Lucrul cu mintea pentru iertarea de sine

img_7789

Daca lasi mintea doar sa faca socoteli, doar sa proiecteze treburile casnice sau doar sa faca lucruri in plan material, inseamna ca iti bati joc de ea si o subestimezi. Mintea are o capacitate incredibila; daca vrem, ne putem imagina Calea Lactee, ne putem imagina ca suntem pe malul marii si chiar sa simtim asta. De ce? In interiorul nostru se afla Totul! Universul in format micro.

In noi sunt toate aspectele Divinitatii: toti sfintii si toate sfintele, toate arhetipurile la care ne putem raporta, tot ce inseamna aspect angelic. In noi, se afla absolut tot ce inseamna creatie. In noi se afla o particica din Dumnezeu.

Daca tu cu mintea te duci doar in mentalul inferior, inseamna ca nu iti dai voie sa te explorezi si sa te cunosti mai mult. Ar trebui sa te duci mai in profunzime, in acel loc din care tu manifesti vointa; Un loc fara forma, nu iti pot spune exact unde e localizat (in ochi, in centrul fruntii..); este un loc din care lansezi vointa, dorintele, intentiile. Exista un centru in tine de unde tu dispui de tine.  Acolo, ai creat un design, un fel de a fi, si te-ai dus numai intr-o anumita directie vreme de „tz” ani: “cum sa imi aranjez sosetele?”, “cand sa ma duc la piata?”, “in ce interval orar sa mananc?” Si atunci mintea in loc sa fie folosita si in alte aspecte creative, ea se duce pe aceleasi trasee pe care tu i le-ai dat initial, pentru ca nu stie sa faca altfel. Totusi o poti invata: “Hai sa exploram cutare lucru”; sa cream cu ajutorul imaginatiei (care este o forta a Universului). Si prin aceasta manifestare din minte sa lucrezi cu tine.

Ce inseamna sa lucrezi cu tine? Sa ii dai mintii niste repere prin care ea sa inteleaga ca avand un anumit comportament sau atitudine va avea o anumita performanta. Cumva la noi totul trebuie sa aiba o logica. “Daca fac „x” lucru ce obtin?”, “De ce sa fac cutare lucru?” Si atunci iti poti crea un obiectiv, mai intai mic pentru a nu crea o frustrare mintii. “Uite astazi voi sta cinci minute si voi incerca sa imi imaginez ca sunt langa un copac mare, chiar la radacina lui si ma incant cu prospetimea aerului”, astfel incat mintea ta sa se duca in acea directie si sa creeze mirosul, postura si tot acel ambient, astfel incat ea sa nu mai fie preocupata de propriul design. Atunci practic ii dau o ghidare mintii, de aceea se numeste Meditatie Ghidata. Ii spun mintii pe unde sa o ia si sa faca anumite lucruri cu energie, pentru ca mintea este energie, iar energia este co-creatoare; cu ea pot realiza lucruri si pot determina lucruri in manifestare. Tot ceea ce crezi devine manifest!

Iisus spunea: “Credinta ta te va mantui”. El nu se referea doar la credinta in El, se referea la credinta in ceea ce este Lumina si Virtute. Credinta este cea care iti aduce mantuirea, practic ea transforma fiinta ta si te aduce pe o directie. Daca tu construiesti cu ajutorul mintii, ii dai posibilitatea acesteia sa faca un alt design interior, in care tu sa ai momentele tale de relaxare, momentele tale de focusare.

Daca iti poti imagina ceva care te ajuta sa te concentrezi si sa te gandesti creativ, cu mintea creativa, care ar fi acel lucru? De exemplu, te poti gandi la picatura de apa care cade pe luciul apei. Pentru fiecare exista diverse ancore (asa se numesc in programarea neurolingvistica); pentru ca nu suntem la fel, fiecare are ancora lui; ea poate fi vizuala, auditiva, kinestezica – stimulare prin atingere; iti adaptezi imaginea care sa te ajute sa te concentrezi cum reactionezi tu mai bine. Un alt exemplu poate fi imaginea unui rau pe care tu il privesti.

In momentul in care mintea deviaza, inseamna ca a acumulat o perioada de stres; ea asa reactioneaza intr-o perioada dificila, pentru ca stie “ca trebuie sa ordoneze totul”, sa clasifice. Ii spui “Stop! Acum ne concentram, ne relaxam” .

Imi programez mintea sa poata sa urmeze o anumita directie si acest lucru ma poate duce catre doua cai: pe de o parte imi pot creea stari deja prestabilite (vreau sa fiu atent, sa am performanta) sau sa ma programez mental pentru a obtine anumite performante de la mine, iar pentru acest lucru se poate folosi autohipnoza – este tot o activitatea a mintii, insa mai performanta. Hipnoza este ce manifest in exterior, si avem cu totii din tot ce ne inconjoara (repetitiv pe emotional); autohipnoza inseamna sa imi repet constant si intr-o anumita modalitate lucruri care pentru mine sa insemne programare, sa ma obisnuiesc sa fac ceva. Si pentru a crea acest design interior ai nevoie de o anumita obisnuinta, respectiv 21 de zile, necesare aparitiei sistemului neuronal care creeaza obisnuinta.

Si apoi poti sa ai un stimul; un bun exemplu este experimental cu cainii lui Pavlov; momentul cand aprindea lumina cainele stia ca primeste de mancare. Lucrul acesta nu se intampla doar cu cainele, ci se intampla si cu omul. Un alt exemplu ar fi un experiment unde un grup de oameni a fost chemat la un interviu; printre ei se aflau si cativa actori. In momentul in care intra un nou candidat, actorii respectivi se ridicau in picioare si apoi se asezau. Dupa o perioada, cei care stateau jos, in  momentul in care veneau alti candidati, se ridicau si ei, crezand ca acest lucru este normal (si fara sa li se spuna sa faca acest lucru).   Ce demonstreaza acest lucru? Ca noi ne manifestam inconstient si suntem foarte usor de hipnotizat. Daca vedem ca cineva face ceva intr-o comunitate mai restransa, avem tendinta sa repetam acel lucru. De ce? Ne gandim ca asa trebuie sa facem, iar daca nu facem probabil nu vom primi atentie. Prea putin din timp ne dam seama de alegerile constiente. V-ati pus vreodata aceasta intrebare?

Meditatia nu are nevoie de o anumita postura sau o muzica relaxanta. Pot medita oriunde: cand spal vasele, cand conduc masina si cand vorbeste seful cu mine. Se poate medita cu ochii deschisi. Meditatia este defapt o activitate creativa a mintii. Meditatia in sine nu este faptul ca tin ochii inchisi, stau intr-o anumita postura si folosesc o mudra. Nu! Meditatia inseamna activitatea mintii care ma conduce la un rezultat. De asemenea ea poate fi o inactiune a mintii, deoarece sunt mai multe tipuri de meditatie. Dar ca sa poti sa ajungi la inactiune mai intai trebuie sa treci prin actiune. Iar controlul nu se face cu reguli, ci prin practica si insusi actul creativ.

De exemplu: era un filmulet de desene animate cu un samurai care incerca sa mediteze. Avea atmosfera potrivita, insa in camera intra o musca si incepe sa il enerveze. Isi ia sabia si o omoara. Atunci camera se umple de musculite si el nu se mai poate concentra si nu mai putea medita. Desi din interior nu avea nici o provocare, exteriorul il deranja. Oare el medita corect? Caci respeta toate celelalte reguli: era imbracat zen, nu se gandea la nimic, statea cu ochii inchisi, in mudra potrivita… Nu se continea pe sine! Cand a acceptat exteriorul ca fiind parte din interior…au disparut mustele.

Poate oare cineva sa defineasca meditatia? Este destul de greu deoarece ea se petrece in neforma. Insa, ca sa  creionam o definitie: meditatia este o manifestare creativa a fortei mintii, prin care directionam energia in interior fiind in armonie cu exteriorul.🙂

Ce credeti ca se intampla in momentul in care nu ne iertam?

  • Punem dop la noi, adica folosim doar un mic procent din cea ce suntem
  • Ne otravim cu ganduri si suparari si le tot aducem dupa noi si recream naduful
  • Autodistrugere si imbolnavire
  • Nu te poti intelege pe tine
  • Creezi repetitii ale unor lucruri care sti ca te dor, le recreezi; si mai mult decat atat
  • Te pedepsesti

Moduri de pedeapsa

Fiecare se pedepseste pe sine facand compromisuri, umilindu-se, tradansu-se, negandu-se, vitimizandu-se, frustrandu-se continuu, creandu-si dependente care duc la autodistrugere (tutun, alcool, droguri, etc) si apoi mai exista pedeapsa prin ceilalti; este destul de greu sa intelegi ca te pedepsesti prin ceilalti. Adica atragi catre tine acele situatii, acele experiente, acei oameni care sa te pedepseasca. De ce? Pentru ca pentru unii e greu sa o faca singuri. Te pedepsesti pentru ca nu te-ai iertat si neiertandu-te trebuie sa fi pedepsit. Nu mai esti un copil ca sa te pedepseasca mama si tata, tu nu esti suficient de creativ sa te pedepsesti si atunci ii lasi pe ceilalti sa o faca. De exemplu: Iti atragi un sef care nu stie sa iti recunoasca munca. Neiertarea este “consider ca nu sunt suficient de bun si atunci trebuie sa fiu pedepsit”. Te muti intr-un loc unde nu te intelegi cu vecinii; te pedepsesc prin faptul ca sunt rigizi, dogmatici sau despotici si astfel te simti ca un intrus in comunitate si din cand in cand pedepsit (iti lipesc diverse pe usa, iti ridica stergatoarele, iti pun gunoi la usa, etc). Aici neiertarea este “dreptul meu de a avea propriu loc” sau “a fi suficient de demn pentru a fi respectat”.

In momentul in care consideri ca nu esti bun sau demn pentru a primi respect sau de a fi iubit, suficient de matur incat sa iti fie respectate drepturile sau parerile, suficient de bine ancorat in viata ta astfel incat sa nu faci compromisuri, vei vedea ca la un moment dat cand nu te simti suficient de stapan pe tine si ai tendinta de a responsabiliza pe altul si de a considera ca cineva este de vina pentru orice, la un moment dat avand aceasta tentinta vei intra implicit in compromisuri care te vor duce la nedreptate si umilinta. E clar ca te autopedepsesti.

Ce ar trebui sa fac atunci cand observ ca realitatea mea inconjuratoare vine si imi arata niste lucruri despre mine care nu imi plac si sunt pedepsit, fie capat oameni duri, situatii imposibile, fie sunt intr-o situatie in care nu sunt inteles, fie mi-as dori ceva si vad ca nu se intampla? Ar trebui sa ma gandesc in profunzime si sa imi pun intrebarea: “pentru ce nu m-am iertat daca mi se intampla acest lucru?”

Un gest sau un simplu cuvant este suficient ca tu sa te inchizi si atunci tu te simti vinovat ca nu ai facut ce trebuia ca mama/ tata sa te iubeasca. Si atunci nu te mai deschizi catre lume caci s-ar putea sa te raneasca.

Prima faza cand te doare ceva este sa vezi unde te doare, apoi sa iti dai seama de ce te doare si de unde vine, iar pasul trei: cum poti sa vindeci. Lucrurile care sunt in neiertare te fac sa plimbi dupa tine in viitor tristetea si aceeasi fiinta schimonosita dornica de a demonstra si de a fi intr-un anume fel, recreandu-ti pedeapsa. Tinzi sa atragi indiferent de situatie niste personaje care sa iti arate ca tu nu stii sa spui nu, nu stii sa iti trasezi niste granite si consideri ca daca nu faci niste concesii nu esti considerat bun, daca nu faci tu mai mult efort nu primesti ce ar trebui sa primesti si atunci te pedepsesti: lasa dau eu de la mine. In felul acesta voi fi considerat erou/eroina: m-am zbatut, am invins, mi s-au dat laude. Stie cineva ca esti eroina/erou? Ca ai facut „n” sacrificii? Erou/ eroina esti numai tu in mintea ta.

Aceasta este schema in care ne-am format mintea: daca nu facem intr-un anume fel suntem slabi, daca nu facem cutare suntem slabi; si atunci ma sacrific. De ce? Ca asta inseamna performanta si doar asa pot fii fericit. De ce? Pai asa se face nu? Mai exista altfel? Vestea buna este ca Raiul si recompensele sunt aici pe Pamant. Vestea proasta este ca iadul incepe aici pe Pamant. 

Daca ceea ce faci este cu pasiune, atunci nu conteaza cat timp investesti, insa e important sa fii in echilibru si cu celelalte aspecte ale tale. Depinde si sensul muncii cum il privesti. Daca munca este facuta in ritm de supunere (ca nu ai alta solutie) atunci devine pedeapsa si distrugere; daca munca este facuta din placere si din bucuria de a crea si de a face lucruri, atunci muncesc. Spune am treaba in loc de muncesc🙂. Tot ce este peste vointa ta si capacitatea ta de a darui creeaza dezechilibru mental, emotional si fizic.

Cand stai cu o persona cu care nu te intelegi, o simti fizic. Aceasta este si o pedeapsa, cat si o oglindire si depinde de tine cat timp te mai pedepsesti. Trebuie sa intelegi mai intai ca este despre tine. Iti asumi anumite aspecte care depind de tine ca relatia sa se imbunatateasca, iar daca este imposibil invata ce ai de invatat si mergi mai departe.

Corpul retine nefericirea. Corpul astral este cel care inmagazineaza nefericirea. Si tot ce se intampla in corpul astral se reflecta asupra fizicului. Acolo sunt toate emotiile noastre inchistate, de aceea se spune ca exista o memorie a corpului. In momentul in care traversezi o situatie similara corpul incepe sa se manifeste ca atunci. In corpul nostru sunt toate emotiile de cand ne-am nascut si pana acum. Transmutarea bagajului negativ din corpul astral se face cu multa munca. Ridicarea vibratiei prin diverse tehnici si lucrul cu constiinta la un alt nivel, ajuta la a intelege acele lucruri pe care le-ai carat dupa tine toata viata. Apoi, ai nevoie sa le observi pentru a le vindeca si dizolva; cand dai echilibru puritate, transformare, transfigurarea la nivelul corpului astral si cel fizic este posibila.

Cand iubesti corpul fizic se schimba, pentru ca duci in corpul astral informatii care se vad imediat in fizic. Tot ce inseamna corp fizic este de fapt amprenta corpului astral. In corpul astral ai atat lucrurile pozitive pe care le-ai creeat de-alungul vietii: iubire, creativitate, frumusete, compasiune devotiune, cat si acele bagaje ale tristetii care au ramas inchistate acolo. Trebuie sa treci prin niste procese si sa lucrezi acolo pentru a activa un nou nivel de constiinta. Atunci poti accesa cauzalul. Se poate, insa pas cu pas: intai intelegem, vedem despre ce e vorba. Este bine de stiut ca lucrand corpul reactioneaza.

Pune-ti aceasta intrebare “daca ne-am ierta si daca ne-am accepta pe deplin oare cum ar deveni realitatea noastra?”, tot ce a plecat din viata ta a trebuit sa plece si nu are cum sa se mai intoarca. Daca nu a ramas in viata ta, nu trebuia sa ramana; a avut doar un rol.

Exista un moment in viata fiecaruia cand trebuie sa inceapa procesul renasterii ; iarta-te chiar daca nu ai dimensiuni perfecte, chiar daca nu te-ai nascut de un anume sex, chiar daca nu ai ajuns ce vroiau altii sa ajungi. Ia toate momentele si treci prin ele. Roaga mintea seara sa iti arate acele momente asupra carora trebuie sa iti indrepti atentia ca sa te ierti.

Si acum te intreb sti cum sa te ierti din tot sufletul si cu toata inima? Iertarea inseamna acceptare pe deplin a tot ce s-a intamplat si elibereaza acea presiune si tensiune din momentul cand ai acuzat, ai invinovatit sau ai negat. Trebuie sa eliberezi acea parte din tine imbratisand-o. Daca pana acum era dupa gratii, acum o gratiezi: “Gata, Pleaca! Du-te! acum inteleg de unde mi s-au tras toate!”. Este unul din cele mai frumoase procese pe care le poti face.

A te cunoaste pe tine insuti este cel mai profund lucru care ti se poate intampla. Foloseste-ti mintea creativa. Daca iti este usor poti tine un jurnal, sa lasi mintea sa fie creativa si sa scrie, insa atentie sa nu aduci in prezent nimic negativ, doar constiinta pura, doar ce este transformat si inteles. Poti face asta cu tine? Sa nu mai dai voie acelor aspecte ale autocompatimirii, autopedepsirii sa vina dupa tine. Ori de cate ori te ia gura pe dinainte: mi-a facut…..mi-a dres…. Ti-ai scris viitorul. E trist!. Ori de cate ori te autocompatimesti, iti creezi un viitor nefericit si trist. Cine este de vina? Desigur ca este mai usor sa dam vina pe cei din jur.

Daca faci acest proces al iertarii de sine, crezi ca te mai poti autocompatimi? Incepi sa intelegi lucrurile si sa accepti aspectele tale interioare care sunt straturi ale planurilor inferioare sau poate chiar superioare.  

Meditatie pentru iertarea de sine

Coloana sa fie dreapta. Varful limbii pe cerul gurii.Lasati toata greutatea pe scaun.

Incearca sa iti imaginezi Sufletul. Imaginaza-ti o sfera incandescenta in culorile curcubeului, care se roteste in interiorul tau. Iar din ea o spirala de lumina se ridica incet ca un cordon de argint si se ancoreaza undeva, in Cer, in cel mai Sfant Loc pe care tu ti-l poti imagina.

Daca ar fi sa iti oferi iubire tie insuti, ce ai face mai intai pentru propria ta fiinta? Ce i-ai spune sufletului tau?

Stii ca undeva intr-o camaruta din Sufletul tau exista niste daruri nepretuite care au venit odata cu tine, odata cu acea sfera, acel Suflet incandescent in culori vii. Dar poate niciodata nu ai stiut ca este posibil ca inauntrul tau sa fie atat de multa lumina, atat de multe daruri minunate; ai stiut doar ceea ce ti-au spus altii despre tine. Ai stiut doar asa cum ti s-a spus ca trebuie sa fii si nu ai putut sa fii intotdeauna; atunci cand ai incercat sa fii, te-ai compromis pe tine insuti. Iar acum este momentul sa iti ceri iertare tie insuti pentru ca ai uitat de tine.

Abandoneaza-te in Sufletul tau, in acea Sfera minunata, rubiniu incandescenta si descopera cine esti de fapt. Priveste lumea de acolo, din Lumina care esti si priveste acele momente din viata in care te-ai intristat, in care ai disperat, in care te-ai razvratit, te-ai pedepsit si ai pedepsit la randul tau. Priveste de acolo, din Lumina, viata ta si iarta acea fiinta, iart-o si cere-ti iertare. Este tu-ul care ai fost; priveste-l in toate ipostazele in care vrea sa ti se arate acum. Lasa-l sa se dezvaluie in neputinta, in slabiciune, in negarea, in revolta, in furie, in frica…. Este un tu care ai fost. Si este momentul sa iti iei ramas bun de la acel tu. Iarta! Iubeste! Imbratiseaza! Si sustine acel tu. Sa sti ca nu poti avea nici o putere asupra evenimentelor care au fost, dar poti avea putere asupra prezentului. Ia de mana acel tu si accepta-l in josnicia lui, in minciuna lui umana si lasa-l sa plece din constiinta ta, odata cu trecutul tau. Iarta-te pentru acea fateta a ta si pentru toate fetele pe care le-ai jucat in aceasta viata, ca pe o scena pe care ai dat adesea examene de iubire, de credinta, de vointa; toata acele fete sunt ale tale, toate acele roluri; iarta-te, daca acel rau nu l-ai inteles; iarta-te pentru tot ce ai fi vrut sa faci si nu ai facut; asa trebuia sa fie.

Iarta-te pentru lipsa de perfectiune pe care o vad altii sau pe care tu crezi ca o ai. Daca privesti mai bine, din adancul Sufletului tau, vei intelege perfectiunea care esti. Dincolo de minte, de corp, in lumea formelor, esti o fiinta unica si perfecta. Da drumul acelui tu; ramai in Lumina in care esti si da-ti drumul in ea chiar acum.

Abandoneaza-te in Lumina care esti, predate ei, preda-te pe deplin Sufletului tau si adu in acest prezent bucuria de a fi, bucuria de a crea, bucuria de a intelege si bucuria de a vindeca tot cea ce esti pentru a fi fericit.

Imagineaza-ti ca esti in fata lui Dumnezeu, copilul Lui cel iubit. Lasa inima ta sa vorbeasca si asculta cu inima. Abandoneaza-te in fata Tatalui Ceresc, lasa-te cu totul in Lumina Lui si promite-I ca vei crea de acum inainte Bucuria si Iubirea in viata ta, pana cand vei intelege darurile pe care le-a asezat in inima Ta.

Intoarce-te in corpul tau in acest prezent si adu cu tine Lumina, creeaza cu Lumina. Fii Lumina! Desprinde-te si da-ti voie ca de azi sa construiesti un nou viitor si sa ii inspiri pe cei din jur. Sa dam Slava lui Dumnezeu pentru toate! Amin!

Admirati lucruri, situatii; binecuvantati ziua; intocmiti ritualuri; acordati-va zilnic timp sa lucrati pe aspecte, in etape azi cinci minute, maine zece minute….

(extras din transcrierea unui seminar tinut in luna mai 2016)

Comments

  1. Va multumesc pt. articole! Va trimit si eu 5 intrebari cu raspunsuri din Biblie: *1) Are nevoie fiecare om de mantuire?* Da! Biblia raspunde: *”Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu!” *(Romani 3.23)

    *2) Se poate mantui omul singur?* Nu! Nimeni nu se poate mantui singur, caci numai Mantuitorul poate face aceasta lucrare. Biblia spune: „In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti” (Faptele Apostolilor 4.12)

    *3) Ce inseamna a fi mantuit?* A fi mantuit inseamna a avea toate pacatele iertate. Biblia ne spune: „Sangele lui Iisus Christos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat” (1 Ioan 1.7) *”Caci este un singur Dumnezeu si este un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Iisus Christos, care S-a dat pe Sine Insusi ca pret de rascumprare….*(1 Timotei 2.5,6)

    *4) Ce sa fac ca sa fiu mantuit?* Intrebarea aceasta au pus-o multi inaintea noastra, dar multi o pun si astazi. Biblia ne raspunde: *”Crede in Domnul Iisus Christos si vei fi mantuit tu si casa ta”* (Faptele Apostolilor 16.31)

    *5) Poate fi cineva sigur ca are viata vesnica?* Da, caci Biblia spune: *”V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu aveti viata vesnica” *(1 Ioan 5.13) Mai astept! Cu drag, Caly.

    Apreciază

  2. Am primit prin mesajul tau exact ce am nevoie ! Intelegerea, lumina, linistea si bucuria sa se intoarca multiplicate la tine!Multumesc cu recunostinta!Ana Lucia

    Apreciază

  3. Multumesc!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Taulescu.

%d blogeri au apreciat asta: