Calea Iubirii sau Calea Fricii?

a65c3dd22dff5b46dcde8f56b3f594ce

„Cele doua căi sunt puncte de referinţă pentru a înțelege mai bine felul în care trăim. Ele reprezintă delimitări făcute pentru ca mintea logică să înţeleagă şi să poată controla deciziile pe care le luăm. Să vedem aşadar care sunt caracteristicile fricii şi ale iubirii.

Iubirea nu presupune nici un fel de obligaţii. Teama este caracterizată în primul rând de obligaţii.

Atunci când mergem pe calea fricii, facem tot ceea ce facem pentru că trebuie să facem acest lucru, şi ne așteptăm ca şi ceilalţi oameni să facă anumite lucruri pentru că trebuie să le facă. Noi avem obligaţii, iar atunci când avem posibilitatea, ne opunem lor. Cu cât le opunem mai multa rezistenţă, cu atât mai mult suferim. Mai devreme sau mai târziu, noi încercăm să scăpăm de aceste obligaţii. Pe de altă parte, iubirea nu opune nici un fel de rezistenţă. Atunci când iubim, noi facem tot ceea ce facem pentru că dorim să facem acest lucru. Orice acţiune a noastră devine o plăcere; este ca un joc care ne amuză.

Iubirea nu are așteptări. Teama este plină de așteptări. Atunci când te temi, faci tot ceea ce faci pentru că te aștepți să fii nevoit, dar te aștepți ca şi ceilalţi să facă acelaşi lucru. Aşa se explică de ce teama rănește atât de uşor, în timp ce iubirea nu rănește pe nimeni. Noi avem așteptări, iar dacă acestea nu se împlinesc, ne simțim răniţi – nu ni se pare drept. Îi condamnăm pe cei din jur pentru că nu ne-au împlinit aşteptările. Cine iubeşte nu are așteptări. El face ceea ce face pentru că doreşte şi nu este deranjat dacă alți oameni nu doresc să facă la fel, căci el nu interpretează faptele altora la modul personal. Întrucât nu se așteaptă să se întâmple ceva anume, dacă lucrul respectiv nu se întâmplă, nu se simte deranjat. Orice s-ar întâmpla, el nu suferă, căci tot ceea ce se întâmplă este în regulă pentru el. Aşa se explică de ce îndrăgostiților viaţa li se pare „în roz”; ei nu se așteaptă ca partenerii lor să facă ceva anume şi nu simt obligaţii faţă de aceştia.

Iubirea este bazată pe respectul reciproc. Teama nu respectă pe nimeni, nici măcar pe sine. Dacă îmi pare rău pentru tine înseamnă că nu te respect, că nu te las să iei propriile tale decizii. Când eu iau deciziile în locul tău, înseamnă în mod evident că nu am încredere în tine. Lipsa respectului conduce automat la tentativa de a controla viaţa celuilalt. În marea majoritate a cazurilor, atunci când le spunem copiilor noştri cum să-şi ducă viaţa, noi facem acest lucru pentru că nu îi respectăm. Ne pare rău pentru ei şi încercăm să facem în locul lor ceea ce ar trebui să facă ei înșiși. Dacă nu ne respectăm pe noi înşine, ne va părea rău pentru noi, ni se va părea că nu suntem destul de buni ca să reuşim în această lume. Cum ne-ar putea respecta alţii în aceste condiţii? Atunci când spunem: „Bietul de mine, nu sunt suficient de puternic, nu sunt suficient de frumos, nu sunt suficient de inteligent, nu am cum să reușesc”, înseamnă că nu avem nici un pic de respect pentru propria noastră fiinţă. Auto-compătimirea se naște din lipsa respectului de sine.

Iubirea este nemiloasă, ei nu-i pare rău pentru nimeni; în schimb, este plină de compasiune. Teama este foarte miloasă; celui care se teme îi pare rău pentru toţi cei din jur. Lui îi pare rău de alţii pentru că nu îi respectă, pentru că nu îi crede suficient de puternici pentru a reuşi. Pe de altă parte, iubirea respectă pe toată lumea. Cine iubeşte pe altcineva crede că acesta poate reuşi prin propriile sale forţe. El crede că acesta este suficient de puternic, de inteligent, de bun pentru a-şi stabili propriile sale decizii. Nu se grăbeşte în nici un caz să ia decizii în locul celuilalt. Evident, dacă acesta din urmă dă greş, el îi întinde mâna, îl ajută să se ridice şi îi spune: „Continuă. Mai devreme sau mai târziu vei reuşi, sunt convins de acest lucru”. Aceasta înseamnă compasiune, care nu are nimic de-a face cu mila. Compasiunea se naşte din respectul reciproc şi din iubire; mila se naşte din teamă şi din lipsă de respect. [Read more…]

Mori mai putin…

10553437_10153025259035830_3709312894201063598_n

„De-a lungul secolelor şi în toate tradiţiile, căutarea autocontrolului a presupus necesitatea disciplinei şi practicarea unor tehnici, menite să elimine ceea ce Lupelius numea „balast emoţional”. Era o operaţiune indispensabilă, care urmărea să deschidă rănile interioare şi să alunge orice umbră din cutele fiinţei.

„Trupul este câmpul de luptă…”, susţine Lupelius. „Fiecare gest de refuz al mâncării, fiecare clipă de nesomn, toate vor fi considerate drept o victorie asupra morţii… moartea fizică este imorală… nefirească… inutilă.”  Lupelius credea că lipsa de cumpătare în hrană, somn şi muncă este cauza principală pentru pierderea energiei şi vitalităţii, cea care a făcut posibilul imposibil, până când a intervenit inevitabilul, moartea fizică. Există foarte puţini oameni în istorie, în toate civilizaţiile şi tradiţiile religioase, care s-au deşteptat din somnul hipnotic descris de Lupelius şi au încercat să urmeze o disciplină, să aşeze ideea de nemurire fizică în centrul sistemului lor de gândire și să o considere izvorul prosperităţii şi longevităţii.

Omul moare lăuntric de mai multe ori pe zi. Gândurile, stările distructive şi emoţiile negative ne învolbură în interior fiinţa şi se perpetuează la nesfârşit, în timp ce distilează otrava grea care ne ucide. Probabil nu ştim de unde să începem să trăim etern, însă, dacă vom urma aforismul milenar al lui Lupelius, cu siguranţă vom putea să „murim mai puţin”. Am fredonat imnul lupelienilor de mai multe ori:

Mănâncă mai puţin şi Visează mai mult.
Dormi mai puţin şi Respiră mai mult.
Mori mai puţin şi Trăieşte pentru totdeauna.

Trecutul, prezentul şi viitorul unui om… evenimentele, circumstanţele şi experienţele pe care le întâlneşte în calea lui sunt umbre proiectate de credinţele lui. Existenţa şi destinul lui sunt materializarea convingerilor şi iluziilor lui…

Invariabil, toată lumea îşi vede visurile devenite realitate… Omul întotdeauna creează. Obstacolele pe care le întâmpină, constituie materializarea propriilor lui limite, a gândirii sale contradictorii şi a neputinţei… Unii cred în paupertate, unii venerează boala…. unii cred cu sfinţenie în limitare şi puţinătate…. unii mizează totul pe infracţiuni… Omul întotdeauna creează, chiar şi în cele mai înnegurate stări ale Fiinţei.

Dacă omul ar avea capacitatea de a schimba sensul credinţei sale măcar cu un milimetru, dacă ar putea schimba tăria convingerilor sale şi le-ar trimite spre viaţă şi nu spre moarte… ar putea strămuta munţii, în lumea evenimentelor. ” fragmente din Scoala Zeilor – Stefano Elio D’Anna

Ceea ce construim in mintea noastra se proiecteaza in intreaga lume.

Sa construim o lume frumoasa …!

Calatoria sufletului pe alte planete

cb4d60fccc6d0ae8e1a14fbb24c87f9f

„De multe ori extensiilor de suflet li se da posibilitatea fie de a se reincarna, fie de a calatori catre alte planete pentru crestere spirituala. Toate extensiile de suflet fac acest lucru la un moment dat in evolutia lor dintre vieti. Vizitarea acestor planete nu este facuta in sens fizic, ci mai degraba in sens spiritual. Fiecare planeta din sistemul nostru solar detine spiritual o anumita calitate a energiei. Daca noi in constiinta noastra am lucrat lectiile pe care fiecare planeta le detine, atunci vom avea o experienta placuta. Daca nu am facut acest lucru, atunci vom avea dificultati.

Una dintre planetele cele mai blande este Venus, deoarece detine calitatea iubirii perfecte. Aceasta are de-a face cu iubirea de Dumnezeu si iubirea fratilor si surorilor noastre in Dumnezeu. Cand o extensie de suflet se proiecteaza in atmosfera lui Venus se simte destul de confortabil daca si-a insusit lectia despre a oferi si a primi iubire neconditionata. Daca nu si-a insusit acest lucru, constiinta ei se va izbi de atmofera spirituala si se va simti destul de disconfortabil. O persoana care nu a fost conectata sufleteste se poate simti disconfortabil cu extazul spiritual al acestui tip de iubire.

Atunci cand ne proiectam pe Marte trebuie sa invatam sa ardem temperamentele aprinse si manierele razboinice. Pe Marte ne ciocnim de aversiunile pe care le avem fata de ceilalti si pe care ceilalti le au fata de noi si de cum ne decurcam cu ele. Este un test pentru tot ce este mai rau in natura umana. O extensie de suflet trebuie sa invete sa reziste atmosferei sale aspre clocotitoare si la oscilatii si agiatie si sa ramana calma si cu mintea echilibrata. Apoi a ramane in aceasta atmosfera ajuta la curatarea de aceste calitati aspre razboinice si de furie si ne pregateste pentru urmatoarul stadiu de constiinta. A te duce pe Marte nu este una din experintele favorite ale extensiilor de suflet, deoarece ciocnirea in constiinta cu aceasta atmosfera spirituala poate fi destul de disconfortabila.

In Uranus, o extensie de suflet invata sa faca un tratat de pace si armistitiu si sa nu se concentreze pe resentimente, indignare si furie. Invatand sa-si concentreze atentia catre altceva, pe Uranus aceste sentimente negative au tendinta sa se scurga din corpul spiritual. Facand acest lucru ajunge sa realizeze ca energia negativa care a fost creata s-a creat datorita modalitatii ei gresite de gandire.

In carte lui Ruth Montgomery “O lume de dincolo”, Arthur Ford spune o poveste despre plecarea pe Uranus dupa o incarnare in Florenta unde a murit cu un resentiment feroce. In planul interior a plecat furios catre Uranus. S-a ciocnit total cu atmosfera lui Uranus si a devenit neputincos captiv in matricea energetica a planetei in legaturi foarte stranse care erau in realitate propria lui furie infasurata in jurul sau. Uranus ne chinuie cu lucruri ramase nerezolvate.

Neptun are o energie mai benefica si mai linistita. In atmosfera lui Neptun iti poti lasa deoparte poverile si sa te simti lipsit de griji. Este o stare de odihna, si, de asemenea, un teren de testare. In Neptun experiementezi un sentiment de neant. Multe extensii de suflet sunt tentate sa ramana acolo prea mult timp din cauza linistii si a sentimentulului de a fi lipsit de griji si suparari. Acest lucru poate fi seducator daca nu este pastrata o perspectiva potrivita.

Jupiter este mai degraba o experienta placuta, in cazul in care devii introspect şi apreciezi scurta venire acolo. Jupiter ajuta sa dezvolti moderatie si determinarea pentru maiestrie spirituala. Este o energie expansiva care nu permite ego. Atunci cand o extensie de suflet aduce un sentiment de complex de superioritate pe Jupiter, atmosfera
ii va reaminti persoanei ca dupa mandrie vine toamna. Aici ego-ul va întalni perechea sa mai mareata.

Mercur este o stare a constiintei unde esti capabil sa-ti revizuiesti toate vietile anterioare si sa determini directia pozitiva sau negativa a comportamentelor si actiunilor tale. Este un loc bun pentru a face unele vindecari de atitudine privind motivele si directiile si de a castiga pepitele de aur de intelepciune din fiecare incarnare. Pentru unele persoane care viziteaza Mercur, poate fi o lectie grea, deoarece iti revizui toate greselile din trecut din toate incarnarile tale.

Pluto este o oprire minora care se ocupa cu modalitati de imbunatatire a determinarii pentru a reusi. Este un fel de baza pentru reevaluarea caii spirituale. Pluto este o experienta minunata pentru aceia care se afla cu adevarat pe calea realizarii dumnezeirii. Daca atunci cand se afla pe Pluto se gandesc la orice altceva in afara de unirea cu Dumnezeu, atunci Pluto dispare.

Saturn reprezinta o stare a constiintei de inaltare spirituala. De obicei este inchisa pentru majoritatea extensiilor de suflet pana cand celelalte planete au fost vizitate mai intai. Este o atmosfera de beatitudine care este plina de adoratia lui Dumnezeu. Reprezinta, de asemenea, si ultima testare a sufletului. Motivul pentru vizitarea acestor planete este intalnirea cu Sinele. Serveste ca proces de nivelare pentru a ne rafina constiinta. Ne ducem pentru ca sa ne eliberam de ego pentru ca astfel sa realizam dumnezeirea mai rapid. [Read more…]

Nume ale lui Dumnezeu, Mantre si Cuvinte de Putere

img_5610

Traditia Mistica Iudaica:
In studiile mele despre Kabbala, exista patru nume specifice ale lui Dumnezeu care sunt incredibil de puternice. Acestea sunt:
1. „Elohim” – (Mama Divina, aspectul Feminin al lui Dumnezeu si inseamna tot ceea ce este Dumnezeu. In opinia mea, aceasta este una dintre cele mai puternice mantre pe care eu le-am gasit vreodata).
2. „Yod Hay Vav Hay” sau „Yod Hay Wah Hay” (Tatal Divin, aspectul Masculin al lui Dumnezeu. Aceasta poate fi incantata in terminologia crestina ca „Jehovah”).
3. „Adonai” (aspectul Pamantesc al lui Dumnezeu, in Kabbala insemnand „Domn”).
4. „Eh Hay Eh” (Prezenta Eu Sunt) (Sau alta versiune mai puternica „Ehyeh Asher Ehyeh” care inseamna „Eu Sunt Ceea Ce Sunt”. Acest nume i-a fost dat lui Moise atunci cand Dumnezeu i-a vorbit prin copacul de foc).
5. „Yhwh” (Numele viu revelat al lui Dumnezeului din spatele tuturor Dumnezeilor Creatori)
6. „El Shaddai” (Domnul Atotputernic)
7. „Ha Shem” (Numele) sau „Baruch Ha Shem (Binecuvantat este Numele)
8. „Shekinah” (Sfantul Duh)
9. „El Eliyon” (Cel mai Inalt Dumnezeu)
10. „Sh’Mah Yisrael Adonai Elohainu Adonai Chad” (Asculta, oh, Israel! Domnul Dumnezeul nostru, Domnul este Unul!)
11. „Barukh Ata Adonai” (Binecuvantat este Domnul)
12. „Qadosh, Qadosh, Qadosh, Adonai Tzeba’oth” (Sfant, Sfant, Sfant este Domnul
Dumnezeul Ostilor Ceresti!)
13. „Eli Eli” (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu)
14. „Ruach Elohim” (Spiritul lui Dumnezeu)
15. „Ribono Shel Olam” (Creatorul universului)
16. „Shekinah Ruach Ha Quodesh” (Prezenta Divina a Sfantului Duh)
17. „Ain Sof Ur” (Lumina fara Limite a Absolutului)
18. „Layoo-esh Shekinah” (Stalpul Luminii Sfantului Duh)
19. „Ehyeh Metatron” (Eu Sunt Metatron. Metatron este Arhanghelul care il infatiseaza pe Dumnezeu lumilor de dincolo de Univers. Denumit adesea „Vesmantul celui Atotputernic”, reprezionta manifestarea vizibila a Zeitatii si Creatorului lumilor exterioare. Creatorul electronului)
20. „Yahweh Elohim” (Domnul Divin al Luminii si Invataturii)
21. „Yeshua Michael” (Iisus si Arhanghelul Mihail)
22. „Shaddai El Chai” (Dumnezeu cel Atotputernic)
23. „Adonai H’artez” (Lordul Pamantului)
24. „Moshe Yeshua Eliahu” (Moise, Iisus, Eliah)
25. „Shalom” (Pace)
26. „Hyos Ha Koidesh” (Slujitorii Mareti ai Zilelor Stravechi) [Read more…]

Ce este Vointa Domnului?

14448791_558867180980600_6737944843731644066_n

„In numeroase pasaje din Vechiul Testament, Dumnezeu se adreseaza patriarhilor si profetilor pentru a le face cunoscute dorintele sale. El ii ordona lui Noe sa construiasca o arca pentru a-si adaposti acolo familia si un cuplu din fiecare specie de animal, fiindca El va ineca pamantul intr-un potop. El ii cere lui Avram sa-si paraseasca patria, lui Moise sa isi scoata poporul din Egipt. Lui Iosua ii da niste instructiuni cum sa cucereasca orasul Ierihon s.a.

Iar profetului Iona, Dumnezeu ii ordona sa mearga la Ninive pentru a predica distrugerea orasului daca locuitorii sai nu se caiesc. Dar in loc sa asculte, Iona s-a imbarcat pe o corabie ce mergea in Tarsis, deci destul de departe de locul unde trebuia sa ajunga.O furtuna violenta s-a pornit in timpul traversarii si Iona, fiind recunoscut ca a provocat mania lui Dumnezeu prin neascultarea sa, a fost aruncat in mare de marinari unde a fost inghitit de un peste imens, o balena. Iar furtuna s-a potolit. Dupa trei zile si trei nopti in care Iona, in burta balenei, a avut tot timpul sa mediteze la neascultarea sa si sa se caiasca „Domnul a dat porunca pestelui si pestele a aruncat pe Iona la tarm”.

Multa vreme, inca si la ora actuala, numerosi credinciosi au concluzionat din aceste povestiri si din multe altele ce se gasesc in Cartile Sfinte ale majoritatii religiilor ca Dumnezeu se adreseaza oamenilor pentru a-si dicta vointa:  mergi acolo, fa asta… iar cei care nu asculta ii provoaca furia si sunt pedepsiti. Ei bine, nu, Dumnezeu nu vorbeste astfel.

Veti spune: „Atunci Dumnezeu nu ne vorbeste niciodata?” Ba da, el vorbeste in fiecare zi, in fiecare clipa. El spune : „Fii ferm in intelepciune, in iubire si in adevar”. Apoi depinde de voi sa gasiti cum si unde sa puteti manifesta mai bine aceste trei virtuti: altminteri, si voi, asemeni lui Iona, veti fi aruncati in mare si inghititi de o „balena”. Da, fiindca aceste balene sunt de mai multe feluri: de exemplu, bolile si toate situatiile care va limiteaza, va intemniteaza, va fac sa suferiti, sunt niste balene. Ele v-au inghitit deoarece nu ati ascultat vocea Domnului, in voi, care va arata calea luminii unde puteti trai sanatosi, liberi si in pace. Iar invidiile si geloziile sunt deopotriva niste balene.

Asadar, nu va inchipuiti ca Iona a fost singurul inghitit de o balena din cauza ca nu a ascultat. Deopotriva si voi. Si asemenea lui, timp de trei zile si trei nopti – evident, acest numar este simbolic – reintorceti-va in voi insiva pentru a va recunoaste greselile. Atunci Dumnezeu, adica Eul vostru Superior, va lua cuvantul si veti regasi libertatea.

Multi credinciosi isi pun niste intrebari cu adevarat naive in privinta vointei Domnului. Ei isi inchipuie ca El are o vointa speciala in ceea ce ii priveste : locul unde ei trebuie sa locuiasca, meseria pe care ei trebuie sa o practice… Oare El vrea ca ei sa se casatoreasca, sa aiba copii sau sa ramana celibatari pentru a-l consacra? El le cere sa sustina sau, dimpotriva sa combata o anumita persoana? … In realitate, vointa Domnului nu se refera, pentru fiecare, la o anumita problema. Dumnezeu vrea numai ca omul sa studieze pentru a intelege legile sale, care sunt legile vietii, si el sa se straduiasca apoi sa le puna in practica.

Desigur, pe fiecare il priveste personal vointa Domnului, dar va cunoaste ceea ce Domnul asteapta de la el numai dupa ce a studiat vointa divina in principiul ei. Numai cel care incepe prin a se pune in acord cu vointa divina ca principiu poate cunoaste cu adevarat ceea ce asteapta Dumnezeu de la el. Daca nu indeplineste aceasta conditie, ceea ce va considera drept vointa divina nu va fi decat produsul imaginatiei sale, al dorintelor sau al capriciilor sale.

A cunoaste vointa Domnului presupune mai intai ca noi sa invatam sa Il cunoastem, pe El, ca intelepciune, iubire si putere. Daca El ne-a creat dupa chipul sau, este ca noi sa ne apropiem de perfectiunea sa. Pastrand mereu in noi acest gand de perfectiune, ne vom simti orientati, ghidati, pentru a infaptui vointa Domnului in viata noastra personala.

Trebuie ca religiile, oricare ar fi ele, sa inceteze sa mai predice ca suferintele oamenilor sunt dorite de Domnul! Nu, vointa Domnului este ca oamenii sa ii depaseasca chiar si pe arhangheli in frumusete si lumina. Daca ei raman niste mizerabili, inseamna ca, dimpotriva au ales sa nu urmeze caile divine, ei au urmat niste cai laturalnice ce le placeau mai mult, si nici ceilalti, anturajul, societatea, nici conditiile exterioare, si cu atat mai putin Domnul sunt responsabili, ci ei insisi. De aceea, atunci cand va gasiti intr-o imprejurare dificila, dureroasa, sa nu acuzati pe nimeni, ci numai pe voi insiva.

Din clipa in care v-ati decis cu sinceritate sa impliniti voia Domnului, va apropiati de El. Ce va mai spune El? „Eu sunt prezent in toate creaturile, si de fiecare data cand le aduceti viata, caldura, lumina, voi ma slujiti. Luati exemplul soarelui.” Trebuie sa te pregatesti mult timp ca sa fii capabil sa slujestii vointa Domnului, fiindca nu este asa usor sa aduci, precum soarele, viata, caldura si lumina. Altfel, cum sa ne inchipuim ca Il slujim? Transformand fortele si masacrandu-i pe toti cei care ii consideram niste necredinciosi, niste eretici?

Impliniti vointa Domnului atunci cand cautati sa Il slujiti in altii. Astfel, voi sunteti indemnati sa largiti cercul preocuparilor si al activitatilor voastre, va instruiti, va imbogatiti.”

Sursa: Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov

A creste inseamna a te schimba

8bb8a4fdc05c1f29eabcfa371a920498

„Intr-o poetica a cresterii e important sa explorezi felul in care posibilitatea si schimbarea ne raman loiale. Ne deschid catre noi profunzimi interioare. Continua lor miscare interioara ne face constienti de eternitatea ce se ascunde in adancimea fiecarei vieti, oricat de banala sau lipsita de succes ar parea ea din afara, are loc ceva etern. Aceasta este calea secreta pe care schimbarea si posibilitatea conspira cu cresterea. John Henry Newman sumarizeaza aceasta idee in fraza „A creste inseamna a te schimba, iar a fi perfect inseamna a te fi schimbat de multe ori„.

Schimbarea, asadar, nu trebuie sa ne para infricosatoare, ea ne poate duce vietile spre perfectiune. Perfectiunea nu este o implinire rece. Nu este nici evitarea riscului si a pericolului pentru a mentine sufletul pur sau constiinta curata. Atunci cand esti loial riscului si ambivalentei cresterii, te implici in viata ta. Sufletul iubeste riscul, doar prin usa riscului poate intra cresterea.

„Aproape este si greu de inteles Dumnezeu. Dar unde exista pericol, posibila salvarea creste si ea” Holderlin.

Posibilitatea si schimbarea devin crestere, in forma timpului pe care il numim o zi. Noi traim in zile. Acest ritm ne formeaza viata. Viata ta ia forma fiecarei noi zile ce iti este data. Minunatul poet polonez Tadeusz Rozewicz descrie cat de dificil e sa scrii poezii bune. Un scriitor scrie si scrie, dar recolta este atat de minmala. Cu toate acestea „Este mai dificil sa petreci o zi asa cum se cuvine, decat sa scrii o carte”

O zi este pretioasa deoarece este in esenta, un microcosmos al intregii tale vieti. Fiecare noua zi ofera posibilitati si promisiuni care nu au mai fost intuite vreodata. A te implica cu onoare in intregul potential al vietii tale, inseamna a te implica intr-o maniera demna in posibilitatile noii tale zile. Fiecare zi este diferita. In apocalipsa lui Ioan, Dumnezeu a spus”Lume trecutul nu mai este… iata, reau toata creatia din nou”. Noua zi aprofundeaza ceea ce s-a petrecut deja si dezvaluie ceea ce e surprinzator, imprevizibil si creativ.

Poate ca doresti sa iti schimbi viata, poate ca mergi la terape sau esti religios, dar noua ta viziune ramane doar declarativa, atat timp cat nu este aplicata in viata de zi cu zi.” (fragment din Anam Cara – Cartea magica a intelepciunii celtice de John O’Donohue)

Am riscat la randul meu si a insemnat crestere. Am schimbat si am perfectionat fiecare zi, pana cand am intalnit din nou fricile, care nu plecasera ci erau undeva in umbra mea si ma vegheau. Cand nu risc ma intalnesc cu ele, caci au un rol foarte clar: sa imi arate cate pot fi si inca nu am fost.

O saptamana frumoasa!

Curaj si inspiratie in tor ce faceti.

Profetul

Un film frumos de duminica, atat pentru cei mici cat si pentru cei mari, inspirat din opera poetului si filosofului Kahlil Gibran. “Profetul” s-a scris in 25 de ani, autorul incepand sa isi schiteze opera inca de la varsta de 15 ani.  O viziune plina de intelepciune asupra unor teme universale, profund umane, precum: iubirea, prietenia, libertatea, durerea, regretul, datoria, ratiunea, pasiunea, binele si raul, ce vor trezi in fiecare noi intelesuri. Invataturile sunt transmise printr-un limbaj metaforic si plin de inspiratie.

Duminica binecuvantata!

Kahlil-Gibrans-The-Prophet-1024x579

(click pe imagine pentru a fi directionati catre film)

Meister Eckhart despre lucrarea lui Dumnezeu

59b8dec421f8a5889d15172f374cc4eeMeister Eckhart : „Nu trebuie să ne gândim că sfinţenia se bazează pe ceea ce facem ci, mai curând, pe ceea ce suntem, căci nu lucrările noastre ne sfinţesc pe noi, ci noi sfinţim lucrările noastre.”

„Caută-l pe Dumnezeu şi îl vei găsi pe Dumnezeu şi tot binele. Într-adevăr, într-o asemenea stare de spirit, chiar dacă vei călca pe o piatră, va fi o lucrare cu mult mai divină, decât dacă te vei gândi doar la tine însuţi şi vei fi ataşat doar de tine însuţi atunci când primeşti trupul Domnului nostru. Căci Dumnezeu şi toate virtuţile se ataşează de cel ce se ataşează de Dumnezeu. Şi ceea ce căutai înainte, te caută acum; ceea ce urmăreai înainte, te urmează acum şi de ceea ce doreai să te îndepărtezi înainte, se depărtează acum de tine. Iată de ce, acela care se ataşează într-un chip foarte nobil de Dumnezeu, toate lucrurile divine se ataşează de el şi tot ceea ce este departe şi străin de Dumnezeu se îndepărtează de el.

Mi s-a pus următoarea întrebare: Anumitor oameni le-ar plăcea să se separeu complet de ceilalţi şi să fie singuri; este oare cu putinţă ca ei să-şi afle astfel pacea, sau ar fi mai bine să meargă la biserică? Răspunsul este nu şi iată de ce. Cel care este aşa cum trebuie să fie, se simte cu adevărat bine oriunde şi împreună cu oricine. Dar cel care nu este aşa cum trebuie să fie, nu se simte bine nicăieri şi cu nimeni. Cel care este aşa cum trebuie să fie îl are cu adevărat pe Dumnezeu aproape şi cel care îl are cu adevărat pe Dumnezeu, îl are pretutindeni, pe stradă şi cu oricine, şi tot atât de bine în biserică, în singurătate sau în odaia sa. Dacă îl are cu adevărat şi numai pe el, nimic nu-i stă în cale.

De ce ?

Pentru că el îl are numai pe Dumnezeu şi scopul său este doar Dumnezeu şi toate lucrurile devin pentru el doar Dumnezeu. Acest om îl are pe Dumnezeu în toate lucrările sale şi pretutindeni şi, în toate lucrările acestui om, numai Dumnezeu este cel care lucrează. Căci lucrarea aparţine mai curând celui care a pricinuit-o, decât celui care o realizează. Deci, dacă scopul nostru este numai şi numai Dumnezeu, atunci el trebuie să lucreze în lucrările noastre şi nimic nu-l poate împiedica, nici mulţimea lor, nici locul. În calea unui astfel de om, nimeni nu poate sta, pentru că el nu crede, nu caută şi nu iubeşte nimic altceva decât pe Dumnezeu, pentru că s-a unit cu el în toate dorinţele sale. Şi după cum multiplicitatea nu-l poate distrage pe Dumnezeu, tot astfel nimic nu-l poate distrage şi nici risipi pe acest om şi el este unu în Unul, în care orice multiplicitate este una iar Unul este non-multiplicitate.

Omul trebuie mai degrabă să-l posede pe Dumnezeu în esenţa sa, cu mult deasupra gândurilor omeneşti şi deasupra oricărei creaturi. Acest Dumnezeu nu dispare, cel puţin în măsura în care omul nu se îndepărtează în mod voit de el.

Omul nu poate învăţa alergând, fugind de lucruri, sau îndepărtându-se de exterior pentru a rămâne în singurătate; el trebuie să înveţe mai ales singurătatea interioară, indiferent lângă cine s-ar afla. El trebuie să înveţe să pătrundă lucrurile şi, aflându-l pe Dumnezeu, să-l întipărească puternic în sine într-un mod esenţial. Asemenea celui care vrea să înveţe să scrie şi care, pentru a dobândi această artă, trebuie să exerseze într-adevăr mult şi des, oricât de aridă şi de dificilă ar fi pentru el această activitate. Oricât de greu i se va părea, dacă se străduieşte adeseori şi depune zel, el va învăţa şi va dobândi această artă.

Pentru început omul are nevoie de o gândire şi de o pătrundere atentă, asemenea şcolarului pentru arta sa.

(Meister Eckhart – Cartea consolării divine,Editura Herald)

A trai in iubire sau a trai in frica?

tumblr_naw2tvB8MY1qb6ytpo1_1280

Destul de usor sa esuezi si sa iti pierzi cumpatul. Nimic nu mai este cum ar trebui sa fie. Avem nevoie de eroi si eroine, care sa ne aduca Speranta in inima.  Avem nevoie de etica pretutindeni si sa ne trezim odata din „somnul cel de moarte” care este frica.

„De multe ori este mai uşor sa renunti decat sa-ti asumi riscul de a fi respins. De fapt, temerile noastre sunt dificil de blocat pentru ca sunt dispuse in straturi succesive. Trebuie sa le „decojim” una cate una pentru a atinge frica fundamentala care le susţine pe toate celelalte. Este vorba in general de frica de moarte.

Sa presupunem ca suntem extrem de nelinistiti din cauza unui proiect profesional. „Decojiti” aceasta angoasa si, dedesubt, veti gasi frica de a face greşit.  Dedesubt veti descoperi alte straturi: teama de a nu obţine marirea asteptata, de a pierde slujba si, la urma urmei, de a nu supravieţui, care este esenţialmente frica de moarte si care sustine multe ingrijorari legate de locul de munca si de bani.

Sa analizam acum frica de a invita pe cineva sa iasa. Această teama este sustinuta de cea a respingerii, ea insasi sustinută de teama de a te afla singur in viaţa. La un nivel si mai inferior se află ideea fixa de a  fi respingator. Fara iubire, cum am putea supravietui? In acest gen de situatii, angoasa fundamentala este aceea de a nu fi la inaltime. Pentru ce unii raman la distanta de serate? Pentru ca ei cred ca persoana lor nu intereseaza pe nimeni. Ceilalti sunt fermecatori, frumosi, gentili, etc dar nu ei.

In realitate, toate acestea nu sunt decat o expresie a fricii de moarte, despre care putem spune ca este raspunzatoare in mare parte de nefericirea noastra. Fara sa ne dam seama teama noastra ii afectează pe cei apropiaţi. Din cauza ei noi rămanem in urma in viata noastra personala si profesionala. Cum orice angoasa se inradacineaza in frica de moarte, este necesar sa invatam sa ne eliberam de ea pentru a fi in masura sa le infruntam mai usor pe toate celelalte.

Daca ati putea sa eliminati toate temerile voastre printr-o atingere de bagheta magica, ce ar schimba aceasta pentru voi? Ganditi-va. Daca nimic nu s-ar mai opune viselor voastre, existenta voastra ar fi probabil foarte diferita. Este exact ceea ce au descoperit muribunzii. Apropierea morţii ne confruntă cu neliniştile noastre cele mai mari. Ele ne ajuta sa intelegem ca o viata diferita este posibila si, prin urmare, ca fricile noastre nu mai au ratiunea de a fi. [Read more…]

Discipolul trebuie să-şi consacre energiile sale realizării celui mai Înalt Ideal

foto_maestro_17

(Omraam Aivanhov, Extras din Conferinţa din 16.04.1983)

„Oamenii au obiceiul de a se arunca în plăceri, în emoţii, în pasiuni, fără a se preocupa de starea în care se va găsi creierul lor, când va veni momentul de a înţelege sau a rezolva o problemă importantă. Iată un comportament dăunător pentru un discipol. Pentru ca mintea sa să fie mereu rezistentă şi disponibilă, el trebuie să fie mereu foarte atent, prudent, econom şi măsurat în toate activităţile, dacă nu, chiar dacă i s-ar revela toate marile secrete ale vieţii, el nu va înţelege nimic, deoarece va fi foarte obosit, şi este păcat. Da, este păcat să-ţi risipeşti timpul şi energiile cu ocupaţii care nu-ţi pot aduce nici salvarea, nici eliberarea, şi să ajungi în situaţia în care să nu fii capabil de nici un efort, în momentul în care se va afla în faţa ta adevărul care te-ar putea elibera.

Ce spunea Schopenhauer ?  “Oamenii obişnuiţi nu se gândesc decât să-şi piardă timpul, să-l omoare, fiindcă nu ştiu ce să facă cu el; iar oamenii de talent ştiu să-l folosească”. La fel se întâmplă cu beţivul. De ce bea ? Pentru a-şi omorî timpul, nu are altceva de făcut, altfel nu ar mai bea atât. Ca şi persoana care mi-a scris ieri, întrebându-mă cum să scape de “asta sau de cealaltă”, etc… Da, lucruri inferioare, plăceri, bucurii, senzualităţi. I-am spus acestei persoane, pentru a o ajuta, că nici un medicament nu o va scăpa. De ce ? Fiindcă persoana respectivă nu are un Ideal Înalt, un scop, o Idee celestă care să-i angajeze forţele, energiile, gândurile, să le atragă, să le concentreze şi, în acel moment, acea slăbiciune va dispare, încet-încet. Acest lucru nu-l înţeleg, nici psihologii care dau reţete, metode, dar oamenii nu pot înfrânge aceste lucruri, fiindcă ele există, prin ereditate, de mult timp. Trebuie să aveţi ceva în cap, în suflet, în spirit, ceva formidabil, celest, bun, pe care să-l iubeşti,să-l hrăneşti, să-l protejezi, şi, în acel moment, el va absoarbe toate energiile, le va concentra, vă va salva şi veţi avea timp şi forţe pentru a învinge slăbiciunile. Iată de ce este necesar să avem un Ideal.

De aceea, Învăţământul nostru este o lumină, o ştiinţă, ceva formidabil. Şi nu numai o ştiinţă, ci şi o Iniţiere, adică o Ştiinţă Iniţiatică.

Atunci când ne ocupăm numai de plăcere, hrănim numai latura inferioară, fără a ne gândi la viitor şi, într-o bună zi, puşi în faţa situaţiilor, nu ştim cum să le rezolvăm, cum să ieşim din ele, fiindcă ne trebuie o inteligenţă, o intuiţie, o clarvedere, o subtilitate, pe care nu le-am dezvoltat, fiindcă plăcerea a distrus tot ceea ce era subtil, divin, nerămânând nimic pentru creier. Dacă am ajunge să le activăm, am începe să captăm, să sesizăm, să înţelegem mai clar, şi să ştim multe lucruri. [Read more…]

Rugaciune de multumire

priestess

Iisus Hristos spunea :

„Cereti si comportati-va ca si cum aveti deja acel lucru!”

Multumesc este cuvantul magic care ne conduce pe un flux de constiinta superior ca frecventa si prin aceasta activam pe deplin potentialul divin. Alegeti sa fiti recunostinta si veti trai cu bucurie asa cum vreti, darul care este viata.

Rugaciune de Multumire

De la Domnul Dumnezeul fiintei mele,

Multumesc pentru iubirea care Eu sunt,

Multumesc pentru iubirea din viata mea si pentru iubirea care ma inconjoara.

Multumesc!

Multumesc pentru miracolul vietii care Eu sunt,

Si pentru miracolul vietii pe care il vad pretutindeni in jurul meu.

Multumesc pentru darul vietii. Multumesc pentru trupul meu perfect,

Pentru sanatatea si vitalitatea mea.

Multumesc!

Multumesc pentru abundenta care Eu sunt,

Si abundenta care vad ca reflecta totul despre mine.

Multumesc pentru toate bogatiile si bogatia vietii mele,

Multumesc pentru raul din bani care curge spre mine si prin mine.

Multumesc!

Multumesc pentru entuziasmul si aventura infinitelor posibilitati si probabilitati minunate.

Multumesc!

Multumesc pentru frumusete si armonie. Multumesc pentru pace si liniste,

Multumesc pentru uimire si multumesc pentru bucurie,

Multumesc pentru ras si joaca.

Si multumesc pentru privilegiul de a servi si de a impartasi darul pentru care Eu sunt.

Multumesc! Multumesc! Multumesc!

(Multumesc Niculinei Gheorghita pentru toata impartasirea minunata a gratiei divine „Cuvintele deschid fluxurile de constiinta cuantica”)

969074_10151785931872018_373120647_n

 

Casatoria Perfecta

IMG_2783

Căsătoria Perfectă este unirea a două fiinţe care într-adevăr ştiu Să Iubească. Ca să existe cu adevărat Iubire, e nevoie ca bărbatul şi femeia să se adore în toate cele şapte mari Planuri Cosmice.

Ca să existe Iubire e nevoie să fie o adevărată comuniune sufletească în cele trei sfere ale Gândirii, Simţirii şi Voinţei. Când cele două fiinţe vibrează în comun în gândurile, sentimentele şi voliţiunile lor, atunci Căsătoria Perfectă se realizează în cele Şapte Planuri de Conştiinţă Cosmică.

Există persoane care sunt căsătorite în planurile Fizic şi Eteric, dar în cel Astral nu sunt. Altele sunt căsătorite în planurile Fizic, Eteric şi Astral, dar în planul Mental nu sunt; fiecare gândeşte în felul său; femeia are o religie şi bărbatul alta; nu sunt de acord în ceea ce gândesc etc. etc. etc.

Există cupluri care au afinităţi în lumea gândirii şi a simţirii, dar sunt absolut contrare în lumea voinţei. Aceste cupluri se ceartă în mod constant, nu sunt fericite.

Căsătoria Perfectă trebuie să se efectueze în cele Şapte Planuri de Conştiinţă Cosmică. Există cupluri care nu ajung nici măcar până la planul Astral; atunci nu există, nici măcar, atracţia sexuală; acelea sunt adevărate eşecuri. Acest tip de Căsătorii se bazează, exclusiv, pe contractul de căsătorie.

Unele persoane duc o viaţă matrimonială în planul Fizic cu un anumit consort, iar în planul Mental duc o viaţă conjugală cu un consort diferit. Rar întâlnim în viaţă o Căsătorie Perfectă. Ca să existe Iubire, e nevoie să existe afinitate de gânduri, afinitate de sentimente şi de voinţe.

Unde există calculul aritmetic nu există Iubire. Din nefericire, în viaţa modernă, Iubirea are miros de cont bancar, de comerţuri şi de celuloid. În acele cămine unde există doar totaluri şi resturi, nu există Iubirea. Când Iubirea pleacă din inimă, cu greu se mai întoarce. Iubirea este un copil foarte morocănos.

Căsătoria care se realizează fără iubire, numai pe bază de interes economic sau social eşuează inevitabil.

Îndrăgostiţii, adeseori confundă Dorinţa cu Iubirea, şi partea cea mai proastă este că se căsătoresc crezându-se îndrăgostiţi. O dată înfăptuit actul sexual, o dată satisfăcută pasiunea carnală, urmează atunci dezamăgirea, rămâne teribila realitate. Îndrăgostiţii trebuie să se autoanalizeze pe ei înşişi înainte de a se căsători, pentru a şti dacă realmente sunt îndrăgostiţi. Pasiunea se confundă lesne cu Iubirea. Iubirea şi Dorinţa sunt absolut opuse.

Cel care într-adevăr este îndrăgostit este în stare să-şi dea până şi ultima picătură de sânge pentru fiinţa adorată.

Examinează-te pe tine însuţi înainte de a te căsători. Te simţi capabil să-ţi dai până şi ultima picătură de sânge pentru fiinţa pe care o adori? Ai fi capabil să-ţi dai viaţa pentru ca fiinţa adorată să trăiască? Reflectează şi meditează.

Există o adevărată afinitate de gânduri, sentimente şi voinţe cu fiinţa pe care tu o adori? Aminteşte-ţi că dacă acea afinitate completă nu există, atunci căsătoria ta în loc de rai, va fi un adevărat iad. Nu te lăsa dus de dorinţă. „Omorâţi nu numai dorinţa, ci chiar şi umbra însăşi a arborelui ispititor al dorinţei.” Iubirea începe printr-un fulger de simpatie încântătoare, se substanţializează cu tandreţe infinită, şi se sintetizează în supremă adoraţie.

O Căsătorie Perfectă este unirea a două fiinţe care se adoră absolut. În iubire nu există planuri nici conturi bancare. Dacă tu îţi faci planuri şi calcule, înseamnă că nu eşti îndrăgostit. Reflectează înainte de a face marele pas. Într-adevăr eşti îndrăgostit? Fereşte-te de iluzia dorinţei. Aminteşte-ţi că flacăra dorinţei devorează viaţa şi rămâne, atunci, teribila realitate a morţii.

Contemplă ochii fiinţei pe care o adori, pierde-te în fericirea din lumina ochilor săi, dar dacă vrei să fii fericit, nu te lăsa dus de dorinţă.

Nu confunda, bărbatule îndrăgostit, Iubirea cu pasiunea. Autoanalizează-te profund. Este urgent să ştii dacă ea îţi aparţine în spirit. Este necesar să ştii dacă eşti pe de-a-ntregul în afinitate cu ea în cele trei lumi ale Gândirii, Simţirii şi Voinţei.

Adulterul este crudul rezultat al lipsei de Iubire. Femeia cu adevărat îndrăgostită ar prefera să moară decât să adultereze. Bărbatul care adulterează nu e îndrăgostit

Iubirea este teribil de divină. Binecuvântata Zeiţă Mamă a Lumii este ceea ce se numeşte Iubire.

Cu focul teribil al Iubirii putem să ne transformăm în Zei pentru a pătrunde, plini de maiestate, în amfiteatrul Ştiinţei Cosmice.

Iubirea începe printr-o sclipire de simpatie, se substanţializează

cu forţa afecţiunii şi se sintetizează în adoraţie…

O Căsătorie Perfectă este unirea a două fiinţe,

una care iubeşte mai mult şi alta care iubeşte mai bine…

A iubi, cât de frumos este să iubeşti!

Doar sufletele mari pot şi ştiu să iubească…

(Samael Aun Weor, extras din Căsătoria Perfectă, cap. „Iubirea”)

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Taulescu.

%d blogeri au apreciat asta: