Duhul Intelegerii

df03f68404b3ec6fa1af1f4a3f747babTot ceea ce credem despre ceilalti, se va trezi la un moment dat in noi insine, in natura noastra inferioara. Este o invatatura profunda, dificil de urmat intr-o lume agresiva, falsa, corupta. Si atunci ne punem intrebarea cum au putut initiatii sa faca fata acestei lumi? Cum de au gasit puterea de a discerne, de a recunoaste adevarul , de a iubi fara limite, de a deveni izvoare nesecate de intelepciune care au devenit nemuritoare.  Cum au reusit sa faca lucrarea de purificare asupra lor, astfel incat sa se elibereze de lantul karmic? Au lucrat vreme de cateva vieti la inchiderea contractelor si a datoriilor karmice si s-au eliberat pe calea cea unica.

Chiar daca… s-au plantat seminte de dezbinare si de dezechilibru, care au condus la un moment dat la haos, fiintele de lumina au continuat sa intervina si  sa vegheze permanent realizarea planului lui Dumnezeu, ghidand continuu omenirea.

„Tot ceea ce Dumnezeu creează, topeşte şi îmbină laolaltă, fără a accepta nimic drept vrednic şi fără a înlătura nimic drept nevrednic. Având Duhul înţelegerii, el ştie prea bine că El însuşi şi creaţia sa sunt una; şi a arunca o parte înseamnă a arunca întregul; iar a respinge întregul înseamnă a se respinge pe sine. De aceea el de-a pururi este unul, ca înţeles şi scop. In schimb, cuvântul Omului este un ciur. Cerne tot ce creează, parte spre înşfăcare, parte spre aruncare. Veşnic alege, îl ia pe acesta ca prieten şi îl alungă pe acela ca duşman. Şi prea adeseori prietenul său de ieri devine duşmanul de astăzi; duşmanul de astăzi, prietenul de mâine.

Astfel se dezlănţuie crâncenul şi sterpul război al Omului împotriva lui însuşi. Şi toate din cauză că Omului îi lipseşte Duhul Sfânt, singurul care îl poate face să înţeleagă că el şi reaţia lui sunt una; că a-1 alunga pe duşman înseamnă a-1 alunga pe prieten. Căci amândouă cuvintele, „prieten” şi „duşman”, sunt plăsmuiri ale cuvântului lui, a eu-lui lui. [Read more…]

Calea Iubirii sau Calea Fricii?

a65c3dd22dff5b46dcde8f56b3f594ce

„Cele doua căi sunt puncte de referinţă pentru a înțelege mai bine felul în care trăim. Ele reprezintă delimitări făcute pentru ca mintea logică să înţeleagă şi să poată controla deciziile pe care le luăm. Să vedem aşadar care sunt caracteristicile fricii şi ale iubirii.

Iubirea nu presupune nici un fel de obligaţii. Teama este caracterizată în primul rând de obligaţii.

Atunci când mergem pe calea fricii, facem tot ceea ce facem pentru că trebuie să facem acest lucru, şi ne așteptăm ca şi ceilalţi oameni să facă anumite lucruri pentru că trebuie să le facă. Noi avem obligaţii, iar atunci când avem posibilitatea, ne opunem lor. Cu cât le opunem mai multa rezistenţă, cu atât mai mult suferim. Mai devreme sau mai târziu, noi încercăm să scăpăm de aceste obligaţii. Pe de altă parte, iubirea nu opune nici un fel de rezistenţă. Atunci când iubim, noi facem tot ceea ce facem pentru că dorim să facem acest lucru. Orice acţiune a noastră devine o plăcere; este ca un joc care ne amuză.

Iubirea nu are așteptări. Teama este plină de așteptări. Atunci când te temi, faci tot ceea ce faci pentru că te aștepți să fii nevoit, dar te aștepți ca şi ceilalţi să facă acelaşi lucru. Aşa se explică de ce teama rănește atât de uşor, în timp ce iubirea nu rănește pe nimeni. Noi avem așteptări, iar dacă acestea nu se împlinesc, ne simțim răniţi – nu ni se pare drept. Îi condamnăm pe cei din jur pentru că nu ne-au împlinit aşteptările. Cine iubeşte nu are așteptări. El face ceea ce face pentru că doreşte şi nu este deranjat dacă alți oameni nu doresc să facă la fel, căci el nu interpretează faptele altora la modul personal. Întrucât nu se așteaptă să se întâmple ceva anume, dacă lucrul respectiv nu se întâmplă, nu se simte deranjat. Orice s-ar întâmpla, el nu suferă, căci tot ceea ce se întâmplă este în regulă pentru el. Aşa se explică de ce îndrăgostiților viaţa li se pare „în roz”; ei nu se așteaptă ca partenerii lor să facă ceva anume şi nu simt obligaţii faţă de aceştia.

Iubirea este bazată pe respectul reciproc. Teama nu respectă pe nimeni, nici măcar pe sine. Dacă îmi pare rău pentru tine înseamnă că nu te respect, că nu te las să iei propriile tale decizii. Când eu iau deciziile în locul tău, înseamnă în mod evident că nu am încredere în tine. Lipsa respectului conduce automat la tentativa de a controla viaţa celuilalt. În marea majoritate a cazurilor, atunci când le spunem copiilor noştri cum să-şi ducă viaţa, noi facem acest lucru pentru că nu îi respectăm. Ne pare rău pentru ei şi încercăm să facem în locul lor ceea ce ar trebui să facă ei înșiși. Dacă nu ne respectăm pe noi înşine, ne va părea rău pentru noi, ni se va părea că nu suntem destul de buni ca să reuşim în această lume. Cum ne-ar putea respecta alţii în aceste condiţii? Atunci când spunem: „Bietul de mine, nu sunt suficient de puternic, nu sunt suficient de frumos, nu sunt suficient de inteligent, nu am cum să reușesc”, înseamnă că nu avem nici un pic de respect pentru propria noastră fiinţă. Auto-compătimirea se naște din lipsa respectului de sine.

Iubirea este nemiloasă, ei nu-i pare rău pentru nimeni; în schimb, este plină de compasiune. Teama este foarte miloasă; celui care se teme îi pare rău pentru toţi cei din jur. Lui îi pare rău de alţii pentru că nu îi respectă, pentru că nu îi crede suficient de puternici pentru a reuşi. Pe de altă parte, iubirea respectă pe toată lumea. Cine iubeşte pe altcineva crede că acesta poate reuşi prin propriile sale forţe. El crede că acesta este suficient de puternic, de inteligent, de bun pentru a-şi stabili propriile sale decizii. Nu se grăbeşte în nici un caz să ia decizii în locul celuilalt. Evident, dacă acesta din urmă dă greş, el îi întinde mâna, îl ajută să se ridice şi îi spune: „Continuă. Mai devreme sau mai târziu vei reuşi, sunt convins de acest lucru”. Aceasta înseamnă compasiune, care nu are nimic de-a face cu mila. Compasiunea se naşte din respectul reciproc şi din iubire; mila se naşte din teamă şi din lipsă de respect. [Read more…]

Flacara Geamana si Sufletele Pereche

love-and-relationships-background

Flacăra geamănă sau dragostea perfectă, este născută din ovoidul original de foc alb. Acesta este un ovoid de lumină creat în Soarele Central, cea mai mare concentraţie de Spirit pur din univers. Dumnezeu ia ovoidul şi face din el două sfere de lumină. Şi fiecare sferă arată precum corpul cauzal în partea superioară a Diagramei Sinelui Tău Real.

Deci imaginați-vă această diagramă de două ori. Coborând din aceste sfere în Materie, apoi, apar sufletele care sunt omologul Sferelor de Spirit. Se numesc flăcări gemene pentru că au ieşit din ovoidul unic original. Prezenţa Electronică a fiecărui suflet este duplicatul exact a celeilalte. Şi când coboară în formă, unul îşi asumă polaritatea pozitivă sau masculină şi unul îşi asumă polaritatea negativă sau feminină. Acum, acel ovoid are un tipar unic. Acesta este un tipar electronic. Numai tu şi flacăra ta geamănă îl aveți. Îl aveți în Spirit. Aveţi imaginea divină în asemănarea căruia aţi fost făcut. Aceasta este aceeași imagine. Nimeni altcineva în întregul cosmos nu poate pretinde această unitate cu tine pentru că te-ai născut doar o singură dată, spiritual.

Deci, noi toţi ne-am început călătoria în epocile de aur de demult cu persoana perfecta, flacăra geamănă, dar apoi am început să facem karma. Am coborât în octavele inferioare, am fost separaţi de flacăra noastră geamănă. Am pierdut acea manifestare fizică a omologului divin în cer, şi apoi am început să ne creăm  obligații cu alte persoane. Şi acesta este motivul pentru care, întrupare după întrupare, suntem căsătoriți cu persoane diferite. Unele pot fi suflete pereche, unele relaţii karmice. Şi sperăm că vom face tot ce putem mai bun din ea şi vom împărtăși o dragoste care va atinge un anumit scop şi, de asemenea, va echilibra karma. Legea karmei cere întâi să ne întoarcem şi să ne îndeplinim responsabilităţile. Întotdeauna este prima ta obligaţie. Te poate lua de lângă flacăra geamănă timp de mai multe vieți.

Şi scopul este de a echilibra acea karma, de a deveni purificat pe Calea Duhului Sfânt, atinge reunirea cu Dumnezeu şi flacăra geamănă, şi de a urca înapoi pe scara vieții la Sursa de unde ai venit. Şi aceasta este povestea lungă a Cuvântului pierdut ce a fost găsit din nou.

Un suflet pereche este o persoană cu care poate ai lucrat timp de multe secole la aceeaşi misiune sau aceeaşi deschidere a chakrelor — o cale paralelă de dezvoltare sufletească. Şi chiar dacă poate exista o atracţie şi legătură puternică între sufletele pereche, fundamental, în sensul suprem, o poți defini mai mult ca o relație frate/soră, chiar dacă sufletele pereche au căsătorii grozave şi o mare uniune de inimi. Este acel sentiment de „suntem tovarăşi, suntem pelerini împreună pe drum, şi ceea ce facem trebuie să fie făcut împreună.” Puteți să vă întâlniți pentru mai multe vieti, şi puteți simți o legătură puternică. Dar dacă meditezi într-adevăr la nivel interior, ştii faptul că acea relaţie nu ajunge la fel de sus sau nu este la fel de profundă ca cea cu persoana care este omologul tău direct — flacăra geamănă pe care ai cunoscut-o ca celălalt sine al tău din primul moment al creației tale în Marele Soare Central. [Read more…]

Mori mai putin…

10553437_10153025259035830_3709312894201063598_n

„De-a lungul secolelor şi în toate tradiţiile, căutarea autocontrolului a presupus necesitatea disciplinei şi practicarea unor tehnici, menite să elimine ceea ce Lupelius numea „balast emoţional”. Era o operaţiune indispensabilă, care urmărea să deschidă rănile interioare şi să alunge orice umbră din cutele fiinţei.

„Trupul este câmpul de luptă…”, susţine Lupelius. „Fiecare gest de refuz al mâncării, fiecare clipă de nesomn, toate vor fi considerate drept o victorie asupra morţii… moartea fizică este imorală… nefirească… inutilă.”  Lupelius credea că lipsa de cumpătare în hrană, somn şi muncă este cauza principală pentru pierderea energiei şi vitalităţii, cea care a făcut posibilul imposibil, până când a intervenit inevitabilul, moartea fizică. Există foarte puţini oameni în istorie, în toate civilizaţiile şi tradiţiile religioase, care s-au deşteptat din somnul hipnotic descris de Lupelius şi au încercat să urmeze o disciplină, să aşeze ideea de nemurire fizică în centrul sistemului lor de gândire și să o considere izvorul prosperităţii şi longevităţii.

Omul moare lăuntric de mai multe ori pe zi. Gândurile, stările distructive şi emoţiile negative ne învolbură în interior fiinţa şi se perpetuează la nesfârşit, în timp ce distilează otrava grea care ne ucide. Probabil nu ştim de unde să începem să trăim etern, însă, dacă vom urma aforismul milenar al lui Lupelius, cu siguranţă vom putea să „murim mai puţin”. Am fredonat imnul lupelienilor de mai multe ori:

Mănâncă mai puţin şi Visează mai mult.
Dormi mai puţin şi Respiră mai mult.
Mori mai puţin şi Trăieşte pentru totdeauna.

Trecutul, prezentul şi viitorul unui om… evenimentele, circumstanţele şi experienţele pe care le întâlneşte în calea lui sunt umbre proiectate de credinţele lui. Existenţa şi destinul lui sunt materializarea convingerilor şi iluziilor lui…

Invariabil, toată lumea îşi vede visurile devenite realitate… Omul întotdeauna creează. Obstacolele pe care le întâmpină, constituie materializarea propriilor lui limite, a gândirii sale contradictorii şi a neputinţei… Unii cred în paupertate, unii venerează boala…. unii cred cu sfinţenie în limitare şi puţinătate…. unii mizează totul pe infracţiuni… Omul întotdeauna creează, chiar şi în cele mai înnegurate stări ale Fiinţei.

Dacă omul ar avea capacitatea de a schimba sensul credinţei sale măcar cu un milimetru, dacă ar putea schimba tăria convingerilor sale şi le-ar trimite spre viaţă şi nu spre moarte… ar putea strămuta munţii, în lumea evenimentelor. ” fragmente din Scoala Zeilor – Stefano Elio D’Anna

Ceea ce construim in mintea noastra se proiecteaza in intreaga lume.

Sa construim o lume frumoasa …!

Calatoria sufletului pe alte planete

cb4d60fccc6d0ae8e1a14fbb24c87f9f

„De multe ori extensiilor de suflet li se da posibilitatea fie de a se reincarna, fie de a calatori catre alte planete pentru crestere spirituala. Toate extensiile de suflet fac acest lucru la un moment dat in evolutia lor dintre vieti. Vizitarea acestor planete nu este facuta in sens fizic, ci mai degraba in sens spiritual. Fiecare planeta din sistemul nostru solar detine spiritual o anumita calitate a energiei. Daca noi in constiinta noastra am lucrat lectiile pe care fiecare planeta le detine, atunci vom avea o experienta placuta. Daca nu am facut acest lucru, atunci vom avea dificultati.

Una dintre planetele cele mai blande este Venus, deoarece detine calitatea iubirii perfecte. Aceasta are de-a face cu iubirea de Dumnezeu si iubirea fratilor si surorilor noastre in Dumnezeu. Cand o extensie de suflet se proiecteaza in atmosfera lui Venus se simte destul de confortabil daca si-a insusit lectia despre a oferi si a primi iubire neconditionata. Daca nu si-a insusit acest lucru, constiinta ei se va izbi de atmofera spirituala si se va simti destul de disconfortabil. O persoana care nu a fost conectata sufleteste se poate simti disconfortabil cu extazul spiritual al acestui tip de iubire.

Atunci cand ne proiectam pe Marte trebuie sa invatam sa ardem temperamentele aprinse si manierele razboinice. Pe Marte ne ciocnim de aversiunile pe care le avem fata de ceilalti si pe care ceilalti le au fata de noi si de cum ne decurcam cu ele. Este un test pentru tot ce este mai rau in natura umana. O extensie de suflet trebuie sa invete sa reziste atmosferei sale aspre clocotitoare si la oscilatii si agiatie si sa ramana calma si cu mintea echilibrata. Apoi a ramane in aceasta atmosfera ajuta la curatarea de aceste calitati aspre razboinice si de furie si ne pregateste pentru urmatoarul stadiu de constiinta. A te duce pe Marte nu este una din experintele favorite ale extensiilor de suflet, deoarece ciocnirea in constiinta cu aceasta atmosfera spirituala poate fi destul de disconfortabila.

In Uranus, o extensie de suflet invata sa faca un tratat de pace si armistitiu si sa nu se concentreze pe resentimente, indignare si furie. Invatand sa-si concentreze atentia catre altceva, pe Uranus aceste sentimente negative au tendinta sa se scurga din corpul spiritual. Facand acest lucru ajunge sa realizeze ca energia negativa care a fost creata s-a creat datorita modalitatii ei gresite de gandire.

In carte lui Ruth Montgomery “O lume de dincolo”, Arthur Ford spune o poveste despre plecarea pe Uranus dupa o incarnare in Florenta unde a murit cu un resentiment feroce. In planul interior a plecat furios catre Uranus. S-a ciocnit total cu atmosfera lui Uranus si a devenit neputincos captiv in matricea energetica a planetei in legaturi foarte stranse care erau in realitate propria lui furie infasurata in jurul sau. Uranus ne chinuie cu lucruri ramase nerezolvate.

Neptun are o energie mai benefica si mai linistita. In atmosfera lui Neptun iti poti lasa deoparte poverile si sa te simti lipsit de griji. Este o stare de odihna, si, de asemenea, un teren de testare. In Neptun experiementezi un sentiment de neant. Multe extensii de suflet sunt tentate sa ramana acolo prea mult timp din cauza linistii si a sentimentulului de a fi lipsit de griji si suparari. Acest lucru poate fi seducator daca nu este pastrata o perspectiva potrivita.

Jupiter este mai degraba o experienta placuta, in cazul in care devii introspect şi apreciezi scurta venire acolo. Jupiter ajuta sa dezvolti moderatie si determinarea pentru maiestrie spirituala. Este o energie expansiva care nu permite ego. Atunci cand o extensie de suflet aduce un sentiment de complex de superioritate pe Jupiter, atmosfera
ii va reaminti persoanei ca dupa mandrie vine toamna. Aici ego-ul va întalni perechea sa mai mareata.

Mercur este o stare a constiintei unde esti capabil sa-ti revizuiesti toate vietile anterioare si sa determini directia pozitiva sau negativa a comportamentelor si actiunilor tale. Este un loc bun pentru a face unele vindecari de atitudine privind motivele si directiile si de a castiga pepitele de aur de intelepciune din fiecare incarnare. Pentru unele persoane care viziteaza Mercur, poate fi o lectie grea, deoarece iti revizui toate greselile din trecut din toate incarnarile tale.

Pluto este o oprire minora care se ocupa cu modalitati de imbunatatire a determinarii pentru a reusi. Este un fel de baza pentru reevaluarea caii spirituale. Pluto este o experienta minunata pentru aceia care se afla cu adevarat pe calea realizarii dumnezeirii. Daca atunci cand se afla pe Pluto se gandesc la orice altceva in afara de unirea cu Dumnezeu, atunci Pluto dispare.

Saturn reprezinta o stare a constiintei de inaltare spirituala. De obicei este inchisa pentru majoritatea extensiilor de suflet pana cand celelalte planete au fost vizitate mai intai. Este o atmosfera de beatitudine care este plina de adoratia lui Dumnezeu. Reprezinta, de asemenea, si ultima testare a sufletului. Motivul pentru vizitarea acestor planete este intalnirea cu Sinele. Serveste ca proces de nivelare pentru a ne rafina constiinta. Ne ducem pentru ca sa ne eliberam de ego pentru ca astfel sa realizam dumnezeirea mai rapid. [Read more…]

Despre Visarea Activa

14232396_10154474715623185_6864746850014028476_n

Experientele mele de visare activa au inceput din copilarie. Senzatia este stranie. Sunt secvente de timp in care timpul dispare si secvente de spatiu in care nu intelegi unde te afli de fapt. In urma cu 3 ani am participat pentru prima oara la o Seara de Visare Activa si am fost impresionata de efectul produs de simboluri si de trairi, in constiinta mea. Dincolo de aceasta experienta, atunci cand vreau „sa visez” ma trezesc cum spune Robert Moss in vis si atunci apar comunicari si intelegeri pe care cu greu le poti descrie in cuvinte.

Dincolo de aceasta lume pe care o percepem, dincolo de tot ceea ce credem ca ne-am putut inchipui vreodata exista lumea sufletului, unica si de necuprins.  Foarte multi oameni uita sa mai viseze si uita ca au venit sa se „trezeasca”. Ce-ar fi daca ti-ai imagina visul tau si l-ai creea ? Ce-ar fi sa crezi ca esti mai mult decat iti poti imagina?

„Iată un secret știut de toată lumea: procesul de visare nu se referă în mod fundamental la ce se întâmplă în timpul nopţii. El se referă la faptul de a ne trezi. În viaţa obișnuită ne aflăm adesea în condiţia de somnambuli, mișcându-ne și încercând să ţinem pasul cu un program prestabilit și împlinind așteptările și cerinţele altora. Îi lăsăm pe alţii să hotărască ce e important. Îi lăsăm să ne definească pe noi și de ce suntem noi capabili sau nu să facem ori să devenim. Conduși de obișnuinţă și obligați fiind să facem faţă corvoadei cotidiene, uităm că vieţile noastre pot avea un scop mai vast.

În vis ne trezim la realitatea unei povești esenţiale de viaţă. Momentul de trezire poate surveni în timpul nopţii, când visăm, ieșind din felul nostru obișnuit de a fi și fiindu-ne mai ușor să ne întâlnim cu ceva de dincolo de proiecţiile minţii banale de zi cu zi și de halucinaţiile consensuale care ţes mare parte din realitatea noastră prestabilită. Trezirea poate apărea în zona liminală dintre starea de somn și cea de veghe, pe care francezii obișnuiau
să o numească doreveille și care înseamnă, literal, „trezire în somn”. Trezirea poate apărea ca o străfulgerare a unei iluminări petrecute în timpul unei plimbări în natură, poate chiar în clipa în care soarele se ridică deasupra munţilor și parcă deschide o cărare peste lac. La trezire se ajunge cu mare greutate. Ea poate veni cu preţul unei boli, al unei înfrângeri sau al disperării, al unor întâmplări sau dezamăgiri repetate, care ne descurajează teribil, după care ne motivează, astfel încât trebuie să revedem și să reevaluăm tot ce odată am luat ca fiind dat de la sine. S-ar putea să trecem printr-o noapte întunecată a sufletului înainte ca soarele să strălucească la miezul nopții, după cum descriau străvechii iniţiaţi momentul intrării în trăirea deplină a Marilor Misterii.

Iniţierea poate veni în maniera familiară adevăraţilor șamani, atunci când o putere din străfundurile vieţii pune stăpânire pe noi, ne rupe în bucăţi și consimte, odată reîntregiţi, să devină aliatul nostru în viaţă. Îngerii pot părea la fel de fioroși ca tigrii sau pot apărea sub formă de tigri. Nu trebuie să ne vânăm puterea, puterea noastră ne vânează tot timpul pe noi. Pentru a deveni conștienţi de călăuza din propria viaţă, care nu ne judecă și ne e mereu alături, nu trebuie să străbatem deșertul sau să ţinem post pe vârf de munte, în afară de cazul în care uităm că sufletul sufletului este întotdeauna aproape de noi și că el se rătăcește de noi doar atunci când noi ne rătăcim de el. [Read more…]

Ce este Vointa Domnului?

14448791_558867180980600_6737944843731644066_n

„In numeroase pasaje din Vechiul Testament, Dumnezeu se adreseaza patriarhilor si profetilor pentru a le face cunoscute dorintele sale. El ii ordona lui Noe sa construiasca o arca pentru a-si adaposti acolo familia si un cuplu din fiecare specie de animal, fiindca El va ineca pamantul intr-un potop. El ii cere lui Avram sa-si paraseasca patria, lui Moise sa isi scoata poporul din Egipt. Lui Iosua ii da niste instructiuni cum sa cucereasca orasul Ierihon s.a.

Iar profetului Iona, Dumnezeu ii ordona sa mearga la Ninive pentru a predica distrugerea orasului daca locuitorii sai nu se caiesc. Dar in loc sa asculte, Iona s-a imbarcat pe o corabie ce mergea in Tarsis, deci destul de departe de locul unde trebuia sa ajunga.O furtuna violenta s-a pornit in timpul traversarii si Iona, fiind recunoscut ca a provocat mania lui Dumnezeu prin neascultarea sa, a fost aruncat in mare de marinari unde a fost inghitit de un peste imens, o balena. Iar furtuna s-a potolit. Dupa trei zile si trei nopti in care Iona, in burta balenei, a avut tot timpul sa mediteze la neascultarea sa si sa se caiasca „Domnul a dat porunca pestelui si pestele a aruncat pe Iona la tarm”.

Multa vreme, inca si la ora actuala, numerosi credinciosi au concluzionat din aceste povestiri si din multe altele ce se gasesc in Cartile Sfinte ale majoritatii religiilor ca Dumnezeu se adreseaza oamenilor pentru a-si dicta vointa:  mergi acolo, fa asta… iar cei care nu asculta ii provoaca furia si sunt pedepsiti. Ei bine, nu, Dumnezeu nu vorbeste astfel.

Veti spune: „Atunci Dumnezeu nu ne vorbeste niciodata?” Ba da, el vorbeste in fiecare zi, in fiecare clipa. El spune : „Fii ferm in intelepciune, in iubire si in adevar”. Apoi depinde de voi sa gasiti cum si unde sa puteti manifesta mai bine aceste trei virtuti: altminteri, si voi, asemeni lui Iona, veti fi aruncati in mare si inghititi de o „balena”. Da, fiindca aceste balene sunt de mai multe feluri: de exemplu, bolile si toate situatiile care va limiteaza, va intemniteaza, va fac sa suferiti, sunt niste balene. Ele v-au inghitit deoarece nu ati ascultat vocea Domnului, in voi, care va arata calea luminii unde puteti trai sanatosi, liberi si in pace. Iar invidiile si geloziile sunt deopotriva niste balene.

Asadar, nu va inchipuiti ca Iona a fost singurul inghitit de o balena din cauza ca nu a ascultat. Deopotriva si voi. Si asemenea lui, timp de trei zile si trei nopti – evident, acest numar este simbolic – reintorceti-va in voi insiva pentru a va recunoaste greselile. Atunci Dumnezeu, adica Eul vostru Superior, va lua cuvantul si veti regasi libertatea.

Multi credinciosi isi pun niste intrebari cu adevarat naive in privinta vointei Domnului. Ei isi inchipuie ca El are o vointa speciala in ceea ce ii priveste : locul unde ei trebuie sa locuiasca, meseria pe care ei trebuie sa o practice… Oare El vrea ca ei sa se casatoreasca, sa aiba copii sau sa ramana celibatari pentru a-l consacra? El le cere sa sustina sau, dimpotriva sa combata o anumita persoana? … In realitate, vointa Domnului nu se refera, pentru fiecare, la o anumita problema. Dumnezeu vrea numai ca omul sa studieze pentru a intelege legile sale, care sunt legile vietii, si el sa se straduiasca apoi sa le puna in practica.

Desigur, pe fiecare il priveste personal vointa Domnului, dar va cunoaste ceea ce Domnul asteapta de la el numai dupa ce a studiat vointa divina in principiul ei. Numai cel care incepe prin a se pune in acord cu vointa divina ca principiu poate cunoaste cu adevarat ceea ce asteapta Dumnezeu de la el. Daca nu indeplineste aceasta conditie, ceea ce va considera drept vointa divina nu va fi decat produsul imaginatiei sale, al dorintelor sau al capriciilor sale.

A cunoaste vointa Domnului presupune mai intai ca noi sa invatam sa Il cunoastem, pe El, ca intelepciune, iubire si putere. Daca El ne-a creat dupa chipul sau, este ca noi sa ne apropiem de perfectiunea sa. Pastrand mereu in noi acest gand de perfectiune, ne vom simti orientati, ghidati, pentru a infaptui vointa Domnului in viata noastra personala.

Trebuie ca religiile, oricare ar fi ele, sa inceteze sa mai predice ca suferintele oamenilor sunt dorite de Domnul! Nu, vointa Domnului este ca oamenii sa ii depaseasca chiar si pe arhangheli in frumusete si lumina. Daca ei raman niste mizerabili, inseamna ca, dimpotriva au ales sa nu urmeze caile divine, ei au urmat niste cai laturalnice ce le placeau mai mult, si nici ceilalti, anturajul, societatea, nici conditiile exterioare, si cu atat mai putin Domnul sunt responsabili, ci ei insisi. De aceea, atunci cand va gasiti intr-o imprejurare dificila, dureroasa, sa nu acuzati pe nimeni, ci numai pe voi insiva.

Din clipa in care v-ati decis cu sinceritate sa impliniti voia Domnului, va apropiati de El. Ce va mai spune El? „Eu sunt prezent in toate creaturile, si de fiecare data cand le aduceti viata, caldura, lumina, voi ma slujiti. Luati exemplul soarelui.” Trebuie sa te pregatesti mult timp ca sa fii capabil sa slujestii vointa Domnului, fiindca nu este asa usor sa aduci, precum soarele, viata, caldura si lumina. Altfel, cum sa ne inchipuim ca Il slujim? Transformand fortele si masacrandu-i pe toti cei care ii consideram niste necredinciosi, niste eretici?

Impliniti vointa Domnului atunci cand cautati sa Il slujiti in altii. Astfel, voi sunteti indemnati sa largiti cercul preocuparilor si al activitatilor voastre, va instruiti, va imbogatiti.”

Sursa: Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov

A fi tu, pe deplin

img_6432

Fiecare lucru din viata noastra vine cu daruri. Abraham spune: fiecare lucru „are doua lucruri”- o axa are doua capete, la unul se afla grija, la celalalt speranta, la un capat este boala, la celalalt sanatatea. Pomul binelui si al raului se vor transforma in pomul vietii.

In ceea ce intreprindem, trebuie sa stim ca o luminita ramane si in cea mai intunecata bezna, iar noi suntem eroii propriului vis.

PROMITE-TI:

– Sa fii atat de puternic, incat nimic sa nu-ti tulbure pacea mintii!
– Sa-i vorbesti despre sanatate, fericire si prosperitate, fiecarei persoane pe care o intalnesti!
– Sa-ti faci prietenii sa inteleaga ca este ceva valoros, in fiecare dintre ei!
– Sa privesti partea buna a fiecarui lucru si sa faci ca optimismul tau sa devina realitate!
– Sa gandesti tot ce este mai bun, sa lucrezi tot ce este mai bun si sa te-astepti la tot ce este mai bun!
– Sa fii la fel de entuziast pentru succesul altora, asa cum esti pentru-al tau!
– Sa ierti greselile din trecut si sa privesti catre realizarile din viitor!
– Sa ai o expresie de bucurie tot timpul si sa oferi un zambet fiecarei fiinte vii pe care o intalnesti!
– Sa fii atat de ocupat cu dezvoltarea ta, incat sa nu ai timp sa-i critici pe altii!
– Sa fii prea mare pentru a te ingrijora, prea nobil pentru a te infuria, prea tare pentru a te teme si prea fericit pentru a permite prezenta necazurilor!
– Sa gandesti numai bine despre tine si sa impartasesti asta lumii intregi, nu prin cuvinte sonore, ci prin faptele tale!
– Sa traiesti in credinta ca intreaga lume este de partea ta, atat timp cat tu STII cat de mult BINE este in tine!

Sursa : Christian D. Larson – Cum sa-ti folosesti propriile forte, 1912

Abandoneaza lupta

12115895_943785869028195_5742503831138952083_n

Ori de cate ori suntem incordati si in lupta cu lumea avem toate sansele sa ne iasa lucrurile exact pe dos. Incercati sa va relaxati si sa abandonati lupta. Chiar daca uneori nu este deloc usor. Viata nu este despre cine castiga ci despre cine si-a invatat lectia pentru care s-a nascut, aminteste-ti mereu de asta. Priveste experienta detasat si iesi din acea confruntare, observa-te, vezi care parte din tine reactioneaza sau cine si continua-ti drumul in pace si blandete, construind inauntru realul tau ideal.

Imaginatia este una din cele mai puternice forte si virtuti divine care se afla in noi. Intotdeuna ne-am imaginat cum ar fi daca….? Obisnuiam sa facem acest lucru mai ales cand eram copii. Asa ne inaltam visele. Daca te gandesti, unele dintre ele chiar s-au realizat. Imaginile pot devenii vii, reale, daca sunt crescute in interior cu alte virtuti : incredere,  iubire, blandete, bucurie, liniste, frumusete, s.a.

Iata un extras din cartea „Secretele prosperitatii” scrisa de Joseph Murphy aparuta Editura Deceneu, care descrie un astfel de  exemplu al unei persoane, care alaturi de lupta continua in care se afla cu viata, isi dorea sa se lase si de fumat. „Acea persoana era intr-un razboi continuu cu lumea si conditiile ei. Vedea in fiecare asociat un posibil rival si considera ca orice cuvant care vine din partea acestora este ostil si necinstit si ca se poate astepta la orice din partea lor. Cand citea pagina de afaceri din ziar in fiecare dimineata, mormaia injuraturi. Fiecare intreprindere noua a cuiva o considera ca pe un atac direct indreptat asupra lui. Nu e de mirare ca era un fumator inveterat. In cele din urma, doctorul i-a spus ca va trebui sa se lase de fumat. Nu prea i-a placut ideea. Apoi, intr-o zi, respiratia greoaie l-a impiedicat sa participe la jocul saptamanal de tenis. Acest lucru a fost suficient ca sa-l faca sa renunte la tigari.

Desigur ca el a abordat sarcina renuntarii la fumat in acelasi mod in care facea totul – ca pe o lupta. Nu a functionat. Cu cat se straduia mai tare sa renunte, cu atat devenea mai irascibil si mai nelinistit si cu atat simtea mai tare nevoia de a fuma. Nervii sai erau intinsi la maxim. A inceput sa se aventureze in afaceri riscante si sa se poarte foarte urat, atat cu superiorii, cat si cu subalternii sai. Curand, toata cariera lui era in pericol. In acel moment era pe punctul de a renunta la toate.

Situatia lui era precum a unui om care a fost prins in nisipuri miscatoare si care cu cat se va lupta mai tare, cu atat mai mult se va scufunda. Razboiul pe care il purta cu lumea intreaga il ducea de fapt cu propria minte subconstienta.

In fiecare zi ii spunea ca viata este plina de conflicte si ostilitate, iar ea prelua fiecare cuvant si cauta sa-l manifeste exact asa cum aceasta persoana se astepta.

Legea de baza a mentalului este ca atunci cand dorinta si imaginatia sunt in conflict, imaginatia castiga intotdeauna. Atunci cand ne imaginam luptandu-ne cu o problema, declansam o adevarata batalie. Desi nu este usor, solutia este sa abandonam lupta. Sa renuntam. Ceea ce trebuie sa facem nu este sa devenim pasivi, ci sa invocam o putere si mai mare. Intrarea pe aceasta cale consta tocmai in opusul luptei.

In cazul unei probleme este bine sa incepem un program cu noi insine. Dimineata, la trezire, si seara, inainte de a adormi ne vom aseza intr-un loc linistit, vom respira calm, pana cand devenim relaxati si receptivi. Apoi vom afirma si vizualiza cum un prieten vine si ne felicita pentru ca problema care ne preocupa s-a rezolvat cu bine. Vom urmari sa ii auzim vocea si sa simtim bucuria interioara de a-i confirma aceasta. Procedand astfel zilnic subconstientul nostru ne va raspunde si acea problema se va rezolva. Acest mod de a interactiona cu subconstientul nostru va da roade mult mai mari decat chiar rezolvarea acelei probleme. Vom deveni mai calmi si mai relaxati. Caci doar cu o minte linistita se pot infaptui toate lucrurile. Putem continua acest procedeu chiar si dupa ce problema noastra s-a rezolvat. Ii vom spune corpului sa fie linistit si relaxat. Il vom determina sa se supuna, sa abandoneze lupta.

Cand mintea constienta este linistita, calma si receptiva, intelepciunea subconstientului apare la suprafata si aduce cu sine raspunsuri si solutii minunate.”

O saptamana minunata si inspirata!

Despre Onoare

ro.pinterest.com„Onoarea apare cand arhetipul razboinicului isi atinge potentialul suprem. Onoarea este campul energetic al fiecarei fiinte umane, atunci cand isi traieste adevarul individual. Din acest punct de vedere, onoarea este intr-un fel un paradox. Desi pare a fi apogeul individualitatii umane, ea conecteaza toate fiintele umane la nivelul sinelui superior. In  campul onoarei, toate fiintele umane devin una. Acesta este adevaratul inteles al celui mai inalt cod al razboinicului. Onoarea transforma lupta intr-un dans. Este scrima iubirii insasi. Prin onoare, moartea este depasita si orice actiune umana poate deveni nemuritoare.

Onoarea este inradacinata intr-o iubire atat de pura, incat se sacrifica pe sine fara vreun gand de a se pune in slujba vreunei ambitii superioare. Fiecare act de onoare aduce cu sine in lume o forta egalizatoare in locul uneia care dezbina – astfel iti poti da seama daca este adevarat sau nu. Daca actul uneste oamenii aducandu-i in campul de frecventa inalta, este un act de onoare.

Intreaga esenta a onoarei sta in sintagma onorarii celuilalt. A onora pe cineva inseamna a-l considera aflandu-se la cea mai inalta frecventa, indiferent care ar fi nivelul actual al frecventei sale.

Astfel o persoana care manifesta onoare, poate fi supusa la tot soiul de victimizari din partea oamenilor neonorabili, dar ea nu se va cobora niciodata la nivelul lor. Din contra acesta persoana va continua sa-i onoreze si sa-i stimeze.

Un razboinic al luminii nu se lupta cu natura inferioara ci mai degraba absoarbe fortele intunericului adanc in sine prin faptele sale iar prin asta straluceste in lume cu nemasurata puritate.” (Richard Rudd)

„O singură dată am rămas fără cuvinte. A fost atunci când un om m-a întrebat: „Cine eşti?” (Khalil Gibran)

Cele 12 principii eterne ale Divinitatii

1958406_261809990819398_4648099210848409927_nSpiritul infinit al lui Dumnezeu susţine neîncetat întreaga manifestare integrând permanent totul în suprema ordine şi armonie divină. În întreaga creaţie totul este permanent supus legilor divine. Hazardul nu este decât un nume dat unei legi necunoscute, dar adevăraţii iniţiaţi cunosc pe deplin legile şi principiile divine care guvernează neîncetat întreaga creaţie şi tocmai această cunoaştere este cea care le conferă capacitatea de a opera liberi, în deplină cunoştiinţă de cauză, ca adevăraţi stăpâni ai propriului univers lăuntric, integrându-se permanent în ordinea şi armonia divină, căci de altfel libertatea nu este altceva decât o necesitate divină pe deplin înţeleasă.

Tocmai din această cauză cunoaşterea principiilor fundamentale, eterne ale Divinităţii, ne conferă capacitatea de a ne integra permanent întreaga existenţă în ordinea şi armonia divină, trăind astfel cu adevărat şi pe deplin conştienţi o viaţă divină,  care să ne permită să urmăm în fiecare clipă chemarea supremă a lui Dumnezeu pe drumul reîntoarcerii noastre ACASĂ, în sânul dumnezeirii – de unde am plecat doar spre autocunoaştere, directă şi prin oglindire – spre a împlini în final scopul suprem al devenirii: recunoaşterea de sine, recunoşterea dumnezeirii în tot şi în toate.

Cunoaşterea celor 12 principii eterne ale Divinităţii ne oferă nu doar jaloane clare ale unei integrării armonioase în tot şi în toate, ci chiar mai mult, ele constituie tot atâtea chei ce ne deschid porţile unei existenţe divine. Gurdjieff numea aceasta cea de-a patra cale; o putem numi de asemenea recunoaştere sau reintegrare în Absolut, dar oricum am numi-o sufletul nostru va şti permanent prin starea de armonie şi plenitudine pe care o trăieşte că este pe „drumul cel bun” al reîntoarcerii sale ACASĂ.

Însă atenţie, căci poarta Împărăţiei Divine, tainic ascunse de Dumnezeu în inima noastră, nu poate fi deschisă doar cu ajutorul unei singure chei (căci atunci ne-ar fi lăsat Dumnezeu un singur principiu fundamental şi atotsuficient), ci doar prin cunoaşterea completă a „cifrului” pe care fiecare cheie sau, altfel spus, principiu etern îl aduce cu sine reintregând în simultaneitate întregul!

1. Primul principiu etern – Principiul întregului:

Totul este conectat la Dumnezeu în fiecare clipă!”
Nu există nimic în afara lui Dumnezeu şi niciun fir de iarbă din întregul Macrocosmos nu se mişcă fără ştirea şi voia lui Dumnezeu! Totul există prin voia Sa şi a fost creat ca întreg; unitatea divină se manifestă neîncetat pretutindeni şi ochiul celui iniţiat o recunoaşte, căci lumina sa este cea care îi face să vibreze neîncetat inima umplândui-o de bucuria supremei recunoaşteri a aceleiaşi esenţe divine în tot şi în toate.  De aceea lecţia pe care ne-o aduce cu sine  acest principiu etern este aceea a eliminării separării!  Fiecare dintre noi suntem o parte din Dumnezeu şi nicio parte din Dumnezeu nu este nici superioară, nici inferioară unei alte părţi şi nici separată de întreg. [Read more…]

Ritual de Iertare

25afb54b539908c9d0b97b4734de13c9Inainte de inceperea acestui ritual de iertare, pregateste-te prin post cu minim 3 zile inainte si chema in ajutor un Arhanghel din cele 7 raze: Mihail, Gabriel, Rafael, Khamael, Haniel, Tsadkiel sau Tsaphkiel.

Iertarea este un proces continuu, care poate avea loc doar daca iti doresti profund acest lucru si accepti total ca experienta in sine este o reflectare a naturii tale inferioare. Schimba perceptia pe care o ai fata de viata si fata de oameni, restabilind in acest mod ordinea interioara ce se va oglindi imediat in jurul tau.

Te adresezi cu blandete si sacralitate inauntrul tau Constiintei Inalte Divine, cu urmatoarea afirmatie pe care o inalti ca o rugaciune:

Doamne daca eu sau neamul meu constient sau inconstient, cu intentia, gandul, vorba sau fapta, am dizarmonizat cu ceva manifestarea ta:

„Imi pare rau!” – (constientizeaza experienta). Du acceptarea in inima si fa cateva respiratii profunde.  „Imi cer iertare!” (iertarea trebuie sa vina din suflet) „Multumesc!” „Te iubesc!”

Cere permisiunea retragerii filamentelor (stringurilor) nearmonice legate la momentul X sau in legatura cu anumita persoana. Filamentele (stringurile) sunt forme de energie, se pot pot retrage prin Inspiratie si se pot elibera prin Expiratie.

  1. Cu ochii inchisi se intoarce capul catre umarul stang. Se inspira pe nas miscand capul de la stanga la dreapta. Incep inspiratia pe urmarul stang, in momentul inspiratiei constientizez faptul ca trag toate energiile nearmonice ale mele inapoi si termin de inspirat pe umarul drept.
  2. De pe umarul drept misc capul inapoi in pozitia initiala (adica drept), timp in care se face apnee. In aceasta pozitie cu capul inainte, incepi sa expiri; e momentul in care dai toate filamentele nearmonice ce nu-ti apartin inapoi acelei intamplari/relatii/persoane/constiinta arhetipala.

Se repeta de cate ori este posibil. La sfarsit intra in meditatie cu Arhanghelul chemat in ajutor, trimitand cat mai multa Compasiune, Iubire si Lumina in directia in care am actionat. Asuma-ti pe deplin ceea ce ai emis/transmis prin cuvinte, ganduri, fapte si retrage tot ce este nearmonios, elibereaza raul facut si trimite Iubire, Compasiune, Blandete. [Read more…]

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Taulescu.

%d blogeri au apreciat asta: