Intamplari din viata unui Maestru

10421229_355715847962402_9107160699425652616_n

Cardinalul Giuseppe Roncalli, un ambasador al Vaticanului în Bulgaria înainte de al doilea război mondial, ales ca Papa Ioan al XXIII – lea mai târziu, a spus, „În epoca actuală cel mai mare filozof care trăiește acum pe pământ este Peter Deunov. ‘

Rudolf Steiner, fondatorul antroposofiei, a declarat într – o conversație cu Boyan Boev (München, 1910): „Poporul slav are o mare misiune. Ei, și mai ales Bulgaria, vor contribui la înălțarea omenirii. In Bulgaria, există o mișcare spirituală puternică, condusa de un mare inițiat spiritual. „ După această conversație Boyan Boev a devenit unul dintre cei mai apropiați discipoli ai maestrului Beinsa Douno.

Paramahansa Yogananda, când a fost întrebat în timp ce vizita Grecia cu privire la intențiile sale în ceea ce privește stabilirea unui ashram în Bulgaria, a declarat: „Duhul Adevărului este activ acolo”.

Jiddu Krishnamurti, liderul mișcării teozofice a refuzat să fie declarat Maitreya și Hristos și a spus participanților la un Congres Mondial teozofic că Maestrul mondial a fost în Bulgaria.

Albert Einstein „Toată lumea aduce omagiu pentru mine și eu fac un omagiu Maestrului Peter Deunov din Bulgaria”

„Maestrul Peter Deunov este o fiinţă de o foarte înaltă spiritualitate care a dat, pe tot parcursul vieţii sale, un exemplu de puritate, de înţelepciune, de inteligenţă. El s-a stabilit, de mai mulţi ani, lângă Sofia, într-un loc numit Izgrev, ceea ce înseamnă “răsărit de soare”. Acolo, mulţi discipoli locuiesc în nişte case mici, luminoase, înconjurate de grădini cu flori, fără garduri, astfel încât toate aceste locuinţe par grupate într-un acelaşi parc.

Prin strălucirea sa puternică, prin cuvintele şi exemplul său, Maestrul realizează nişte minuni în jurul său; mai multe mii de femei şi bărbaţi bulgari şi străini i-au devenit discipoli. Învăţământul său, bazat pe legile armonioase ale naturii, aduce numeroase metode psihologice şi pedagogice susceptibile să amelioreze viaţa oricărei fiinţe umane, fiind deja editate 70 de volume de conferinţe, stenografiate, de discipoli. În Învăţământul Maestrului (Peter Deunov), muzica şi cântecele ocupă un loc important fiindcă este considerată ca un mijloc foarte puternic de legătură cu forţele constructive ale naturii şi restabilirea echilibrului fizic şi psihic. Maestrul a compus el însuşi numeroase cântece şi a creat un fel de dans ritmic, paneuritmia, ce poate fi executat de sute de persoane care se deplasează formând un cerc mare în jurul unei orchestre. Paneuritmia se dansează în aer liber, dimineaţa, după răsăritul soarelui. Ea exercită o influenţă favorabilă asupra sistemului nervos. Toate gesturile, oricât de simple, sunt de o mare frumuseţe plastică, ele corespund unei ştiinţe profunde a structurii psihice a fiinţelor şi a legilor acusticii. Maestrul a indicat, deopotrivă, nişte exerciţii de gimnastică ce sunt executate tot dimineaţa, de preferinţă înaintea paneuritmiei. Aceste mişcări, care armonizează toate celulele, întăresc organismul şi ameliorează sănătatea.

Maestrul preconizează postul. Toţi discipolii postesc în fiecare săptămână de joi la prânz până vineri la prânz. În timpul celor 24 de ore, ei nu se hrănesc cu nici o hrană solidă, ci numai cu apă caldă, fiartă în prealabil care, uşurând eliminarea resturilor, contribuie la purificarea organismului. Cei care postesc cinci, zece zile sau mai mult, o fac după sfaturile Maestrului şi sub supravegherea sa.

Învăţământul Maestrului exclude tutunul, alcoolul şi carnea. Mesele fraterne, luate împreună, îi determină pe discipoli să aprecieze din ce în ce mai mult puterea comportamentului fratern. Fraternitatea se reuneşte vara în jurul Maestrului pe munţii Rila pe care el l-a ales ca loc de tabară fiindcă, din punct de vedere geologic, sunt cei mai vechi munţi de pe glob. Din timpuri imemorabile templele celor mai înalte Iniţieri s-au construit pe munţii Rila, dar nişte evenimente, ce ne-ar lua prea mult timp să le evocăm, i-au obligat pe Iniţiaţi să mute aceste temple în Tibet. Fraternitatea îşi face deci tabăra, timp de mai multe săptămâni, aproape de cele şapte lacuri de la Rila. Este un drum lung de străbătut la picior pentru a ajunge acolo sus… [Read more…]

Ce este Vointa Domnului?

14448791_558867180980600_6737944843731644066_n

„In numeroase pasaje din Vechiul Testament, Dumnezeu se adreseaza patriarhilor si profetilor pentru a le face cunoscute dorintele sale. El ii ordona lui Noe sa construiasca o arca pentru a-si adaposti acolo familia si un cuplu din fiecare specie de animal, fiindca El va ineca pamantul intr-un potop. El ii cere lui Avram sa-si paraseasca patria, lui Moise sa isi scoata poporul din Egipt. Lui Iosua ii da niste instructiuni cum sa cucereasca orasul Ierihon s.a.

Iar profetului Iona, Dumnezeu ii ordona sa mearga la Ninive pentru a predica distrugerea orasului daca locuitorii sai nu se caiesc. Dar in loc sa asculte, Iona s-a imbarcat pe o corabie ce mergea in Tarsis, deci destul de departe de locul unde trebuia sa ajunga.O furtuna violenta s-a pornit in timpul traversarii si Iona, fiind recunoscut ca a provocat mania lui Dumnezeu prin neascultarea sa, a fost aruncat in mare de marinari unde a fost inghitit de un peste imens, o balena. Iar furtuna s-a potolit. Dupa trei zile si trei nopti in care Iona, in burta balenei, a avut tot timpul sa mediteze la neascultarea sa si sa se caiasca „Domnul a dat porunca pestelui si pestele a aruncat pe Iona la tarm”.

Multa vreme, inca si la ora actuala, numerosi credinciosi au concluzionat din aceste povestiri si din multe altele ce se gasesc in Cartile Sfinte ale majoritatii religiilor ca Dumnezeu se adreseaza oamenilor pentru a-si dicta vointa:  mergi acolo, fa asta… iar cei care nu asculta ii provoaca furia si sunt pedepsiti. Ei bine, nu, Dumnezeu nu vorbeste astfel.

Veti spune: „Atunci Dumnezeu nu ne vorbeste niciodata?” Ba da, el vorbeste in fiecare zi, in fiecare clipa. El spune : „Fii ferm in intelepciune, in iubire si in adevar”. Apoi depinde de voi sa gasiti cum si unde sa puteti manifesta mai bine aceste trei virtuti: altminteri, si voi, asemeni lui Iona, veti fi aruncati in mare si inghititi de o „balena”. Da, fiindca aceste balene sunt de mai multe feluri: de exemplu, bolile si toate situatiile care va limiteaza, va intemniteaza, va fac sa suferiti, sunt niste balene. Ele v-au inghitit deoarece nu ati ascultat vocea Domnului, in voi, care va arata calea luminii unde puteti trai sanatosi, liberi si in pace. Iar invidiile si geloziile sunt deopotriva niste balene.

Asadar, nu va inchipuiti ca Iona a fost singurul inghitit de o balena din cauza ca nu a ascultat. Deopotriva si voi. Si asemenea lui, timp de trei zile si trei nopti – evident, acest numar este simbolic – reintorceti-va in voi insiva pentru a va recunoaste greselile. Atunci Dumnezeu, adica Eul vostru Superior, va lua cuvantul si veti regasi libertatea.

Multi credinciosi isi pun niste intrebari cu adevarat naive in privinta vointei Domnului. Ei isi inchipuie ca El are o vointa speciala in ceea ce ii priveste : locul unde ei trebuie sa locuiasca, meseria pe care ei trebuie sa o practice… Oare El vrea ca ei sa se casatoreasca, sa aiba copii sau sa ramana celibatari pentru a-l consacra? El le cere sa sustina sau, dimpotriva sa combata o anumita persoana? … In realitate, vointa Domnului nu se refera, pentru fiecare, la o anumita problema. Dumnezeu vrea numai ca omul sa studieze pentru a intelege legile sale, care sunt legile vietii, si el sa se straduiasca apoi sa le puna in practica.

Desigur, pe fiecare il priveste personal vointa Domnului, dar va cunoaste ceea ce Domnul asteapta de la el numai dupa ce a studiat vointa divina in principiul ei. Numai cel care incepe prin a se pune in acord cu vointa divina ca principiu poate cunoaste cu adevarat ceea ce asteapta Dumnezeu de la el. Daca nu indeplineste aceasta conditie, ceea ce va considera drept vointa divina nu va fi decat produsul imaginatiei sale, al dorintelor sau al capriciilor sale.

A cunoaste vointa Domnului presupune mai intai ca noi sa invatam sa Il cunoastem, pe El, ca intelepciune, iubire si putere. Daca El ne-a creat dupa chipul sau, este ca noi sa ne apropiem de perfectiunea sa. Pastrand mereu in noi acest gand de perfectiune, ne vom simti orientati, ghidati, pentru a infaptui vointa Domnului in viata noastra personala.

Trebuie ca religiile, oricare ar fi ele, sa inceteze sa mai predice ca suferintele oamenilor sunt dorite de Domnul! Nu, vointa Domnului este ca oamenii sa ii depaseasca chiar si pe arhangheli in frumusete si lumina. Daca ei raman niste mizerabili, inseamna ca, dimpotriva au ales sa nu urmeze caile divine, ei au urmat niste cai laturalnice ce le placeau mai mult, si nici ceilalti, anturajul, societatea, nici conditiile exterioare, si cu atat mai putin Domnul sunt responsabili, ci ei insisi. De aceea, atunci cand va gasiti intr-o imprejurare dificila, dureroasa, sa nu acuzati pe nimeni, ci numai pe voi insiva.

Din clipa in care v-ati decis cu sinceritate sa impliniti voia Domnului, va apropiati de El. Ce va mai spune El? „Eu sunt prezent in toate creaturile, si de fiecare data cand le aduceti viata, caldura, lumina, voi ma slujiti. Luati exemplul soarelui.” Trebuie sa te pregatesti mult timp ca sa fii capabil sa slujestii vointa Domnului, fiindca nu este asa usor sa aduci, precum soarele, viata, caldura si lumina. Altfel, cum sa ne inchipuim ca Il slujim? Transformand fortele si masacrandu-i pe toti cei care ii consideram niste necredinciosi, niste eretici?

Impliniti vointa Domnului atunci cand cautati sa Il slujiti in altii. Astfel, voi sunteti indemnati sa largiti cercul preocuparilor si al activitatilor voastre, va instruiti, va imbogatiti.”

Sursa: Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov

Cheia Intelepciunii

thothfromatlantisemeraldtablet-small.

Cheia Înţelepciunii

„Eu, THOTH, atlantul, ofer înţelepciunea mea,
ofer cunoştinţele mele, ofer puterea mea.
De bună voie le ofer copiilor omului.
Le ofer în speranţa că şi ei ar putea avea înţelepciune
care să strălucească în lume, din spatele vălului nopţii.
Înţelepciunea este putere, iar puterea este înţelepciune, împreună completând întregul. Omule, să nu fii mândru de înţelepciunea ta.
Discută atât cu neştiutorul, cât şi cu înţeleptul.
Dacă vine la tine cineva plin de învăţătură, ascultă-l cu mare atenţie,
căci înţelepciunea e totul.
Să nu taci când se vorbeşte despre rău,
căci Adevărul, ca şi razele de soare, luminează totul.
Cel ce nu respectă Legea va fi pedepsit,
căci doar prin Lege se eliberează oamenii.
Nu trebuie să te temi pentru că frica este ceea ce leagă omul de întuneric.
Urmează-ţi îndemnul inimii în timpul vieţii.
Fă mai mult decât ţi se cere.
Când ai acumulat bogăţii, urmează-ţi îndemnul inimii,
căci toate acestea nu sunt de niciun folos dacă inima ţi-e istovită.
Ascultă-ţi inima cât mai mult şi sufletul se va bucura.
Cei ce sunt călăuziţi nu se rătăcesc,
dar cei ce s-au rătăcit nu mai pot găsi calea cea dreaptă.
Dacă trăieşti între oameni,
fă ca Iubirea să fie totul pentru inima ta.
Dacă va veni cineva să-ţi ceară sfatul, lasă-l să vorbească liber,
căci astfel lucrul pentru care a venit la tine poate fi înfăptuit.
Dacă se codeşte să-şi deschidă inima către tine,
e pentru că tu, cel ce judecă situţia, eşti de vină.
Nu rosti vorbe nechibzuite şi nici nu le asculta,
pentru că acestea sunt spuse de cel ce nu este în armonie.
Nu le rosti nici tu, astfel ca cel din faţa ta să poată afla înţelepciunea.
Tăcerea e un mare câştig.
Nu câstigi nimic vorbind foarte mult.
Nu-ţi ridica inima mai presus de cea a copiilor omului,
pentru ca să nu ajungă mai jos decât praful chiar.
Dacă vei ajunge mare între oameni,
să fii respectat pentru ceea ce ştii şi pentru blândeţe.
Dacă vrei să cunoşti firea unui prieten,
nu-i întreba tovarăşii, ci petrece câtva timp doar cu el.
Discută cu el, pune-i la încercare inima prin cuvintele lui şi prin purtarea lui.
Căci ce intră în magazie trebuie să şi iasă,
iar lucrurile ce-ţi aparţin trebuie împărtăşite şi prietenului tău.
Învăţătura e considerată de prost drept ignoranţă,
iar lucrurile profitabile îi sunt dăunătoare.
El trăieşte în moarte şi aceasta îi este hrana.
Există Secrete în Cosmos care, odată dezvăluite, umplu lumea cu lumina lor.
Cel care vrea să se elibereze din sclavia întunericului
să despartă mai întâi materialul de imaterial, focul de pământ;
pentru că se ştie că, aşa cum pământul coboară spre pământ,
la fel şi focul urcă spre Foc şi devine una cu Focul.
Cel ce cunoaşte focul din sine va urca spre Focul etern şi va trăi în el de-a pururi.
Focul, focul interior, este cea mai puternică forţă dintre toate,
pentru că biruie totul şi trece prin toate lucrurile de pe Pământ.
Omul se sprijină doar pe ceea ce rezistă.
Pământul trebuie să-i reziste omului, altfel acesta nu ar exista.
Nu toţi ochii văd la fel, unul vede un obiect de o anume formă şi culoare,
iar altul, de o altă formă şi culoare.
La fel şi infinitul foc, ce-şi schimbă culorile, nu e la fel de la o zi la alta.
Aşa vorbesc eu, THOTH, despre înţelepciunea mea,
căci un om e un foc ce arde strălucind în noapte;
nu e stins niciodată de vălul întunericului, nu e niciodată stins de vălul noptii.
În inimile oamenilor am privit cu ajutorul înţelepciunii mele
şi am aflat că nu s-au eliberat încă de luptă.
Eliberează-ţi focul, O, frate al meu sau el va fi îngropat în umbra nopţii!
Ascultă, omule, această înţelepciune: unde încetează numele şi forma?
Doar în conştiinţă, invizibilă, o forţă infinită ce radiază strălucitor.
Formele pe care le creezi luminându-ţi felul de a privi lumea
sunt cu adevărat efecte ce urmează cauza ta.
Omul este o stea încătuşată într-un corp, până când, la sfârşit
se eliberează prin propria luptă.
Doar prin efort şi trudă steaua din tine va înflori într-o nouă viaţă.
Cel ce ştie începutul tuturor lucrurilor îşi eliberează steaua din tărâmul nopţii.
Aminteşte-ţi, omule, că tot ce există e doar o altă formă a ceea ce nu există.
Orice formă de viaţă trece în altă formă de viaţă,
iar tu nu faci excepţie de la această lege.
Respectă Legea, căci totul e Lege.
Nu căuta ce nu ţine de Lege, căci aşa ceva există doar în iluzia simţurilor.
Înţelepciunea vine în întâmpinarea tuturor copiilor ei, aşa cum ei vin în întâmpinarea ei.
De-a lungul epocilor, lumina a fost ascunsă.
Trezeşte-te omule şi fii înţelept. (…)

Citeste intreg articolul : Tablitele de Smarald ale lui Toth Atlantul

Daca Lumina se afla in interiorul tau, informatia cuprinsa in tablite va gasi in tine un ecou.

 

Impresii, pe urmele Mariei Magdalena

800px-Rennes-le-Château

Putine locuri mai sunt pure si autentice pe Pamant in afara propriului suflet. Deseori omul uita de ce a venit pe Pamant si de natura sa divina.

In urma cu 3 ani la Bellaria, la congresul anual de Parapsihologie, Gian Marco Bragadin isi prezenta opera „Profetii si revelatii: intalniri cu fiinte de lumina” intr-un minunat discurs despre Iisus si Maria Magdalena. Nu a fost acela inceputul, insa m-am bucurat mult de aceasta puternica regasire. Erau lacrimi mari, foarte mari, pfff niciodata nu am simtit lacrimi atat de mari. Am depanat impreuna istorii, despre Melchisedec, despre ingeri, …arhanghelul Uriel, inspiratie si fiinte de lumina. In 2013 nici o editura careia i-am scris nu a fost interesata de subiecte precum Maria Magdalena, ereditatea lui Iisus sau Melchisedec… poate ca nu a fost inca timpul.

Am purtat cumva dintotdeuna cu mine imaginea Mariei Magdalena, nu stiu exact de cand dar parca a fost acolo tot timpul. De la Gian Marco Bragadin am aflat despre Rennes-le-Chateau si nu am mai avut pace pana cand nu am ajuns acolo. Desigur, ca aceasta chemare a influentat mai multe suflete, insa eu trebuia sa fac un anume traseu, deloc intamplator: Domeniul Bonfin (locul in care a trait si a transmis invataturi maestrul Omraam Mikhael Aivanhov), Saint-Maximin-la-Sainte-Baume (locul in care Maria Magdalena s-a retras in ultimii 30 de ani din viata pana in 22 iulie 72 D. Cr), SaintesMariesde-la-Mer (locul in care Maria Magdalena ar fi ajuns cand a fugit din Egipt), Rennes le-Chateau (unul din cele mai importante centre energetice puternic incarcat de energia Magdalei) si ultima oprire Aix-en-Provence (care pastreaza inca vie energia pasilor cautatorilor Graalului).

In mai putin de 2 ore de la postarea anuntului pe FB partenerele mele de drum si-au facut prezenta ca si cum era deja stabilit.

Am ajuns la Nisa, la cateva zile dupa atentat. Insa de cand am plecat si pana la intoarcere am simtit protectia divina. Am ajuns destul de tarziu la Frejus mai ales ca masina pe care o inchiriasem arata ca o nava spatiala pe care nu stiam sa o folosim. In cele din urma „Alice” cum am botezat computerul de bord ne-a purtat prin Tara Minunilor.

Mi-am pregatit hainele albe cu grija si emotie pentru intalnirea de la domeniul Bonfin, locul in care mestrul Omraam a transmis intreaga sa lumina lumii.

Pe 20 iulie dimineata, chiar de Sfantul Ilie am ajuns la domeniu. Ghidul nostru, Monique ne-a facut sa ne simtim pentru cateva ore cu adevarat Acasa. Ne-a condus in locul de unde se fac meditatiile la rasaritul soarelui, la casa si gradina maestrului Omraam si apoi la mormantul acestuia. Intreaga energie a locului m-a purtat cu gandul la un loc din cer descris de Chico Xavier atat de bine in filmul Nosso Lar. Toti fratii si surorile erau imbracati in alb. Iar pe maestru il simteam pretutindeni. [Read more…]

Osho, despre ziua iluminarii sale

Osho patrunde dincolo de cuvinte. Astazi l-am simtit cum imi vorbeste din mine. Ca si cum toate simturile aveau nevoie sa inteleaga o alta realitate, a iubirii.

„Osho: Îmi amintesc de ziua fatidică de 21 martie, 1953. Timp de multe vieți am muncit – lucrând asupra mea, luptând, făcând tot ce se poate face – și nimic nu se întâmpla.

Acum înțeleg de ce nu se întâmpla nimic. Însăși efortul era bariera, însăși scara era piedica, însăși impulsul de a căuta era obstacolul. Nu înseamnă că poți să ajungi la realizare fără a căuta. Căutarea este necesară, dar apoi vine un moment în care căutarea trebuie lăsată deoparte. Barca este necesară pentru a trece râul,  dar apoi vine un moment în care trebuie să ieși din barcă și să uiți totul de ea și s-o lași în urmă. Efortul este necesar, fără efort nimic nu este posibil. Și de asemenea, doar cu efort, nimic nu este posibil.

Chiar înaintea zilei de 21 martie 1953, cu șapte zile înainte, am încetat să mai lucrez asupra mea. Vine un moment în care vezi toată inutilitatea efortului. Ai făcut tot ce poți și nu se întâmplă nimic. Ai făcut tot ce este omenește posibil. Atunci, ce altceva mai poți să faci? În neputință totală, renunți la orice căutare. Și în ziua în care căutarea a încetat, în ziua în care nu mai căutam ceva, în ziua în care nu așteptam ca ceva să se întâmple, a început să se întâmple. O nouă energie a apărut – de nicăieri.

Nu venea dintr-o sursă anume. Venea de nicăieri și de peste tot. Era în copaci și în pietre și în cer și în soare și în aer – era peste tot. O căutasem atât de intens, și credeam că este foarte departe. Și ea era lângă mine, atât de aproape. Doar pentru că o căutam, devenisem incapabil de a vedea apropiatul. Căutarea este întotdeauna după ceea ce este îndepărtat, căutarea e întotdeauna după ceea ce este la distanță – și nu era la distanță. Dobândisem capacitatea de privi în depărtări și pierdusem capacitatea de a privi în apropiere. Ochii deveniseră concentrați pe depărtări, pe orizont, și pierduseră capacitatea de a vedea ceea ce este la doar  un pas, la ceea ce te înconjoară.

În ziua în care efortul a încetat, am încetat și eu. Pentru că tu nu poți exista fără efort, și nu poți exista fără dorință, și nu poți exista fără a te strădui. Fenomenul egoului, al sinelui, nu este un lucru, este un proces. Nu este o substanță care stă acolo în interiorul tău; trebuie să îl creezi în fiecare moment. Este exact ca pedalatul unei biciclete. Dacă pedalezi la ea, ea merge și merge, dacă nu pedalezi la ea, se oprește. Poate că mai merge puțin din cauza inerției, dar în momentul în care încetezi să mai pedalezi, de fapt bicicleta începe să se oprească. Nu mai are energie, nu mai are putere să meargă nicăieri. Va cădea și se va prăbuși.

Egoul există pentru că noi continuăm să pedalăm la dorințe, pentru că noi continuăm să ne străduim să obținem ceva, pentru că noi continuăm să ne-o luăm înainte. Acesta este chiar fenomenul egoului – a ți-o lua înainte, a sări în viitor, a sări în ziua de mâine. Saltul în non-existențial creează egoul. Pentru că apare din non-existențial, este ca un miraj. Constă doar din dorință și nimic altceva. Constă doar din sete și nimic altceva.

Egoul nu este în prezent, este în viitor. Dacă ești în viitor, atunci egoul pare să fie foarte substanțial. Dacă ești în prezent, egoul este un miraj, începe să dispară. În ziua în care am încetat să mai caut…și nu este corect să spun că am încetat să mai caut, ar fi mai bine să spun ”ziua în care căutarea a încetat.” Dați-mie voie să repet: este mai bine să spun că este ziua în care căutarea a încetat. Pentru că dacă eu o opresc, atunci sunt acolo din nou. Acum a opri devine efortul meu, acum a opri devine dorința mea, iar dorința continuă să existe într-u mod foarte subtil.

Nu poți să oprești dorința; poți doar să o înțelegi. Chiar în această înțelegere este încetarea ei. Ține minte, nimeni nu poate să oprească faptul de a dori, iar realitatea are loc doar atunci când dorința încetează. Deci aceasta este dilema. Ce e de făcut? Dorința este acolo, iar Buddhașii continuă să spună că dorința trebuie să fie oprită, și continuă să spună în următoarea propoziție că nu poți să oprești dorința. Deci, ce e de făcut? Pui oamenii într-o dilemă. Ei sunt în dorință, în mod sigur. Tu spui că aceasta trebuie să fie oprită – ok. Și apoi spui că nu poate fi oprită. Ce e de făcut atunci? [Read more…]

Rugaciunea Ingerilor

angel_energy2

Doamne Dumnezeule Atotputernic, Creatorul Cerului si al Pamantului Tata indurator si atotstiutor, trimite-mi cei patru Ingeri ai Tai: Ingerul Pamantului, Ingerul Apei, Ingerul Aerului, Ingerul Focului. Pentru ca vointa Ta sa se manifeste prin mine.

Fie ca Ingerul Pamantului sa preia toate deseurile corpului meu fizic pentru a fi absorbite si transformate in sanatate si putere! Sa curete intregul meu corp pentru ca viata sa poata circula in abundenta in venele si arterele mele : Ca intreaga mea fiinta sa fie alinata, degajata. eliberata, pentru ca Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa sa se infaptuiasca pe pamant iar Era de Aur printre oameni!

Fie ca Ingerul Apei sa spele inima mea de toate impuritatile ! Pentru ca dragostea dezinteresata sa se instaleze in inima mea si a-mi aduca fericirea, bucuria si implinirea totala. Pentru ca inima mea sa fie limpede, cristalina, transparenta, pentru ca Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa sa se infaptuiasca pe pamant iar Era de Aur printre oameni.

Fie ca Ingerul Aerului sa purifice intelectul meu introducand in ea intelepciunea si lumina! Ca gandul meu sa devina patrunzator, clar, luminos, pentru ca Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa sa se infaptuiasca pe pamant, iar Era de Aur printre oameni!

Fie ca Ingerul Focului, nimeni altul decit Ingerul Soarelui sa-mi sfinteasca Sufletul si Spiritul ! Fie ca Adevarul Absolut sa intre in fiinta mea intreaga! Ca sufletul si spiritul meu sa cunoasca viata eterna si sa fie lacasul Atotputerii Divine Creatoare, pentru ca Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa sa se infaptuiasca pe pamant, iar Era de Aur printre oameni !

Te rugam fierbine Doamne Dumnezeule sa binecuvantezi tara noastra Romania, pentru ca Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Sa sa se infaptuiasca pe pamant, iar Era de Aur printre oameni!

Amin, Amin, Amin! Asa sa fie, asa sa fie, asa sa fie!

(Transmisa de maestrul Omraam Mikhael Aivanhov)

Cele mai puternice rugaciuni se spun la rasaritul soarelui (de la crepuscul, la rasarit).

Binecuvantari divine tuturor!

Alegere sau destin

Mooji, Anthony Paul Moo-Young, este un discipol direct al Sri Harilal Poonja, renumitul maestrul Advaita Vedanta, sau Papaji, cum discipolii sai îl numesc. In 1987, sansa unei intalniri intamplatoare cu un mistic crestin a fost sa fie aceea care ii va schimba viata pentru totdeauna lui Mooji.  Acest mistic, i-a indus lui Mooji prin intermediul rugaciunii,  experienta directa a Divinitatii interioare.

Intr-o perioada scurta de timp, el a experimentat o modificare  radicala in constiinta atat de profund incat in exterior, pentru multi dintre cei care l-au cunoscut, el parea ca fiind o persoana complet diferita. Odata ce constiinta sa spirituala s-a trezit, o transformare interioara profunda a inceput, care s-a desfasurat sub forma a mai multor experiente miraculoase si intuitii mistice interioare. El a simtit un  puternic vant al schimbarii si acest nou suflu al vietii a adus cu el o dorinta profunda de a se abandona complet vointei divine.

”Atunci cand (re)vin, gandurile obtin de la tine ceva asemeni serviciilor de cinci stele. Asta insemnand ca tu le dai atentie – nu te certi, incepi sa dansezi cu ele, vrei sa te joci. Exact asa! Pentru toti este la fel. Asa ca, daca nu le dai un scop, ele nu pot pleca: tu le oferi oxigenul – prin credintele tale, prin interesele tale… Trebuie sa fim foarte clari in privinta asta, trebuie sa identificam de ce gandul a devenit atat de puternic.”

Alegem sau totul este destinat sa se intample? Urmariti un scurt film care contine cateva ganduri ale maestrului Mooji.

Ceea ce ne este drag poate sa vindece lumea

communion_elements1“Un grup de pelerini mergea spre Tara Sfanta. Timp de mai multe zile, ei au ratacit pe malul unui rau foarte lat. Era mult prea adanc sa-l poata trece si nici nu aveau materialele necesare din care sa faca o pluta.

Unul dintre pelerini s-a rugat sa fie calauziti, iar un glas le-a cerut fiecaruia sa renunte la ceva drag. Acestea fiind spuse, o stare de conflict si suspiciune s-a declansat.

Cel care auzise vocea era acuzat ca incearca sa fure ce era mai important pentru fiecare. In cele din urma, patru pelerini aflati pe mal au fost de acord. Fiecare a oferit ceea ce parea inutil pentru altii:o piatra, o pana, un trunchi pentru pluta, o pagina dintr-o carte pe care nimeni nu o putea descifra. Intr-un mod misterios, in timp ce dormeau, pretuirea pe care o acordau acelor lucruri s-a contopit si cand s-au trezit, au vazut o pluta minunata.

Dupa ce au trecut pe malul celalalt, cel care renuntase la pana a auzit un alt glas care spunea ca Tara Sfanta era chiar acolo unde ajunsesera. Cei patru pelerini s-au oprit pe mal, de unde ii puteau vedea ceilalti care nu trecusera raul. In acea noapte, au dat foc plutei pentru a-si pregati hrana si glasul le-a spus ca Tara Sfanta se afla oriunde ceea ce ne este drag ne opreste si se transforma in <<hrana>>.”

Intelepciunea cuprinsa in acest mit stravechi este ca ceea ce ne temem ca e cel mai ascuns apartine in mod misterios fiecaruia. Dupa ce le-am impartit cu ceilalti, lucrurile care ne sunt dragi elibereaza o putere care este vindecatoare. Acest lucru nu inseamna ca trebuie sa renuntam la ceea ce ne vindeca, mai ales daca ne este foarte drag. Mai degraba, povestea ne indeamna sa renuntam la “icoanele personale” astfel incat ele sa continue sa-i vindece pe altii.

Acum, draga cititorule, te indemn sa te intorci in interiorul tau si sa te gandesti la acel ceva care crezi ca iti apartine numai tie. La acel lucru care are o semnificatie deosebita pentru tine, indiferent daca acesta este palpabil sau de neatins. Fii recunoscator pentru ceea ce ti-a oferit si intreaba-te cum te-ai simti si mai ales ce s-ar vindeca in tine sau in ceilalti daca ai renunta la acel lucru.

Te las cu acest gand si as fi tare curioasa sa imi impartasesti experienta ta.

De ce sa meditam?

IMG_2448Extras din conferinta maestrului Omraam Aivanhov 17 septembrie 1973

Întrucât unui Iniţiat nu-i place îngustimea, el vrea să cuprindă trecutul, prezentul şi viitorul. De aceea, zi după zi, în rugăciunile, în meditaţiile sale, în tăcere, el pregăteşte tot ce este necesar pentru a cunoaşte Universul. Iar apoi, el încearcă să creeze pe pământ, după legi, toate minunăţiile pe care le-a contemplat în Înalt.

În această pagină, vorbesc despre un Iniţiat căruia îi plac orizonturile largi, care vrea să fie în vastitate, în imensitate, căruia nu-i prea place să fie îngust. Şi cum reuşeşte el să «lărgească» lucrurile, să le înfrumuseţeze, să le îmbunătăţească ? Pentru că această pagină ne spune că nu putem îmbunătăţi lucrurile, nu le putem înfrumuseţa, dacă n-am văzut alte imagini, alte exemple, alte modele, alte existenţei, pentru a putea, după aceea, să le concretizăm. Nu putem crea lucruri noi, mai bune, dacă n-am văzut undeva sau n-am contemplat undeva ceva care depăşeşte ceea ce este real sau aparent. Aşa că iată de ce Iisus a spus: «Să fie precum în Cer aşa şi pe Pământ.» Deci el contemplase lucrurile aşa cum sunt ele în Cer. Ca să poată dori aşa ceva, el a văzut, a contemplat, a comparat – şi a constatat că nu se compară cu ce este aici, pe pământ; lucrurile din Înalt, din Cer sunt de o asemenea perfecţiune, de o asemenea splendoare, încât atunci când vezi diferenţa, doreşti (să fie şi aici la fel). Iată de ce a dorit el asta, în rugăciunea lui. El a văzut că aici era urât, dezordonat, deformat, totul era asimetric, deplorabil. Şi cum el voia frumuseţea, îi plăcea esteticul, a cerut Domnului să trimită lucrători, ca în sfârşit, pământul să devină un Paradis, să semene cu Cerul. Ei da, dar pentru ca lucrul acesta să se întâmple, este obligatoriu, este de la sine înţeles că e nevoie de fiinţe care pot evada, care pot părăsi puţin realitatea… urâtă; să meargă undeva să contemple frumuseţea şi apoi să se întoarcă pentru a ajusta puţin lucrurile, a le aranja, a le înfrumuseţa. Iar aceasta este munca Iniţiaţilor. Prin meditaţiile lor, prin dedublări, prin contemplaţii ei reuşesc să perceapă, să capteze această perfecţiune din Înalt şi apoi doresc să aducă această îmbunătăţire aici. Altfel, oamenii obişnuiţi, care nu cunosc această modalitate, de a se îndepărta, de a vedea, de a contempla şi apoi de a se întoarce pentru a îmbunătăţi, pentru a schimba lucrurile, rămân aici, pe pământ, nu se duc nicăieri, nu văd modele şi atunci lucrurile rămân cum au fost – doar cu câte un mic progres, pe undeva, cu câteva ameliorăiri. Dar şi acestea sunt datorate acestor genii, acestor adevărate divinităţi, care se reîncarnează şi care prin arte – prin muzică, pictură, sculptură, arhitectură – reuşesc să îmbunătăţească puţin lucrurile care sunt într-o stare deplorabilă. Când ne gândim cum era în trecut: numai natura era frumoasă, încântătoare, cu plantele şi florile ei, în timp ce viaţa oamenilor – cu casele, hainele, hrana lor – era atât de urâtă. Acum, datorită acestor entităţi, care coboară, care aduc noţiuni noi, mai frumoase, mai aproape de Cer, această lucrare continuă, de secole şi secole. [Read more…]

Povestea unei pisici intelepte

zen cat

A fost odată un maestru de scrimă cu numele de Shoken. În casa lui se afla un şobolan mare care producea dezordine. Chiar şi în plină zi alerga peste tot. Într-o zi, stăpânul casei l-a închis în camera sa şi i-a spus pisicii sale domestice să-l prindă. Dar şobolanul a sărit la gâtul pisicii şi a muşcat-o cu atâta cruzime încât aceasta nu s-a salvat decât mieunând foarte tare. Apoi Shoken a adus mai multe pisici din vecinătate, renumite pentru marea lor vitejie şi le-a introdus în cameră. Şobolanul era aşezat, strâns ghem într-un colţ şi de cum una din pisici se apropia de el sărea asupra ei, o muşca şi o făcea să fugă. Şobolanul avea un aer atât de feroce încât nici una dintre pisici nu îndrăznea să se apropie încă o dată. Atunci stăpânul casei s-a înfuriat şi a alergat el însuşi după şobolan pentru a-l omorî. Dar acesta evita toate loviturile savantului maestru de scrimă care a spart uşi, shojiskaramis şi alte obiecte în timp ce şobolanul spinteca aerul, rapid ca un fulger, evitând fiecare mişcare. În sfârşit, sărindu-i în faţă, l-a muşcat.

În final, leoarcă de sudoare, Shoken şi-a chemat servitorul: „Se pare”, spuse el, „că la şase sau şapte cho de aici, trăieşte pisica cea mai vitează din lume. Du-te şi adu-o aici”.

Servitorul a adus pisica. De fapt era o pisică care nu părea diferită de celelalte pisici. Nu lăsa impresia că ar fi deosebit de inteligentă, nici deosebit de periculoasă. De aceea maestrul de scrimă nu i-a acordat pe loc în mod special încredere. Cu toate acestea, i-a deschis uşa şi a introdus-o înăuntru. Calmă şi silenţioasă, ca şi cum nu se aştepta la nimic deosebit, pisica a înaintat în încăpere. Şobolanul a avut o tresărire şi n-a mai mişcat. Pisica, în toată simplitatea s-a apropiat încet de el, l-a luat în gură şi l-a scos afară.

Seara, toate pisicile bătute s-au reunit în casa maestrului Shoken. Cu mult respect, i-au oferit bătrânei pisici locul de onoare, au îngenuncheat în faţa ei şi i-au spus cu modestie: „Noi, toate, avem reputaţia de a fi viteze. Ne-am antrenat în această cale şi ne-am ascuţit ghearele pentru a învinge orice şobolan, sau chiar şi vidre sau nevăstuici. Niciodată nu am crezut că poate exista un şobolan atât de puternic.. prin ce artă l-aţi învins cu atâta uşurinţă? Nu faceţi un secret din aceasta şi spuneţi-ne.” [Read more…]

Dumnezeu

Iisus

În zilele îndepărtate, pe când întâiul freamăt al vorbirii îmi atinse buzele,

am urcat muntele sfânt şi I-am vorbit lui Dumnezeu spunându-I:
„Stăpâne, eu sunt robul Tău.
Voinţa Ta ascunsă e lege pentru mine
şi îţi voi fi supus în veci.”

Dar Dumnezeu nu îmi răspunse, ci se îndepărtă ca o furtună puternică.

Şi după o mie de ani am urcat din nou pe muntele cel sfânt şi I-am vorbit lui Dumnezeu încă o dată, şi I-am zis:
„Creatorule, eu sunt creaţia Ta.
Din lut m-ai plămădit şi Ţie îţi datorez fiinţa.”

Dar El nu îmi răspunse ci se îndepărta cu freamătul a o mie de aripi mlădioase.

Şi după încă o mie de ani m-am urcat pe muntele sfânt şi iarăşi I-am vorbit lui Dumnezeu, zicându-I:
„Tată, eu sunt fiul Tău.
Cu milostenie şi cu iubire Tu m-ai zămislit,
şi prin iubire şi-nchinare voi moşteni împărăţia Ta.”

Dar Dumnezeu nu îmi răspunse şi, precum ceaţa care învăluia piscurile îndepărtate, El se risipi.

O mie de ani mai târziu, când am urcat din nou pe muntele cel sfânt, şi iarăşi I-am vorbit lui Dumnezeu, I-am spus:
„Dumnezeul meu, menirea şi împlinirea mea,
eu îţi sunt ieri, iar Tu-mi eşti mâine;
eu îţi sunt rădăcina din ţărână, iar tu eşti înflorirea mea în ceruri,
şi împreună creştem dinaintea soarelui.”
Iar Dumnezeu se aplecă atunci deasupra-mi
şi îmi şopti-n ureche dulci cuvinte,
şi-asemeni mării care primeşte râuleţul ce aleargă către ea,
El m-a primit în Sine.

Am coborât apoi spre văi şi spre câmpii,
iar Dumnezeu era şi-acolo.

(Fragmente din volumul:
Kahlil Gibran – Darul iubirii,
Editura Herald, 2004)

In cautarea maestrului

heaven
Întrebarea

«Ce aş putea face pentru ca ceea ce am trăit să revină?
Nu, mai mult încă, pentru ca să pot rămâne în contact cu ceea ce am trăit?
– Ce ai trăit ?
– Nu prea ştiu. Ştiu doar că a fost ceva puternic. Mi-a rămas un cutremur interior.
– Frumos ? Bun ?
– Mult dincolo de frumos sau bun. A fost pur şi simplu „ceva”.
– Adică ?
– Ceva ce contează. Puternic, mare. Indescriptibil. Plenitudine, lumină, iubire. Toate acestea la un loc.
– Aceasta ţi-a făcut o impresie puternică?
– Mai mult. O impresie, aceasta ar părea ceva subiectiv. A fost ceva mult mai mult. A fost o prezenţă aşa cum nu am mai simţit niciodată!
– Şi tu ?
– Eu am fost dintr-odată un altul. Cu totul liber. Pe deplin eu însumi şi în mine însumi, şi în acelaşi timp unit cu toate. Nu mai ştiam absolut nimic şi ştiam totul. Eram încărcat cu aşa o energie. Şi fericit dincolo de orice măsură. Pentru o clipă am fost pe deplin eu însumi, nu, nicidecum „eu” şi totuşi eu ca niciodată până atunci şi mult mai mult.
– Ce ai făcut înainte de aceasta?
– Nimic. A venit peste mine dintr-odată. Şi m-a apucat, m-a dominat, m-a golit, m-a umplut. M-a împins în mine însumi, m-a spulberat, apoi m-a scos din nou în afara mea. A fost ceva cu totul inexprimabil.
– Şi aveai mintea confuză ? Iar lumea din jurul tău cum era ?
– Mintea confuză ? Absolut de loc. Niciodată n-am avut capul mai limpede. Şi mai mult încă, vedeam ceva ce niciodată până atunci nu văzusem.
– Ce anume?
– Interiorul lucrurilor – prin ele -, „nucleul” lor. Nu pot să-l descriu. Totul avea un sens în întregime diferit. Era exact ca înainte şi în acelaşi timp mult mai mult, total diferit şi exact din cauza aceasta cu totul acelaşi.

– Şi tu ?

– Exact acelaşi lucru. Total diferit, un altul, şi din cauza aceasta pe deplin eu însumi. Eu nu îmi mai aparţineam.

– Şi acum ?

– Ah da, acum! Caut pe cineva care să-mi explice. Nu – pentru ce să-mi explice ? – Cineva care să-mi confirme, care să mă „descarce”, mai mult, care să mă ghideze. Ştiu, în direcţia aceasta se găseşte acel „ceva”.

– Ce anume?

– Sensul, raţiunea de a fi. Exact pentru ce suntem aici. Am nevoie de cineva care să cunoască aceasta, care să „ştie” şi…» [Read more…]

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Taulescu.

%d blogeri au apreciat asta: