Intamplari din viata unui Maestru

10421229_355715847962402_9107160699425652616_n

Cardinalul Giuseppe Roncalli, un ambasador al Vaticanului în Bulgaria înainte de al doilea război mondial, ales ca Papa Ioan al XXIII – lea mai târziu, a spus, „În epoca actuală cel mai mare filozof care trăiește acum pe pământ este Peter Deunov. ‘

Rudolf Steiner, fondatorul antroposofiei, a declarat într – o conversație cu Boyan Boev (München, 1910): „Poporul slav are o mare misiune. Ei, și mai ales Bulgaria, vor contribui la înălțarea omenirii. In Bulgaria, există o mișcare spirituală puternică, condusa de un mare inițiat spiritual. „ După această conversație Boyan Boev a devenit unul dintre cei mai apropiați discipoli ai maestrului Beinsa Douno.

Paramahansa Yogananda, când a fost întrebat în timp ce vizita Grecia cu privire la intențiile sale în ceea ce privește stabilirea unui ashram în Bulgaria, a declarat: „Duhul Adevărului este activ acolo”.

Jiddu Krishnamurti, liderul mișcării teozofice a refuzat să fie declarat Maitreya și Hristos și a spus participanților la un Congres Mondial teozofic că Maestrul mondial a fost în Bulgaria.

Albert Einstein „Toată lumea aduce omagiu pentru mine și eu fac un omagiu Maestrului Peter Deunov din Bulgaria”

„Maestrul Peter Deunov este o fiinţă de o foarte înaltă spiritualitate care a dat, pe tot parcursul vieţii sale, un exemplu de puritate, de înţelepciune, de inteligenţă. El s-a stabilit, de mai mulţi ani, lângă Sofia, într-un loc numit Izgrev, ceea ce înseamnă “răsărit de soare”. Acolo, mulţi discipoli locuiesc în nişte case mici, luminoase, înconjurate de grădini cu flori, fără garduri, astfel încât toate aceste locuinţe par grupate într-un acelaşi parc.

Prin strălucirea sa puternică, prin cuvintele şi exemplul său, Maestrul realizează nişte minuni în jurul său; mai multe mii de femei şi bărbaţi bulgari şi străini i-au devenit discipoli. Învăţământul său, bazat pe legile armonioase ale naturii, aduce numeroase metode psihologice şi pedagogice susceptibile să amelioreze viaţa oricărei fiinţe umane, fiind deja editate 70 de volume de conferinţe, stenografiate, de discipoli. În Învăţământul Maestrului (Peter Deunov), muzica şi cântecele ocupă un loc important fiindcă este considerată ca un mijloc foarte puternic de legătură cu forţele constructive ale naturii şi restabilirea echilibrului fizic şi psihic. Maestrul a compus el însuşi numeroase cântece şi a creat un fel de dans ritmic, paneuritmia, ce poate fi executat de sute de persoane care se deplasează formând un cerc mare în jurul unei orchestre. Paneuritmia se dansează în aer liber, dimineaţa, după răsăritul soarelui. Ea exercită o influenţă favorabilă asupra sistemului nervos. Toate gesturile, oricât de simple, sunt de o mare frumuseţe plastică, ele corespund unei ştiinţe profunde a structurii psihice a fiinţelor şi a legilor acusticii. Maestrul a indicat, deopotrivă, nişte exerciţii de gimnastică ce sunt executate tot dimineaţa, de preferinţă înaintea paneuritmiei. Aceste mişcări, care armonizează toate celulele, întăresc organismul şi ameliorează sănătatea.

Maestrul preconizează postul. Toţi discipolii postesc în fiecare săptămână de joi la prânz până vineri la prânz. În timpul celor 24 de ore, ei nu se hrănesc cu nici o hrană solidă, ci numai cu apă caldă, fiartă în prealabil care, uşurând eliminarea resturilor, contribuie la purificarea organismului. Cei care postesc cinci, zece zile sau mai mult, o fac după sfaturile Maestrului şi sub supravegherea sa.

Învăţământul Maestrului exclude tutunul, alcoolul şi carnea. Mesele fraterne, luate împreună, îi determină pe discipoli să aprecieze din ce în ce mai mult puterea comportamentului fratern. Fraternitatea se reuneşte vara în jurul Maestrului pe munţii Rila pe care el l-a ales ca loc de tabară fiindcă, din punct de vedere geologic, sunt cei mai vechi munţi de pe glob. Din timpuri imemorabile templele celor mai înalte Iniţieri s-au construit pe munţii Rila, dar nişte evenimente, ce ne-ar lua prea mult timp să le evocăm, i-au obligat pe Iniţiaţi să mute aceste temple în Tibet. Fraternitatea îşi face deci tabăra, timp de mai multe săptămâni, aproape de cele şapte lacuri de la Rila. Este un drum lung de străbătut la picior pentru a ajunge acolo sus… [Read more…]

Osho, despre ziua iluminarii sale

Osho patrunde dincolo de cuvinte. Astazi l-am simtit cum imi vorbeste din mine. Ca si cum toate simturile aveau nevoie sa inteleaga o alta realitate, a iubirii.

„Osho: Îmi amintesc de ziua fatidică de 21 martie, 1953. Timp de multe vieți am muncit – lucrând asupra mea, luptând, făcând tot ce se poate face – și nimic nu se întâmpla.

Acum înțeleg de ce nu se întâmpla nimic. Însăși efortul era bariera, însăși scara era piedica, însăși impulsul de a căuta era obstacolul. Nu înseamnă că poți să ajungi la realizare fără a căuta. Căutarea este necesară, dar apoi vine un moment în care căutarea trebuie lăsată deoparte. Barca este necesară pentru a trece râul,  dar apoi vine un moment în care trebuie să ieși din barcă și să uiți totul de ea și s-o lași în urmă. Efortul este necesar, fără efort nimic nu este posibil. Și de asemenea, doar cu efort, nimic nu este posibil.

Chiar înaintea zilei de 21 martie 1953, cu șapte zile înainte, am încetat să mai lucrez asupra mea. Vine un moment în care vezi toată inutilitatea efortului. Ai făcut tot ce poți și nu se întâmplă nimic. Ai făcut tot ce este omenește posibil. Atunci, ce altceva mai poți să faci? În neputință totală, renunți la orice căutare. Și în ziua în care căutarea a încetat, în ziua în care nu mai căutam ceva, în ziua în care nu așteptam ca ceva să se întâmple, a început să se întâmple. O nouă energie a apărut – de nicăieri.

Nu venea dintr-o sursă anume. Venea de nicăieri și de peste tot. Era în copaci și în pietre și în cer și în soare și în aer – era peste tot. O căutasem atât de intens, și credeam că este foarte departe. Și ea era lângă mine, atât de aproape. Doar pentru că o căutam, devenisem incapabil de a vedea apropiatul. Căutarea este întotdeauna după ceea ce este îndepărtat, căutarea e întotdeauna după ceea ce este la distanță – și nu era la distanță. Dobândisem capacitatea de privi în depărtări și pierdusem capacitatea de a privi în apropiere. Ochii deveniseră concentrați pe depărtări, pe orizont, și pierduseră capacitatea de a vedea ceea ce este la doar  un pas, la ceea ce te înconjoară.

În ziua în care efortul a încetat, am încetat și eu. Pentru că tu nu poți exista fără efort, și nu poți exista fără dorință, și nu poți exista fără a te strădui. Fenomenul egoului, al sinelui, nu este un lucru, este un proces. Nu este o substanță care stă acolo în interiorul tău; trebuie să îl creezi în fiecare moment. Este exact ca pedalatul unei biciclete. Dacă pedalezi la ea, ea merge și merge, dacă nu pedalezi la ea, se oprește. Poate că mai merge puțin din cauza inerției, dar în momentul în care încetezi să mai pedalezi, de fapt bicicleta începe să se oprească. Nu mai are energie, nu mai are putere să meargă nicăieri. Va cădea și se va prăbuși.

Egoul există pentru că noi continuăm să pedalăm la dorințe, pentru că noi continuăm să ne străduim să obținem ceva, pentru că noi continuăm să ne-o luăm înainte. Acesta este chiar fenomenul egoului – a ți-o lua înainte, a sări în viitor, a sări în ziua de mâine. Saltul în non-existențial creează egoul. Pentru că apare din non-existențial, este ca un miraj. Constă doar din dorință și nimic altceva. Constă doar din sete și nimic altceva.

Egoul nu este în prezent, este în viitor. Dacă ești în viitor, atunci egoul pare să fie foarte substanțial. Dacă ești în prezent, egoul este un miraj, începe să dispară. În ziua în care am încetat să mai caut…și nu este corect să spun că am încetat să mai caut, ar fi mai bine să spun ”ziua în care căutarea a încetat.” Dați-mie voie să repet: este mai bine să spun că este ziua în care căutarea a încetat. Pentru că dacă eu o opresc, atunci sunt acolo din nou. Acum a opri devine efortul meu, acum a opri devine dorința mea, iar dorința continuă să existe într-u mod foarte subtil.

Nu poți să oprești dorința; poți doar să o înțelegi. Chiar în această înțelegere este încetarea ei. Ține minte, nimeni nu poate să oprească faptul de a dori, iar realitatea are loc doar atunci când dorința încetează. Deci aceasta este dilema. Ce e de făcut? Dorința este acolo, iar Buddhașii continuă să spună că dorința trebuie să fie oprită, și continuă să spună în următoarea propoziție că nu poți să oprești dorința. Deci, ce e de făcut? Pui oamenii într-o dilemă. Ei sunt în dorință, în mod sigur. Tu spui că aceasta trebuie să fie oprită – ok. Și apoi spui că nu poate fi oprită. Ce e de făcut atunci? [Read more…]

Ritual de Iertare

25afb54b539908c9d0b97b4734de13c9Inainte de inceperea acestui ritual de iertare, pregateste-te prin post cu minim 3 zile inainte si chema in ajutor un Arhanghel din cele 7 raze: Mihail, Gabriel, Rafael, Khamael, Haniel, Tsadkiel sau Tsaphkiel.

Iertarea este un proces continuu, care poate avea loc doar daca iti doresti profund acest lucru si accepti total ca experienta in sine este o reflectare a naturii tale inferioare. Schimba perceptia pe care o ai fata de viata si fata de oameni, restabilind in acest mod ordinea interioara ce se va oglindi imediat in jurul tau.

Te adresezi cu blandete si sacralitate inauntrul tau Constiintei Inalte Divine, cu urmatoarea afirmatie pe care o inalti ca o rugaciune:

Doamne daca eu sau neamul meu constient sau inconstient, cu intentia, gandul, vorba sau fapta, am dizarmonizat cu ceva manifestarea ta:

„Imi pare rau!” – (constientizeaza experienta). Du acceptarea in inima si fa cateva respiratii profunde.  „Imi cer iertare!” (iertarea trebuie sa vina din suflet) „Multumesc!” „Te iubesc!”

Cere permisiunea retragerii filamentelor (stringurilor) nearmonice legate la momentul X sau in legatura cu anumita persoana. Filamentele (stringurile) sunt forme de energie, se pot pot retrage prin Inspiratie si se pot elibera prin Expiratie.

  1. Cu ochii inchisi se intoarce capul catre umarul stang. Se inspira pe nas miscand capul de la stanga la dreapta. Incep inspiratia pe urmarul stang, in momentul inspiratiei constientizez faptul ca trag toate energiile nearmonice ale mele inapoi si termin de inspirat pe umarul drept.
  2. De pe umarul drept misc capul inapoi in pozitia initiala (adica drept), timp in care se face apnee. In aceasta pozitie cu capul inainte, incepi sa expiri; e momentul in care dai toate filamentele nearmonice ce nu-ti apartin inapoi acelei intamplari/relatii/persoane/constiinta arhetipala.

Se repeta de cate ori este posibil. La sfarsit intra in meditatie cu Arhanghelul chemat in ajutor, trimitand cat mai multa Compasiune, Iubire si Lumina in directia in care am actionat. Asuma-ti pe deplin ceea ce ai emis/transmis prin cuvinte, ganduri, fapte si retrage tot ce este nearmonios, elibereaza raul facut si trimite Iubire, Compasiune, Blandete. [Read more…]

Cele 12 nopti sfinte

364563_b71a_1024x2000
In data de 24 decembrie, incep cele 12 Nopti Sfinte.
Rudolf Steiner i-a dat indicatii lui Herbert Hahn cu privire la contemplarea celor 12 nopti sfinte. Pe 1 ianuarie la pranz avem Soarele cel mai aproape de Pamant si de aceea se iau in considerare doar 5 zile si jumatate inainte de acest moment si 5 zile si jumatate dupa acest moment, iar aceasta este perioada celor 12 Nopti Sfinte. In aceste nopti, cele mai intunecate ale anului, suntem cel mai aproape de Spiritul Solar si aceasta inseamna ca Spiritul Solar, aruncand lumina din interiorul Pamantului, il face translucid si ilumineaza totul dinspre inlauntru, nu cum este mai incolo, atunci cand Soarele lumineaza Pamantul de deasupra, din afara.
Trebuie sa intampinam aceste 12 nopti foarte treji si constienti. Este important ca numai in prima noapte (24 decembrie) sa stam treji pana la ora 1 sau 2 dimineata. In celelalte nopti, daca este posibil, sa se mearga la culcare la o anumita ora; este de o mare importanta sa traim intr-un ritm armonios in aceasta perioada a anului. Daca acest lucru nu este posibil in viata activa, atunci se poate incerca sa se faca launtric aceasta. Cei care nu pot fi tacuti in viata exterioara, sa caute sa fie constienti de sanctitatea perioadei celor 12 Nopti Sfinte. Este important sa se realizeze sarcinile indatoririle zilnice fara a pierde evenimentul din vedere, sacralitatea acestui timp, nepermitand ca nimic nesanatos sau urat sa intre in suflet, ramanand permanent atent si serios cu sine insusi.
De-a lungul acestei experiente a Craciunului, cu cele 12 Nopti Sfinte, noi semanam seminte pentru cele 12 luni ale anului care vine. De aceea cele 12 zile sunt importante, de exemplu daca facem greseli in prima zi, noi semanam o samanta care, in prima luna a anului ce vine, va germina negativ in sange.
Trebuie sa incercam sa strabatem cele 12 zile sfinte in mod just, conform Legii (spirituale), pentru ca avem nevoie sa lucram la renasterea noastra spirituala in fiecare an si nu ne putem permite sa pierdem vreun an.
Prima noapte, 24-25 Decembrie – Capricorn
Aceasta noapte sfanta este noaptea in care Christos este nascut in suflet si sufletul intreaba: “Poate fi sufletul meu eliberat, salvat, mantuit cu toate slabiciunile si defectele si pasiunile mele ?”

Misteriul: grajdul  din Bethleem in saracie si umilinta in care va fi nascuta Lumina Lumii. Vocea linistii patrunde in suflet si ne invata  cum sa afirmam cu bucurie binele care se afla in noi si in ceilalti.Sufletul cauta misterul in intuneric si in paduri necunoscute. Spiritul divin este nascut in materie; Alpha si Omega se ating si creaza viata.
A doua noapte, 25-26 decembrie – Varsatorul.

Noaptea lui Ioan. Vulturul sufletului zboara in sus cu aripile sale si priveste in jos din inaltimi, observandu-si propria viata. Si acum omul recunoaste Legile Karmei.
Misteriul: Alegerea caii celei inguste si dificile sau a caii netede si usor de parcurs. Pentru cei care sunt nascuti din carne este dificil sa gaseasca drumul spiritului. Bhagavad Gita: O viata egoista, sau o viata devotata umanitatii?
A treia noapte, 26-27 decembrie, Pesti
Acum urmeaza cele 3 nopti ale crinului alb. Sufletul recunoaste ca nu poate ramane in inaltimi, ci trebuie sa coboare din nou, pentru ca poarta in el prea multa greutate pamanteasca. Mintea constienta incepe sa purifice corpul pamantesc si asuma ca fiecare hrana reprezinta provizia pentru o calatorie. Eu sunt painea vietii (cuvintele lui Iisus Christos). Noi venim din painea vietii, traim pe calea de dezvoltare a painii vietii si ne intoarcem la painea vietii.
Misteriul: Nici un moment sa nu uitam de realizarea obiectivului cel indepartat din momentul parasirii taramul pamantesc.

A patra noapte, 27-28 decembrie – Berbec

Purificarea constienta a corpului astral (sufletul). Antipatiile si simpatiile sunt transformate in iubire, iubire completa, prin intermediul iubirii. Iubirea domoleste pasiunile si dorintele. Puterea lui Christos ne lumineaza si ne fortifica in confruntarile, in vederea metamorfozarii noastre sufletesti.
Misteriul: Stradania personala trebuie pusa in serviciul tuturor, pentru binele tuturor. Arhanghelul Uriel ne aseaza in fata unei oglinzi in care ne vedem asa cum suntem.
A cincea noapte, 28-29 decembrie, Taur
Purifica in mod constient gandurile tale, disciplineaza-ti gandirea, concentreaza-te pe ce este pozitiv, transformand porumbeii negrii ai gandurilor in porumbei albi, pentru ca gandirea noastra poate fi asemanata cu un porumbel salbatic cand nu este disciplinata. Trebuie sa invatam sa inchidem usa la pod cand ganduri negative sau stranii se apropie.
Misteriul: Templul este purificat de Christos.

[Read more…]

Invata sa devii ceea ce Esti

the_best_is_yet_to_come_by_reality_must_die-d67vlrx

„Puteţi îndeplini un act sau să vă abţineţi, după voinţa voastră, dar activitatea voastră nu este esenţa voastră. Natura voastră este non-acţiune, nici acţiune, nici refuzul acţiunii. În schimb, a înţelege şi a vedea, fac parte din realitatea voastră, nu-i nevoie să vă activaţi pentru aceasta. Realitatea voastră este tot timpul prezentă. Putem spune că ceea ce este constant şi continuu este adevărat. Natura nu este confecţionată de om, ea este fundamentul nostru, însăşi natura noastră. Nu o elaborăm. Este o coeziune intrinsecă. Ceea ce noi numim dharma sau religie este natura noastră şi aceasta este existenţa pură.

Ne pierdem din vedere realitatea din cauza mişcărilor provocate de furnicarul activităţilor noastre. Ele ne înceţoşează conştienţa, după cum furtuna deformează suprafaţa oceanului, sau aşa cum norii ascund soarele. Mişcările superficiale ascund ceea ce se află în profunzime. Valuri infime ascund abisuri. Ceea ce este lipsit de consistenţă face ca ceea ce este puternic să devină obscur. Ceaţa de pe ochi face ca muntele să devină invizibil. Nu-i aşa că este de necrezut? Totuşi oceanul nu este alterat de zbuciumul de la suprafaţă. El este sufletul valurilor şi este prezent în ele. Cei care ştiu, văd acest adevăr şi nici o agitaţie de suprafaţă nu-i poate înşela. Scufundaţi-vă în acest ocean departe de tumultul iluzoriu. Abandonaţi-vă profunzimilor naturii voastre, unde nu mai este vorba de a deveni ceva, ci de a fi doar ce sunteţi.

Acest univers de cunoaştere absolută şi stabilă nu s-a sfârşit niciodată, numai că l-am uitat. I-am întors spatele în profitul efemerului şi al lucrurilor exterioare. Ceea ce ne însuşim noi este lumea. Instanţa care percepe nu este luma, ci Esenţa, Sinele, Eul real.

Privirea care se îndreaptă asupra unui obiect, adică asupra unui fenomen oarecare perceput de voi sau în afara voastră, este un gând. Viziunea lipsită de obiect, întoarsă spre cel care vede, este meditaţie. [Read more…]

Initiere la distanta in cele 7 Raze ale Arhanghelilor

uriel

Ingerii sunt fiinţe de inalta vibratie de lumina pura care provin din dimensiunea a saptea. Frecvenţa lor este mult mai mare decat a noastra, iar acesta este si  motivul pentru care noi nu ii putem vedea sau auzi, în condiţii normale. Existenţa lor, a fost documentată din timpuri stravechi, într-o multitudine de tradiţii, religii, culturi şi sistemele de credinta.

Cu bucurie voi incepe sa transmit din nou la distanta Initierile angelice. Iar una din cele mai frumoase, „cele 7 Raze ale Arhanghelilor” o voi transmite catre voi in dar, Sambata 15 martie 2014, ora 11.00.

Arhanghelii sunt fiinţe maiestuoase care întruchipează atribute divine şi sunt în serviciul omenirii pe pământ. Ei lucrează neîncetat să învingă răul şi să avanseze binele. Arhanghelii ne precedă cu milioane de ani şi se prezintă a fi primii noştri învăţători pe calea spirituală. Sunt de asemenea descrişi ca arhitecţi divini, pe care Dumnezeu îi foloseşte pentru a schiţa şi executa planurile pentru proiectele sale. Ei sunt constructori cosmici şi proiectanţi în cel mai măreţ sens al cuvântului, favorizând către minţile noastre amprenta divină pentru fiecare încercare, efort, de la cel mai mic la cel mai mare.

Toţi Arhanghelii sunt şi vindecători care vin ca maeştri chirurgi pentru a vindeca sufletele şi cele patru corpuri joase ale noastre – eteric, mental, emoţional şi fizic. Imaginaţi-vă puterea Arhanghelilor, care pentru milioane de ani nu au făcut nimic altceva decât să afirme realitatea lui Dumnezeu şi să dezvolte lumina spirituală în fiinţa lor. Apoi când sunt în mijlocul nostru, dirijează către noi şi ne purifică transmiţând imensele fluxuri de lumină pe care le-au cultivat. Folosind lansarea de energie de la îngeri în mod corect ne poate ajuta în a face un mai mare progres în viaţa noastră de zi cu zi şi pe calea spirituală.

Modalitatea de inscriere prin lasarea unui comentariu la aceasta postare. Manualul il puteti descarca aici : Cele 7 Raze ale Arhanghelilor (in manual gasiti si procedura de primire a initierii)

Cu multa dragoste pentru voi, consacru toate aceste energii celui mai inalt scop divin, al tuturor

Karyn

Esenta Sinelui

1235393_10152243415823185_2097390692_n

Psihologia sugerează că o mare parte din capacitatea noastră de a funcţiona ca adulţi echilibraţi şi maturi este determinată de modul în care ne-au fost împlinite în copilărie nevoile specifice de dezvoltare. Acele nevoi care nu au fost împlinite corespunzător apar ca „goluri” ce interferează cu capacitatea noastră de a experimenta din plin Esenţa fiinţei noastre. Tradiţia spirituală sugerează că personalitatea noastră s-a format pentru a compensa golurile din dezvoltarea noastră. Personalitatea noastră este ca un bandaj de gips care protejează o mână sau un picior rupt. Cu cât rănile iniţiale sunt mai mari, cu atât bandajul trebuie să fie mai extins. Desigur, bandajul e necesar pentru ca membrul să se poată vindeca şi să redevină funcţional. Dar dacă nu vom scoate bandajul niciodată, el va limita foarte mult folosirea acelui membru şi îl va împiedica să crească şi să se dezvolte normal. Unii oameni şi-au dezvoltat o personalitate asemănătoare cu un bandaj gipsat al întregului corp. Niciunul dintre noi nu a ieşit din copilărie fără să aibă anumite necesităţi interioare sau să nu se închidă pentru a se proteja de alte răni.

Văzută ca un bandaj temporar, personalitatea este extrem de utilă şi foarte necesară, pentru că ea s-a dezvoltat în special în jurul zonelor din sufletul nostru care au fost lezate cel mai tare. A devenit puternică acolo unde noi suntem cel mai slabi. Psihologic vorbind, ea nu numai că ne-a ajutat să supravieţuim, dar ne poate îndruma şi în direcţia în care este cea mai mare nevoie să ne îndreptăm munca de transformare.

Deoarece cea mai mare parte a personalităţii noastre nu este decât o colecţie de reacţii condiţionate, frici şi credinţe subconştiente Şi pentru că ea nu reprezintă Şinele nostru, identificarea cu ea ne duce la o profundă uitare de sine. Experienţa identităţii noastre s-a schimbat dinspre adevărata noastră natură către carapacea pe care a trebuit să ne-o creăm pentru a ne apăra. Atâta timp cât vom crede că „eu sunt personalitatea” vom rămâne identificaţi cu ea. Unul dintre motivele principale pentru care ne opunem schimbării este că întoarcerea la Esenţă implică întotdeauna să simţim durerea acestei uitări de sine. Atunci când suntem gata să spunem: „Vreau să fiu eu însumi, vreau să trăiesc în adevăr”, procesul de recuperare a început deja.

Din aceste motive, ne vom confrunta cu adevăruri despre noi înşine pe care nu le-am cunoscut până acum sau vom experimenta răni vechi, frici sau supărări. De aceea e important să ne cultivăm compasiunea faţă de noi înşine; e important să ne iubim suficient de mult încât să ştim că merităm efortul de a ne cunoaşte aşa cum suntem noi cu adevărat. Trebuie să ne iubim suficient de mult încât să înţelegem că, chiar dacă vom fi anxioşi sau deprimaţi, nu ne vom mai abandona din nou. Atunci când suntem gata să ne lăsăm vindecaţi şi să vedem adevărul despre cum am fost şi cum suntem acum, adevărata noastră natură va ieşi la suprafaţă. Rezultatul e sigur: trebuie doar să vrem asta.

Indiferent de trecutul nostru, trebuie să înţelegem că Esenţa noastră nu poate fi vătămată sau distrusă nici de cele mai traumatice experienţe din copilărie. Esenţa noastră rămâne pură şi neatinsă, chiar dacă e închisă şi umbrită de structurile personalităţii noastre. Dacă provenim dintr-o familie foarte disfuncţională, această structură va fi foarte rigidă şi restrictivă. Dacă venim dintr-o familie mai funcţională, structura personalităţii va fi mai uşoară şi mai flexibilă.

Aceia care vin din familii foarte dizarmonioase pot fi îmbărbătaţi de ideea că Şinele nostru Esenţial este complet intact şi caută mereu modalităţi de a se manifesta. La început poate că va trebui să investim mult timp şi efort în umplerea golurilor din dezvoltarea noastră, dar miezul fiinţei noastre este mereu acolo pentru a ne susţine. O spunem din nou, indiferent cât de dureroase au fost experienţele noastre din copilărie, Esenţa noastră nu poate fi rănită. Ea de-abia aşteaptă ocazia să se reveleze. La modul foarte serios, noi de-abia aşteptăm ocazia sa devenim noi înşine. Spiritul nostru tânjeşte să fie liber, să se exprime, să fie din nou viu, să se manifeste în lume în modul în care i-a fost menit să o facă.

Şi totuşi, în mod ironic, noi opunem întotdeauna rezistenţă faţă de ceea ce este mai adevărat în noi. Atunci când avem încredere în acest proces de transformare şi ne dedicăm lui, natura noastră reală iese la suprafaţă.

Vom găsi atunci adevărata integritate, iubire, autenticitate, creativitate, înţelegere, ghidare, fericire, putere şi seninătate – toate calităţile pe care i le cerem în van personalităţii noastre.

Fragmente selectate din volumul ÎNŢELEPCIUNEA ENEAGRAMEI, de Don Richard Riso şi Russ Hudson

Relatiile Constiente

Michelangelo - detaliu

„Relația de cuplu este o permanentă ocazie și provocare de a merge dincolo de ego, dincolo de structurile inconștiente auto-asumate, dincolo de identificări și imagini despre sine, în curgerea infinită a Ființei. Nu este o metaforă. Magia ”îndrăgostirii” vine tocmai din abandonarea identității, din ieșirea din ego. Iar tocirea iubirii, tocmai din re-crearea unei identități. Marile iubiri umane, așa cum sunt descrise de poeți, sunt acele iubiri care reușesc să mențină deschisă poarta către integralitatea ființei și să nu se prăbușească din nou în identificarea cu structurile ego-ului.

…Un om este o sferă de energie de nenumărate densități, structurate sferic. Corpul uman, este energie condensată, densă. Înăuntrul său și înafara sa sunt sfere de energie întrepătrunse de diferite densități, din ce în ce mai subțiri și mai sensibile, mai largi și mai conectate cu marea Realitate. Unele sisteme mistice numesc aceste spații sferice, ”corpuri” subtile. Metafizica unei ființe umane are legile ei de articulare, la fel de precise ca și legile fizicii dense.

Dintre atributele Ființei, vom vorbi aici despre două, esențiale pentru arhitectura relațiilor între ființe. Primul ar fi Rezonanța. Al doilea ar fi capacitatea de a crea prin experiență.

Imaginați-vă două ființe umane, să spunem un bărbat și o femeie, văzute din perspectiva sferică asupra Ființei. Am vedea doi nori de energie având în centrul lor formele corporale, și, de jur împrejurul formei corporale, transparente, structuri sferice, de densități din ce în ce mai subțiri și întinderi din ce în ce mai largi. Cei doi sunt față în față, privindu-se. 

1. Mai întâi se simt doi străini. Nu pot percepe decât forma corporală a celuilalt și nu pot decât să judece ceea ce văd. Urât/frumos, mare/mic, interesant/neinteresant. Gândesc despre celălalt. Singurul lucru care există în această relație incipientă, este corporalitatea. O relație minoră ca profunzime, importanță și putere transformatoare. Nu pot percepe nimic din felul în care Ființele lor mari, sferice, interferează deja pe nenumărate planuri. Asta scapă percepției lor pentru moment, dar nu înseamnă că nu există. Noi toți interferăm în felul acesta nevăzut, dar nu ne dăm seama.

2. Pasul doi, se naște ceva. Să-i spunem ”atracție”. Ei încep să rezoneze între ei într-un mod primar, elementar. De-obicei acest lucru se manifestă la nivelul energiilor vitale care animă corpul fizic. Sexualitate. Mmmm! Interesant! Relația mentală, de gândire, intră într-o nouă fază de profunzime. Sexualitatea este un tip de relație mai profund decât doar a ne gândi unul pe celălalt. Dacă o relație este construită pe sexualitate și doar atât, este într-adevăr o relație, dar una limitată. Nu va dura mult, căci conexiunea este doar pe nivelul corporal și pe cel al energiilor vitale, sub forma sexualității. Din nenumăratele feluri în care Ființele lor interferează, cei doi vor percepe doar două, cele mai dense.

3. Ceva mai adânc îi mână însă, un fel de recunoaștere care scapă cuvintelor. Ei o simt undeva, la nivelul plexului solar. Un fel de emoție, un fel de ardere, de cutremurare interioară, mai profundă decât simpla sexualitate. Un nou palier de rezonanță, un nou câmp de forță între cei doi, care intră în Conștiență, în percepție. Un nou nivel al relației deasemeni și, deja, cei doi ar numi această rezonanță, această atracție pe trei niveluri, ”iubire”. Ea cuprinde palierul corporal, energetic – ceea ce conduce la crearea primelor roluri pe care cei doi le joacă unul față de celălalt, în mod complementar, iar aceste roluri sunt însoțite de o componentă emoțională comună. Interferența dintre ei devine și mai profundă și o pot simți din ce în ce mai clar.

Aleg să rămână față în față, în relație, să o adâncească. [Read more…]

Craciunul din Noi

Child-is-Born

„Cristos se naşte în fiecare an pe 25 decembrie, la miezul nopţii. La 25 decembrie are loc în natură naşterea principiului Cristic, adică al acestei vieţi, acestei lumini, acestei călduri care va transforma totul. În acel moment, în Cer, de asemenea, se sărbătoreşte aceasta: îngerii cântă şi toţi Marii Maeştrii şi Iniţiaţi se reunesc în rugăciune, pentru a omagia Eternul şi a sărbători naşterea lui Cristos, care se naşte cu adevărat în Univers.

Această naştere este un eveniment mistic, Cristos trebuie să se nască în fiecare suflet omenesc ca supraconştiinţă, ca dragoste divină, ca înţelegere, ca sacrificiu. Aceasta este naşterea lui Iisus, şi atâta timp cât omul nu posedă toate aceste virtuţi şi calităţi, Copilul Iisus nu s-a născut în el. Îl putem sărbători, îl putem aştepta… dar nu va veni nimic.

Acest copil divin care este deja conceput în voi ca o lumină, acesta poate să fie un ideal, o idee pe care să o hrăniţi, pe care să o îndrăgiţi. Dar unde să mergem cu acest copil? Nimeni nu vă deschide uşa, adică nimeni nu vă înţelege. Dar iată, există un grajd. Acest grajd împreună cu ieslea este un simbol, şi mai întâi simbolul sărăciei, dar a sărăciei exterioare, desigur. Pentru că, pentru omul locuit de spirit, va fi aşa mereu: oamenii nu-l vor aprecia deloc, nu-l vor primi deloc. Dar, mulţumită luminii pe care o va proiecta asupra ieslei, vor fi alţii care îl vor vedea de departe.

Această lumină, steaua cu cinci colţuri, eate o realitate absolută. Ea străluceşte deasupra tuturor Iniţiaţilor, al căror principiu feminin, adică sufletul şi inima a adus pe lume pe Copilul Iisus conceput de Duhul Sfânt.

Dacă omul nu se naşte din apă şi foc, el nu va intra în Împărăţia Domnului, adică nu se va naşte a doua oară, dacă nu posedă cele două principii în el. A doua naştere este naşterea lui Iisus, dar naşterea lui Iisus este naşterea noastră. Mama este apa, adică iubire, puritate, viaţă, iar tatăl este focul, lumina, spiritul.  Ne-am născut deja, e clar, dar nu ne-am născut din iubire şi înţelepciune încă. Pentru a ne naşte a doua oară, sub forma Copilului Cristos, ne trebuie un tată şi o mamă elevaţi, mai evoluaţi ca părinţii fizici. Trebuie iubire şi înţelepciune, şi copilul care se va naşte va fi adevărul, plenitudinea vieţii, tot ceea ce este real şi adevărat.

Când copilul Hristos se naşte în sufletul discipolului, spiritele celeste se pun în slujba sa. Este Copilul Regal, întreg Cerul este aici, pentru a-l admira şi a-i oferi tot ceea ce are nevoie. ………Ori de câte ori copilul Hristos se naşte într-un suflet, steaua se află acolo, îngerii cântă, iar magii vin să-i aducă ofrande.

In lumina pretioaselor cuvinte ale maestrului Omraam Aivanhov,  va transmit ca Sufletul vostru sa renasca in Lumina Vie a Craciunului bucurandu-se de Viata in Iubire si Intelepciune! Fie ca Ingerii sa va aduca ofrande minunate si tot  ce va este de trebuinta in minunata calatorie, Viata!

cu multa dragoste,

Karyn

Dumnezeu, te iubesc

Jesus

„Divinitatea inseamna ca Dumnezeu este prezent in toate lucrurile si sub toate infatisarile. Christos este capacitatea de a fi constient de aceasta divinitate interioara a sinelui. Putem deci sa vedem pe Christos pe toate figurile si sub toate formele si infatisarile. A fost de altfel una din primele afirmatii facute de Iisus. Am intalnit acest adevar pe intreg parcursul lucrarilor noastre de cercetare. “Il vad pe Christos pe fiecare chip si in fiecare forma. Cand se naste copil, se naste Christos.”

Acesta este Christos cel biruitor, cel care invinge totul, stapanul absolut. Cum ati rostit aceste vorbe, oamenii incep sa caute un Stapan. Or, cautand un stapan in afara, uitati de stapanul din interior. Omenirea a savarsit cea mai grava eroare cautandu-l pe Dumnezeu in afara sau incercand sa-l zareasca. De ce? Pentru ca, in fapt, cautati in afara ceea ce se afla inlauntrul vostru.

Cand afirmati ca sunteti ceva sau cineva, sunteti cu siguranta aceea ori de cate ori o spuneti. Daca rostiti cuvantul Dumnezeu doar o singura data ramanand neinfricati in fata acestui atotputernic, trupul nu se va mai intoarce la frecventa vibratorie avuta inaintea rostirii numelui lui Dumnezeu.

De altfel, putem demonstra ca numele Dumnezeu are atata inraurire intr-o carte, incat aceasta sporeste in faima doar datorita simplei prezente a cuvantului acestuia in filele ei. Cunoatem trei oameni care pot rosti cuvantul cu frecventa de 186 de miliarde vibratii pe secunda. Le-am cerut sa se duca la paralela 180, cea mai indepartata de Greenwich. Apoi, la o ora prestabilita, am pregatit instrumentele de inregistrare a vibratiilor emise de ei. Imediat ce ne-au parvenit, indicatorul aparatului a urcat la cota corespunzatoare. Dupa aceea, am luat o veche Biblie aflata la Muzeul de Istorie Naturala din Londra si am pus-o sub controlul aparatului. Apoi am retras-o, inlocuind-o cu o alta carte ce nu continea numele lui Dumnezeu, acul revenind mereu la punctul corespunzator. Am luat apoi alta carte, in care numele lui Dumnezeu este pomenit doar de trei ori , indicatorul reactionand numaidecat. Doar un singur cuvant DUMNEZEU era cel ce provoca reactia frecventelor.

Atunci cand cele trei persoane au rostit cuvantul Dumnezeu cu 186 de miliarde de vibratii/secunda, traseul receptiv s-a intins pe zece metri de film. Cand l-au inlocuit cu Jehova, traseul s-a intins doar pe 12 metri de film – pe acelasi film. De ce oare? De indata ce rostiti cuvantul Dumnezeu cu intelegere, credinta si constiinta, provocati cea mai inalta vibratie cunoscuta pana azi.

Influenta aceasta vibratorie aduna substanta si, imediat ce v-ati exprimat gandurile, aceasta substanta va apartine. De fapt, pentru pastrarea ordinii universale, nu o puteti retine doar pentru dvs, caci ea aprtine tuturor, ca si toate celelalte bunuri ale tuturor. Dumneavoastra doar stabiliti aceasta influenta vibratorie, ea manifestandu-se aici si acum. [Read more…]

Corpul durere

198326_362926477141055_168332780_n

Egoul nu este doar mintea neobservată,  vocea din minte care pretinde a fi voi însivă, ci este reprezentat si de emotiile neobservate care apar ca reactie a corpului la ceea ce spune vocea din minte. Vocea din minte spune o poveste în care corpul crede si fată de care reactionează. Reactiile respective sunt emotiile. La rândul lor, emotiile alimentează cu energie gândurile  care le-au dat nastere. Acesta este cercul vicios format din gânduri si emotii necercetate, care creează gândirea emotională si duce la născocirea de povesti generatoare de emotii.

Componenta emotională a egoului diferă de la o persoană la alta, în cazul unor egouri mai mare decât în cazul altora. Gândurile care declansează reactii emotionale în corp pot apărea uneori atât de repede încât, înainte ca mintea să aibă timp să le verbalizeze, corpul a răspuns deja printr-o emotie, iar emotia s-a transferat în reactie.

Desi este foarte inteligent, corpul nu poate face diferenta între situatia reală si gând. El reactionează la fiecare gând ca si cum ar fi realitate. Pentru corp, un gând îngrijorat, temător înseamnă „sunt în pericol”, iar el răspunde în consecintă, chiar dacă în acest timp stati culcat într-un pat cald si confortabil. Inima bate mai repede, muschii se contractă, respiratia se accelerează.  Se formează un cumul de energie, dar din moment ce pericolul nu este decât o inventie a mintii, energia nu găseste nicio supapă. O parte din ea se îndreaptă din nou spre minte si hrăneste gândurile anxioase, sporindu-le intensitatea. Restul de energie devine toxica si stânjeneste functionarea armonioasă a corpului. Teama, anxietatea, furia, ranchiuna, tristetea, ura sau antipatia, gelozia, invidia – toate subminează curgerea energiei prin corp, afectează inima, sistemul imunitar, digestia, secretia de hormoni, etc.

O emotie care dăunează corpului  se transmite si celor cu care veniti în contact si, indirect, printr-un proces de reactie în lant, unui număr nedefinit de persoane pe care nu le întâlniti niciodată. În unele dintre cazuri ea împiedică sau sabotează toate relatiile intime.

Reminiscentele durerii lăsate de fiecare emotie negativă puternică ce n-a fost complet înfruntată, acceptată, pentru ca apoi să vă puteti desprinde de ea, se acumulează si formează un câmp energetic ce se regăseste în chiar celulele corpului. El nu constă doar din suferintele copilăriei, ci este format si din emotiile dureroase care i-au fost adăugate mai târziu, în adolescentă si după ce ati devenit adulti, mare parte din ele create de vocea egoului. Este durerea emotională care vă însoteste inevitabil atunci când fundamentul vietii voastre îl reprezintă un fals sentiment de sine.

Fiecare nou-născut care vine pe lume poartă deja un corp durere emotional. La unii dintre ei este mai dens si mai greu decât la altii. Există copii fericiti în cea mai mare parte a timpului si există altii care par să poarte în ei o cantitate uriasă de nefericire. Un copil cu un corp durere usor nu va fi neapărat un adult mai avansat pe calea spirituală decât cel cu un corp durere dens. De fapt, adesea se întâmplă tocmai invers.

Oamenii cu corpuri durere grele au de obicei o sansă mai mare să se trezească pe plan spiritual decât aceia cu corpuri relativ usoare. În timp ce unii dintre ei rămân pradă corpului-durere greu pe care-l au, multi altii ajung într-un punct în care nu mai pot trăi cu nefericirea si astfel motivatia pentru a se trezi devine una puternică.

Începutul eliberării de corpul durere rezidă, în primul rând, în întelegerea că voi aveti un corp durere. Când este constientizat, nu mai poate fi voi însivă si nu se mai poate reînnoi prin intermediul vostru. În cele mai multe cazuri, corpul durere nu se dizolvă imediat, dar odată ce ati tăiat legătura între el si gânduri, corpul durere începe să piardă din energie. Gândirea voastră nu mai este întunecată de emotii, perceptiile din prezent nu mai sunt deformate de trecut. Energia care fusese captată de corpul durere îsi schimbă atunci frecventa vibratională si este transformată în Prezentă. În acest mod, corpul durere devine carburant pentru constiintă. Acesta este motivul pentru care multi dintre oamenii cei mai întelepti si iluminati de pe planeta noastră au avut cândva un corp durere greu.

Dizolvarea corpului-durere
Cea mai mare parte a suferinţei oamenilor este inutilă. Este creată chiar de dumneavoastră, atât timp cât viaţa vă este condusă de mintea care nu este supusă observării. Durerea pe care o creaţi acum este întotdeauna o formă de neacceptare, o formă de rezistenţă inconştientă faţă de ceea ce este. [Read more…]

Legea efortului minim

New_Age_Expo_by_Daniel_B.Holeman

Inteligenţa naturii funcţionează fără nici cel mai mic efort… în armonie, în iubire, fără anxietate. Atunci când cultivăm forţele armoniei, bucuriei şi iubirii, noi putem crea succesul şi bunăstarea fără efort. O fiinţă centrată în Sine cunoaşte fără a se deplasa nicăieri, vede fără să privească şi realizează fără să înfăptuiască. Lao Tse

Această lege are la bază maniera în care funcţionează natura, fără nici cel mai mic efort, fără griji, într-o stare deplină de abandon. Acesta este principiul acţiunii minime, sau al non-rezistenţei. Altfel spus, este principiul armoniei şi iubirii. Învăţând această lecţie de la natură, noi putem să ne împlinim cu uşurinţă dorinţele.

Dacă veţi observa felul în care operează natura, veţi constata că ea merge întotdeauna în sensul efortului minim. Iarba nu se străduieşte să crească, ea creşte pur şi simplu. Peştii nu învaţă să înoate, înoată pur şi simplu. Florile nu fac eforturi ca să înflorească; înfloresc pur şi simplu. Păsările nu învaţă să zboare, ci zboară direct. Aceasta este natura lor inerentă. Pământul nu face eforturi ca să se învârtească în jurul propriei sale axe; aceasta este natura lui, să se învârtească cu o viteză ameţitoare şi să înainteze în spaţiu, pe o anumită orbită. Copiii mici sunt fericiţi în mod natural; aceasta este natura lor. Natura soarelui este să strălucească, natura stelelor să lumineze. Iar natura omului constă în a-şi realiza visele, dându-le o formă fizică, fără nici un efort şi cu cea mai mare uşurinţă.

În Ştiinţa Vedică, străvechea filosofie a Indiei, acest principiu este cunoscut sub denumirea de principiul economiei de efort, care constă în „a face mai puţin şi a realiza mai mult”. În final, omul ajunge la acel stadiu în care nu mai face nimic, dar realizează totul. Altfel spus, cea mai slabă intenţie a lui este suficientă pentru ca realizarea ei să se producă spontan. Aşa-numitele „miracole” nu sunt altceva decât expresii ale Legii efortului minim.

Inteligenţa naturii funcţionează fără efort, fără fricţiuni, în mod spontan. Ea nu este liniară, ci intuitivă, holistică şi are capacitatea de a inspira. Atunci când suntem în armonie cu natura, când suntem ferm stabiliţi în cunoaşterea Sinelui, putem folosi cu uşurinţă Legea efortului minim.

Efortul devine minim atunci când acţiunile noastre sunt motivate de iubire, căci natura este creată de energia iubirii. Ori de câte ori urmărim puterea şi controlul celor din jur, noi cheltuim energie. Atunci când urmărim banii sau puterea de dragul egoului, noi ne risipim energia urmărind iluzia fericirii, în loc să ne bucurăm de fericirea pe care ne-o oferă momentul prezent. Atunci când urmărim să obţinem bani numai pentru un profit personal, noi ne tăiem singuri fluxul de energie care comunică cu fiinţa noastră interioară, blocând astfel manifestarea inteligenţei naturii. Atunci când acţiunile noastre sunt motivate însă de iubire nu se mai produce nici o pierdere de energie. Dimpotrivă, energia noastră se multiplică atunci infinit, generând un surplus de energie de care ne putem bucura, canalizându-l pentru a crea orice dorim, inclusiv o prosperitate nelimitată. [Read more…]

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Taulescu.

%d blogeri au apreciat asta: