii si speranta, inima reprezinta caritatea si compasiunea.

Ne-am plimbat pe stradute si ne-am oprit sa mancam fructe de mare si sa bem un vin bun. Imi amintesc ca pe partea pe care am adormit pe aceeasi m-am trezit.

A doua zi ne-am trezit dis de dimineata sa mergem la catedrala sa aflam mai multe despre acel loc in care ajunsesera din Ierusalim : Sfantul Maximin (unul dintre cei saptezeci de ucenici apropiati ai lui Hristos), Sfanta Marcella, Sidonius (orbul din nastere, caruia Hristos ii deschisese ochii trupului si ai inimii), Maria Salomea (mama apostolilor Iacob si Ioan si Maria Iacobeea (sora Fecioarei Maria) si Maria Magdalena.

In catedrala este onorata sfanta Sara, care dupa unele legende ar fi fost in barca cu ei dar dupa de Ville se pare ca nu. Sfanta Sara sau Madona neagra este patroana tiganilor. Sara nu sosise in barca venita din Iudeea, ci era o roma: „Unul dintre primii membri ai poporului nostru care a primit revelatia a fost Sara la Kali (Sara cea Neagra)”, scrie el. „Avea parinti nobili si isi conducea tribul pe malurile raului Rodano. Sara avea origi nobile din Egipt. Ea ar fi fost alungata de Irod si convetita la crestinism. Cunostea secretele pe care El i le transmisese. In acea perioada, in fiecare an avea loc un ritual in care tribul de tigani purta in apele marii statuia zeitei Istar. Intr-o zi Sara a avut o viziune care o instiinta despre sosirea sfintelor femei care asistasera la moartea lui Iisus. Le-a vazut ajungand cu barca lor, marea era agitata si ambarcatiunea risca sa se rastoarne. Sara si ai ei le-au ajutat pe sfinte sa ajunga pe tarm unde s-au adunat pentru o rugaciune de multumire. Astazi, Sara, cu statuia ei, imparte biserica si devotiunea cu cele doua Marii Salomea si Iacobea ale caror moste se gasesc in acesta catedrala. In memoria acestor evenimente, in 24 mai din 1936, in fiecare an, tiganii se aduna la Saintes-Maries-de-la-Mer si poarta statuia neagra a Sf. Sara in mare. Ei de fapt se asociaza, exterior, pelerinajului crestin, in cadrul caruia sunt celebrate si duse la mare statuile celor doua Marii, Salomea si Iacobea.

Saintes-Maries-de-la-Mer a devenit loc de pelerinaj pentru ca, se spune, daca te rogi in biserica locului, sub altarul sfintelor, aprinzand o lumanare, rugaciunile ti se indeplinesc.

Cand am coborat in cripta, Sfanta  Sara era impodobita cu multe lantisoare, esarfe si matasuri. Nu mai stiu daca am avut vreo dorinta in acest pelerinaj pe care sa o inalt catre sfinte insa chiar si asa onorandu-le, ceva din mine se schimba.

Ne-am indreptat cu „Alice” catre munti, spre Rennes-le-Château si pe masura ce inaintam simteam cum ma furnica tot copul si abia daca imi mai puteam tine ochii deschisi. Cand ne-am apropiat de Rennes am observat ca pretutindeni solul si muntii erau de culoare rosie ceea ce crea o vibratie puternica pe chakra 1. Imi pulsa tot corpul si abia asteptam sa ajung la domeniul lui Sauniere.

13700103_10210226755171945_460333007949187299_n

Rennes-le-Château este o localitate mica de munte, care ar putea trece usor neobservata, dar una din cele mai importante zone din structura energetica a pamantului, motiv pentru care a atras atentia tuturor celor care stiau acest lucru inca din antichitate, inclusiv cum sa fie controlata aceasta energie enorma. Legenda spune ca aici se afla un templu antic al lui Isis si un templu al Lemuriei construit in urma cu 46.000 de ani. Rennes le-Chateau si imprejurimile se aflau pe vechiul drum al pelerinilor, care pornea din Nordul Europei pentru a ajunge in Spania, la Santiago de Compostela. Toata regiunea era bantuita de legende si de ecourile unui spectaculos trecut tumultuos, adeseori insangerat.

La domeniul lui Sauniere sunt energii atat de diferite incat devii foarte usor confuz. Simteam sa plec din acel loc cu energie apasatoare. Doar in Turn am gasit linistea necesara sa pot medita si sa ma pot conecta pentru cateva clipe.

Se spune ca in aceasta regiune ar exista un templu care gazduieste mai multe obiecte de cult valoroase, cum ar fi Chivotul Legamantului. Se spune, de asemenea, ca Iisus este ingropat acolo. Unii numesc Rennes-le-Chateau „Noul Ierusalim”. La fel ca si Glastonbury este un loc magic. Aceste locuri sunt incarcate cu o energie feminina puternica si este un loc de vindecare minunat, unde pamantul, copacii, pietrele iti vorbesc. Sunt locuri de meditatie si introspectie profunda, in care amintiri ingropate adanc in subconstient sunt declansate si vechea cunoastere si intelepciune ies la suprafata. Se spune ca in aceste locuri oamenii descopera cine sunt ei cu adevarat.

 IMG_4090.JPG

In antichitate, de pilda, triburile celtice care traiau in zona o considerau un taram sacru. Arheologii au descoperit recent vestigiile mai multor temple pagane. Chiar numele catunului, care cindva era Rhedae, a fost preluat de la unul din acele triburi, in timpul stapanirii romane, regiunea era locuita de o comunitate numeroasa si prospera si era renumita pentru minele si izvoarele sale fierbinti, cu calitati terapeutice. Si pentru romani teritoriul era sacru. Se presupune ca, in veacul al saselea, asezarea din creierii muntilor nu era un catun, ci un oras cu treizeci de mii de locuitori. Se pare chiar ca, la un moment dat, fusese capitala nordica a imperiului vizigot – poporul teutonic care, indreptindu‑se catre apus, strabatuse Europa Centrala, pradase Roma, ii destramase imperiul, trecuse Pirineii si isi intinsese acolo propria stapinire.

Pentru inca cinci sute de ani, orasul a ramas centrul unui district sau comitat important, numit Comitatul Razes. Apoi, la inceputul secolului al treisprezecelea, o armata de cavaleri nordici a descins in Languedoc pentru a pune capat ereziei catarilor sau albigenzilor si a adunat prazi bogate din toata regiunea, in timpul atrocitatilor savarsite sub masca acestei asa‑numite cruciade impotriva albigenzilor, Rennes‑le-Chateau a fost capturat si a devenit o feuda ce a trecut din mana in mana.

In jurul acestor tinuturi sunt multe enigme care se cer a nu fi tulburate. Sunt locuri extrem de incarcate de un trecut sangeros. Asa ca am preferat sa nu ma adancesc in istoriile locului, legende pe care nu le simt adevarate intru totul si sa raman conectata doar la propria simtire si sa cer ingerilor sa ma conecteze doar cu ceea ce imi este necesar.

In dimineata urmatoare m-am trezit eliberata dupa un vis constient in care faceam iertari profunde. A fost ca un prag. Am iertat de atatea ori in meditatiile mele, dar parca in acea dimineata am iertat diferit, ceva se elibera din mine si era atat de consistent. M-a tulburat, m-a ametit si am asteptat sa se aseze si inca se aseaza.

Dupa o mica plimbare prin imprejurimi ne-am intors spre Aix en Provence. Dimineata de duminica insorita si cu cer senin, ne-a gasit la Catedrala Saint-Sauveur, unde o voce feminina care ne deschidea toate cerurile interioare ne-a convins sa ramanem la slujba.

Oamenii cantau impreuna si senzatia de la Bonfin o traiam din nou, starea de fraternitate care se creeaza cand oamenii canta impreuna, lumina coboara in toate corpurile noastre subtile, este superb.

Maestrul Omraam spunea ca a fost nevoit sa vina si sa ramana in Franta, de a fi si de a aduce lumina acolo unde Dumnezeu l-a trimis. Acelasi lucru il facuse cu mult timp in urma Maria Magdalena. Apostolatul ei s-a petrecut in Franta.

Imi amintesc si acum ziua cand am plecat de acasa, aveam 14 ani si am continuat sa plec de „acasa” de multe ori, pana cand am simtit ca imi doresc din suflet un „acasa” al meu. Il cautam in zadar in afara. Se afla in mine insami dar nu oricum. Am inteles ca pentru a-mi inalta propriile idealuri pornesc impreuna cu „ai mei” la drum. Sau daca pleci fara ei, simti ca nu ai nici o destinatie. Si poate tocmai de aceea, nu intamplator „cei de acasa” sunt cateodata greu de suportat! Nu exista initieri, tehnici sau pilule magice care sa te scape ei.   Nu acesta este planul divin ci ca prin ei sa devina posibila propria ta evolutie.

Nu ne putem nega „acasa” indiferent de unde vine, dar putem intelege incotro ne duce.

Simt bucurie, ca acel fiu ratacitor care se intoarce acasa si Tatal lui ii pregateste cele mai alese daruri…  inca le mai desfac si caut sa le inteleg caci pentru fiecare viata se intampla intr-un mod unic.

Dragostea lui Dumnezeu rezolva toate problemele!

Comments

  1. Madalina says:

    Sunt ceea ce sunt! Si multumesc divinului feminin, trinitatii care m-a insotit (Maria Magdalena, Iisus si Maica Maria) ca in aceasta calatorie am fost una din cele 4 chemate sa faca acest minunat drum deschis si descris de Karyn!
    O calatorie magica in care am inteles ca, impreuna cu partenerele mele, suntem un TOT, intrucat desi nu ne cunostem sau ne cunosteam de putin timp, ne-am acceptat, ne-am armonizat si ne-am ajutat sa experimentam propriile trairi, sa primim fiecare in parte propriile daruri asa cum ne-au fost trimise!
    Asa cum si Karyn spunea de „acasa” si eu am trait imensa bucurie ca sunt acasa! Iubirea pe care am simtit-o m-a umplut atat demult incat am simtit instantaneu sa o dau mai departe, ca nu este numai pentru mine! Era si pentru partenerele mele de drum, pentru noi toti!
    Inca rememorez, retraiesc aceasta calatorie, si simt ca darurile primite sunt nemasurate, ca ele urmeaza sa fie deschide mereu. Cu fiecare dar deschis credita creste mai mult si se dezvaluie!
    Multumesc prea iubitei mele Maria Magdalena! Multumesc partenerelor mele de drum!
    Madalina

    Apreciază

  2. lazar_carmenelena2000@yahoo.com says:

    ❤️❤️❤️❤️❤️

    Trimis de pe iPhone-ul meu

    Pe 7 aug. 2016, la 16:25, Inima Divina a scris:

    > >

    Apreciază

  3. Nastase Ligia says:

    Draga Karyn, eu iti multumesc frumos pentru tot ce ai impartasit si cu mine din calatoria voastra minunata.Ma bucur foarte tare pentru voi.
    Cu drag, Ligia

    Apreciază

  4. Mariana Nedelcov says:

    Foarte frumoasa calatoria ta Karyn ! Cand am citit parca am fost si eu acolo asa de frumos ai descris . Multumesc pentru frumoasa ta lectura care ai impartasit-o cu noi ! Cu drag, Mariana

    Apreciază

  5. Foarte frumoasa descriere a acestui pelerinaj.
    Ati fost binecuvantate pentru realizarea acestei calatorii.

    Apreciază

  6. Buna dimineata!
    Citind randurile tale, am facut calatoria odata cu tine, am trait interior alaturi de tine, a fost MAGIC, iar ceea ce este minunat este ca s-a intamplat exact astazi, in ziua Adormirii Maicii Domnului.
    Multumesc Karyn! Multumesc pentru aceasta calatorie minunata! Multumesc pentru energia primita!
    Fii binecuvantata!
    La multi ani ! Sfintii sa te aiba in paza!

    Apreciază

  7. Multumesc draga mea Ileana! cu multa iubire❤

    Apreciază

  8. Iti multumesc ca ai permis sa fiu alaturi de tine in aceasta minunata experienta ( am avut unele trăiri de parca as fi fost acolo cu tine)…. Cu drag Mary F.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Taulescu.

%d blogeri au apreciat asta: